Jan Hus

Jan Hus
Date personale
Născut	anii 1370 Husinec⁠(d), Sfântul Imperiu Roman
Decedat	6 iulie 1415 (45 de ani) Konstanz, Sfântul Imperiu Roman
Înmormântat	Rin
Cauza decesului	pedeapsă capitală (ardere pe rug)
Religie	Proto-Protestantism[*][[Proto-Protestantism (Christian movements (e.g. Waldensians, Lollards, Hussites) seen as precursors to the Protestant Reformation)|​]] catolicism
Ocupație	traducător teolog[*]​ cadru didactic universitar[*]​ scriitor filozof pastor lingvist profesor predicator prezbiter[*]​ bohemicist[*][[bohemicist (person who studies Czech language and literature)|​]] Christian reformer[*][[Christian reformer |​]]
Limbi vorbite	latina renascentistă[*]​ stará čeština[*][[stará čeština (early form of the Czech language)|​]] limba cehă limba latină
Activitate
Domiciliu	Rodný dům Mistra Jana Husa[*][[Rodný dům Mistra Jana Husa (building in Husinec, Czech Republic)|​]]
Alte nume	Paulus Constantius
Alma mater	Universitatea Carolină
Organizație	Universitatea Carolină
Influențat de	John Wycliff
Semnătură

Jan Hus (n. anii 1370, Husinec^⁠(d), Sfântul Imperiu Roman – d. 6 iulie 1415, Konstanz, Sfântul Imperiu Roman) a fost un teolog reformator ceh, născut la Husinec, Boemia, ars pe rug pentru ideile sale anti-papale. Prin scrierile sale, Jan Hus a contribuit mult la dezvoltarea limbii cehe literare.

Studii și activitate

Tatăl lui Jan Hus a fost cărăuș. Cu toate că provenea dintr-o familie modestă, Jan Hus a urmat Școala Latină în Prahatice și a studiat, din anul 1386, în Praga la Universitatea Karl, obținând la absolvirea studiului gradul de "Magister Artium". Ca profesor, a predat limba cehă literară și a stabilit reguli de scriere.

Prin intermediul lui Hieronymus din Praga, Jan Hus a cunoscut operele profesorului de teologie din Oxford, John Wycliff, de care a fost influențat. Nobilii cehi, după căsătoria sorei regelui Wenceslaus al IV-lea de Bohemia, Ana de Bohemia, cu Richard al II-lea al Angliei în (1382), aduc la Praga opere ale lui John Wycliff, acestea fiind opere teologice și o critică la adresa clerului din Anglia, care era solicitat să renunțe la bogăția lumească și la puterea politică, reîntorcându-se la viața modestă și morală. Jan Hus a studiat teologia în 1400 și a devenit preot în 1401, ajungând decanul Facultății de Filozofie. În 1402 a devenit profesor, deținând și funcția de rector la Universitatea din Praga, unde a predat teologie și filozofie (1409-1410). Jan Hus a reușit să-l convingă pe regele Wenceslaus al IV-lea de Bohemia să aprobe Decretul Kuttenberg care admitea majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol). Astfel, prin acest decret, se întărea poziția cehă în raport cu germanii la Universitatea din Praga.

Influența sa ca preot și predicator

Din 1402 predicile lui în Capela Betlehem din Praga sunt în limba cehă, la fel și cântecele corale din timpul slujbei. Jan Hus a devenit foarte popular, fiind și preotul reginei Sophie. Hus a predicat o viață severă, morală și plină de virtuozitate, condamnând ușurința, luxul și moda. Aceste opinii au determinat nemulțumirea printre meseriașii și negustorii care trăiau de pe urma acestor excese.

Influențat de tezele lui Wyclif, Jan Hus a criticat lăcomia și viața de desfrâu a clerului, proprietățile și avuțiile lumești ale bisericii. A luptat neobosit și înflăcărat pentru reformarea bisericii, a militat pentru libertatea gândirii și introducerea limbii cehe în slujbele bisericești, recunoscând numai Biblia ca o autoritate supremă în credința creștină. Jan Hus nu a acceptat teza conform căreia papa "nu greșește".

Aflând de conținutul predicilor lui, în anul 1408, episcopul din Praga îi suspendă dreptul de a predica și îi interzice slujbele religioase. Jan Hus nu respectă aceste interdicții iar în predicile sale critică mai departe Papa și clerul bisericesc, reușind într-un timp scurt să obțină simpatia majorității populației din Boemia.

Pentru a obține sprijin, Episcopul din Praga îl recunoaște pe Alexandru al V-lea (antipapă) și astfel obține o "Bulă papală" (9 mai 1410), prin care se pretinde să fie înmânate lucrările lui Wyclif episcopului și sunt interzise propagarea și predicile în afara bisericii. Din ordinul episcopului, sunt arse peste 200 din manuscrisele lui Wyclif. Jan Hus este denunțat Romei. Reprezentanți ai lui Hus la Roma au încercat zadarnic să apere ideile sale.

În 1410 Ioan al XXIII-lea (antipapă) l-a excomunicat pe Jan Hus, iar în 1411 el a fost alungat din Praga, ceea ce a provocat nemulțumiri și revolte în oraș. Prin protejarea lui de către rege și datorită revoltelor populare, Jan Hus a putut predica încă un an. În predicile sale, el a condamnat cruciadele și bula papală prin care iertarea păcatelor se realiza plătind bani bisericii. În cele din urmă, Jan Hus a fost nevoit să se refugieze în afara orașului.

