Jean-Pierre Melville
| Jean-Pierre Melville | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Jean-Pierre Grumbach |
| Născut | 20 octombrie 1917 Paris, Franța |
| Decedat | (55 de ani) Paris, Franța |
| Înmormântat | cimetière parisien de Pantin[*]  |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Frați și surori | Jacques Grumbach[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | regizor de film, producător, scenarist, actor, |
| Limbi vorbite | limba franceză[2] |
| Alma mater | lycée Michelet[*] |
| Ani de activitate | 1945 - 1972 |
| Alte premii | |
| Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][1] | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Jean-Pierre Melville, născut Jean-Pierre Grumbach (n. 20 octombrie 1917 – d. 2 august 1973) a fost un cunoscut regizor, actor, scenarist și realizator francez de filme. Mai tîrziu, a adoptat pseudonimul Melville pentru a arăta respectul pentru autorul său favorit, autorul american Herman Melville.
Biografie artistică[modificare | modificare sursă]
Născut la Paris, în Franța, Melville, care era de origine evreu, a slujit în cel de-al doilea război mondial luptînd în ceea ce s-a numit atunci Operation Dragoon. După terminarea războiului, a aplicat pentru o licență de asistent de regie. Fiind refuzat, a decis să-și realizeze singur propriile sale filme.
Devenind regizor, producător și realizator independent, fiind posesorul propriilor sale studiouri cinematografice, Jean-Pierre Melville a devenit faimos pentru filmele sale tragice, minimaliste, realizate în maniera curentului cunoscut în cinematografie ca Noir cinema sau Neo-noir. Filme așa cum sunt Le Samouraï, Cercul roșu și Un flic, distribuind actori importanți, carismatici, precum Alain Delon (probabil cel mai carismatic și mai melvillan dintre toți actori săi), Jean-Paul Belmondo și Lino Ventura au constituit momente esențiale ale cinematografiei postbelice.
Deși prieten cu leftiști celebri, precum Yves Montand, Melville se referea la el însuși ca fiind "extrem de individualist" și se autodefinea ca fiind un "anarhist de extremă dreaptă," din punct de vedere al orientărilor sale politice.[3]
În anul 1963, fiind special invitat, Melville a participat ca unul din membri juriului la Cel de-al 13-lea Festival Internațional de film din Berlin.[4]
Moștenirea lui Melville[modificare | modificare sursă]
Maniera regizorală a lui Jean-Pierre Melville a impresionat și influențat mulți realizatori din multe genuri de cinema, dar mai ales din cinematografia americană. Obiectele folosite de Melville în filmele sale, și în special armele, hainele și pălăriile, au devenit fetișizate și fetișizante, creînd o parte însemnată a "arsenalului" definitoriu al stilului neo-noir.
Independența sa, stilul său "de reporter" în realizarea filmelor sale, ambele combinate cu folosirea constantă a locurilor reale pentru filmările sale au constituit surse de mare inspirație atît pentru realizatorii francezi de filme ai "noului val francez" dar și pentru alți realizatori de filme din întreaga lume. Această influență creatoare a fost "prinsă" de Jean-Luc Godard, în filmul său realizat în maniera "noului val" cinematografic, À bout de souffle, (Fără răsuflare sau Cu sufletul la gură, în limba română) prin distribuirea lui Melville în rolul unui personaj secundar, dar a fost categoric încununată de către maniera de editare a filmului, foarte "strânsă și (chiar) abruptă," sugerată lui Godard de Melville însuși.
Melville a decedat, din păcate mult prea repede, în urma unui atac de cord la vîrsta de 56 de ani. Prezența sa în cinematografie a lăsat urme inconfundabile. Unii dintre regizorii importanții de azi pot fi considerați și se consideră ei înșiși ca fiind discipoli (direcți sau indirecți) ai lui Melville. Printre ei se numără: John Woo, Ringo Lam, Kirk Wong și Quentin Tarantino.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
- 1945 Douăzeci și patru ore din viața unui clovn (Vingt-quatre heures de la vie d'un clown)
- 1947 Tăcerea mării (Le Silence de la mer)
- 1950 Copiii teribili (Les Enfants terribles)
- 1953 Când vei citi această scrisoare (Quand tu liras cette lettre)
- 1955 Patima riscului (Bob le flambeur)
- 1959 Doi oameni în Manhattan (Deux hommes dans Manhattan)
- 1961 Léon Morin, preot (Léon Morin, prêtre)
- 1963 Denunțătorul (Le Doulos)
- 1963 Cel mai mare din familia Ferchaux (L’Aîné des Ferchaux)
- 1966 Cea de-a doua respirație (Le Deuxième souffle)
- 1967 Samuraiul (Le Samouraï)
- 1969 Armata umbrelor (L’Armée des ombres)
- 1970 Cercul roșu (Le Cercle rouge)
- 1972 Polițistul (Un flic)
Actor[modificare | modificare sursă]
|
|
Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]
- „Jean-Pierre Melville - An American in Paris” (2003) de Ginette Vincendeau (ISBN 0-85170-949-4)
Note, referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Baza de date Léonore
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Army of Shadows” (PDF). The Buffalo Film Seminars. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Berlinale: Juries”. berlinale.de. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe (în engleză)[modificare | modificare sursă]
- Jean-Pierre Melville la Internet Movie Database
- Senses of Cinema: Great Directors Critical Database
- New York State Writers Institute Arhivat în , la Wayback Machine.
- Prezentări ale filmelor lui Melville Arhivat în , la Wayback Machine.
| ||||||||||||||
.JPG)
.jpg)
_(Kazimir_Malevich).jpg)
