Johann Heinrich Pestalozzi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Johann Heinrich Pestalozzi
Johann Heinrich Pestalozzi.jpg
Johann Heinrich Pestalozzi
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Zürich, Confederația Veche a Elveției[6][7] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Brugg, Elveția[8][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBirr[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna Pestalozzi[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Switzerland.svg Elveția Modificați la Wikidata
Ocupațiepedagog[*]
filantrop[*]
filozof
om politic
scriitor
agricultor[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluiboală  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Zürich[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Zürich[*]  Modificați la Wikidata
Influențat deJean-Jacques Rousseau  Modificați la Wikidata
Profesor pentruAllan Kardec, Friedrich Fröbel[*], Louis-Vincent Tardent[*]  Modificați la Wikidata

Johann Heinrich Pestalozzi (n. ,[1][2][3][4][5] Zürich, Confederația Veche a Elveției[6][7] – d. ,[1][2][3][4][5] Brugg, Elveția[8][7]) a fost un pedagog elvețian și reformator al educației. A îmbogățit și reînnoit conținutul și metodele învățământului primar, fiind considerat întemeietorul școlii populare.

Concepții[modificare | modificare sursă]

Pestalozzi fost influențat atât de iluminism, cât și de romantism. Astfel, a considerat că îmbunătățirea situației maselor populare se poate realiza în primul rând prin educație și instrucție, care ar trebui să se desfășoare, atât în școală cât și în mediul familial, conform naturii, adică să descopere și să stimuleze abilitățile înnăscute al copilului.

Considerând că tineretul trebuie să fie înzestrat nu numai cu cunoștințe, ci și cu deprinderi practice, a preconizat îmbinarea instrucțiunii cu munca productivă. Principiile școlii pestalozziene au fost preluate, cu unele îmbunătățiri, de întreaga pedagogie științifică: intuiția, stimularea activității proprii a copilului, respectarea individualității lui, asigurarea dezvoltării armonioase și echilibrate a omului și încadrarea în comunitatea educativă (de la familie până la umanitate).

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Pestalozzi și-a pus în practică ideile în institutul pentru copii orfani Neuhof, pe care l-a înființat și l-a condus în perioada 1774-1780.

În 1798, la încheierea revoluției burgheze din țară, eveniment soldat cu apariția Republicii Elvețiene, intră la conducerea orfelinatului din Stans, funcție pe care o deține până în 1799.

În perioada 1800-1804 a condus institutul din Burgdorf, care în 1805 se mută la Münchenbuchsee și, tot în același an, la Yverdon, în fruntea căruia se află până în 1825.

În spațiul românesc ideile lui Pestalozzi pătrund mai întâi în Transilvania prin intermediul lui Stephan Ludwig Roth, care i-a fost discipol și colaborator la Yverdon. Aceste idei au influențat regulamentul școlar din Țara Românească (1832) și pe cel din Moldova (1835).

Opere[modificare | modificare sursă]

  • 1780: Ora de seară a unui sihastru;
  • 1781 - 1787: Leonardo e Gertrude ("Leonard și Gertruda");
  • 1783: Sulla legislazione e l'infanticidio ("Asupra legislației și infanticidul");
  • 1797: Mie indagini sopra il corso della natura umana nello svolgimento del genere umano ("Cercetările mele asupra cursului naturii umane în dezvoltarea genului uman");
  • 1801: Come Gertrude istruisce i suoi figli ("Cum își învață Geetruda copiii");
  • 1825: Canto del cigno ("Cântecul lebedei").

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Johann Heinrich Pestalozzi

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Johann Heinrich Pestalozzi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Johann Heinrich Pestalozzi, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b c d Johann Heinrich Pestalozzi, SNAC, accesat în  
  5. ^ a b c d Johann Heinrich Pestalozzi, Theaterlexikon der Schweiz[*] 
  6. ^ a b „Johann Heinrich Pestalozzi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b c d Песталоцци Иоганн Генрих, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ a b „Johann Heinrich Pestalozzi”, Gemeinsame Normdatei, accesat în