Jan Hus și sentimentul național

În acel timp, Boemia aparținea, ca Territorium, Sfântului Imperiu Roman de națiune germană și avea o populație majoritară de etnie cehă. Predicile lui Jan Hus au fost interpretate drept atacuri la adresa clerului german, în special, și a germanilor, în general. Tensiunea dintre naționalitățile germane și cehe s-au amplificat, când 1000 de studenți și mulți profesori germani au părăsit Praga după aprobarea, în 1409, a Decretului Kuttenberg și înființarea Universității din Leipzig, ceea ce a lezat prestigiul Universității din Praga, prima universitate de limbă germană din Europa. Deoarece predicile reformatoare bisericești ținute de Hus erau în strânsă legătură cu revendicări naționale cehe, asta i-a făcut mulți dușmani atât în rândurile elitei politice germane, cât și la Sfântul Scaun. Ca urmare, în 1411, deși era rector la Universitatea Pragheză, Jan Hus a fost excomunicat de antipapa Ioan al XXIII-lea și trebuit să părăsească Praga.

Jan Hus s-a refugiat între 1412 și 1414 la Ziegenburg în sudul Boemiei și în cetatea Krakovec din Boemia centrală. În perioada refugiului său, Jan Hus a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizând o limbă literară cehă, contribuind la traducerea Bibliei și a Vechiului Testament (1413) în lucrarea Postila. Atunci când antipapa Ioan al XXIII-lea a pornit o nouă cruciadă împotriva orașului Neapole și a promis iertarea păcatelor celor care participau la această cruciadă, Jan Hus a criticat această activitate, iar la Praga izbucnesc noi revolte. Jan Hus a străbătut Boemia ca predicator și foarte mulți de cehi i s-au alăturat. Concret, Hus revendica separarea bisericii cehe de biserica catolică a Sfântului Imperiu Roman și dreptul de a folosi limba cehă.

Conciliul din Konstanz

Locul de detenție a lui Jan Hus în Konstanz, în anul 1414

Jan Hus în fața Consiliului din Konstanz

Arderea pe rug a lui Jan Hus

În 1413 Jan Hus a scris lucrarea De Ecclesia (Despre Biserică) în care și-a exprimat părerea despre ierarhia bisericească. Jan Hus a susținut că numai Isus poate fi călăuzitor și conducător în credință. Această afirmație a fost citată de acuzatorii lui la Conciliul de la Konstanz (oraș pe malul lacului Boden, la granița dintre Germania și Elveția) la procesul lui Jan Hus. Regele german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus „drum liber” (Freigeleit), promisiune atestată la 18 octombrie 1414 printr-o scrisoare oficială. Jan Hus era hotărât să-și prezinte ideile în fața reprezentanților clerului și să se apere singur. La 3 noiembrie 1414 Jan Hus a sosit la Konstanz, unde a fost imediat arestat, primind locuința unui prelat bisericesc. După arestare, regele Sigismund a amenințat că părăsește consiliul și a fost eliberat din funcția sa, după ce a susținut că afirmațiile lui Jan Hus sunt de competența Bisericii. Jan Hus a fost încarcerat în cetatea Gottlieben pe Rin a episcopului din Konstanz. La 4 mai 1415 Consiliul l-a excomunicat pe John Wycliff, lucrările sale au fost arse și, deoarece Wycliff murise 30 de ani în urmă, rămășițele sale osoase urmau să fie arse. Jan Hus a fost adus la mânăstirea franciscană în 5 iunie 1415, unde și-a petrecut ultimele săptămâni de viață. Jan Hus a fost dus la refectoriu, unde a fost interogat (5–8 iunie 1415). Jan Hus a avut ocazia să-și apere ideile. I s-a pretins retragerea și dezmințirea tuturor afirmațiilor sale eretice, dar el a refuzat în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus a fost declarat eretic și condamnat de Conciliul de la Konstanz la ardere pe rug.

În aceeași zi Jan Hus a fost ars pe rug împreună cu manuscrisele sale, cenușa sa fiind aruncată în Rin. Conform tradiției, ultimele sale cuvinte înainte de a fi ars pe rug, au fost: „O, sancta simplicitas!” (O, sfântă prostie!). O piatră funerară amintește astăzi locul execuției lui Jan Hus care s-a făcut sub conducerea lui Frederic I de Brandenburg, mai târziu principe de Brandenburg, strămoșul regilor prusaci din familia Hohenzollern. În scrisoarea de rămas bun adresată prietenilor săi, Jan Hus scria: „Mă bucură faptul că totuși a trebuit să citească cărțile mele și că, în speranța că vor găsi ceva necurat, le-au citit mai sârguincios decât pe Sfânta Scriptură”.

Execuția lui Hus și prigoana declanșată împotriva adepților săi a fost una din cauzele directe ale declanșării Războaielor Husite (1419 – 1436).

Tradiția

Tomáš Garrigue Masaryk a folosit numele lui Jan Hus în discursul său de la Universitatea din Geneva din 6 iulie 1915, pentru apărarea împotriva Austriei și în iulie 1917 pentru titlul primului corp de trupe legiunile sale din Rusia.

Bibliografie

• Jan Hus, Opera Omnia, Osnabruck, 1966, 3v.
• Matthew Spinka, The letters of Jon Hus, translated from the Latin and the Czech, Manchester, Manchester University Press, 1972.