Alexandru al V-lea (antipapă)
| Alexandru al V-lea | |
.JPG) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1339[1]  Creta, Republica Veneția |
| Decedat | (71 de ani)[2][1][3] Bologna, Statele Papale[4] |
| Înmormântat | basilica di San Francesco[*] |
| Etnie | grec |
| Religie | Biserica Catolică[5] |
| Ocupație | preot catolic |
| Limbi vorbite | limba latină[6] |
| Activitate | |
| Început de pontificat | 1409 |
| Final de pontificat | 4 mai 1410 |
| Succesor | Antipapă Ioan al XXIII-lea |
Modifică date / text  | |
Pierre Phylargis, Philarges sau Filargo (în franceză Pierre de Candie, în italiană Pietro di Candia; n. 1339, Creta, Republica Veneția – d. , Bologna, Statele Papale) a fost ales papă la Pisa sub numele de Alexandru al V-lea în timpul schismei apusene. Biserica Romano-Catolică îl consideră astăzi antipapă, ca de altfel pe toți papii de la Avignon și pe cel de la Pisa din acea vreme.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în Creta (pe atunci aparținând Republicii Venețiene și numită Candie), părinții săi fiind necunoscuți. A intrat în Ordinul Franciscan. Fiind foarte inteligent, a fost trimis să studieze la Universitatea din Oxford, apoi la cea din Paris. Schisma apuseană a început în timpul șederii sale la Paris. A susținur tabăra papei din Roma, Urban al VI-lea. S-a mutat în Lombardia unde, cu sprijinul ducelui Milanului, Gian Galeazzo Visconti, a devenit episcop la Piacenza în 1386, apoi la Brescia în 1387, Vicenza în 1388, Novara în 1389, înainte de a deveni arhiepiscopului Milanului în 1402. A fost profesor de teologie la Unviversitatea din Pavia și a condus numeroase misiuni diplomatice în Europa.
Cardinal și papă
[modificare | modificare sursă]Numit cardinal de papa Romei Inocențiu al VII-lea în data de 12 iunie 1405, în aceeași zi cu viitorii papi Grigore al XII-lea și Martin al V-lea, și-a dedicat toată energia reîntregirii Bisericii, împărțită între doi papi rivali. El este unul dintre promotorii Conciliului de la Pisa, ceea ce provoacă nemulțumirea papei Grigore al XII-lea, care îl privează apoi de arhidieceza și demnitatea sa de cardinal.
Conciliul de la Pisa, deschis în data de 25 matie 1409, îl destituie pe papa de la Roma, Grigore al XII-lea și pe cel de la Avignon, Benedict al XIII-lea, dar aceștia refuză să cedeze. Cardinalii prezenți îl aleg pe Pierre de Candie să ocupe tronul pontifical. Este ales papă sub numele de Alexandru al V-lea la 26 iunie 1409 și încoronat la data de 7 iulie 1409. Alegerea sa nu a reușit decât să creeze un al treilea papă rival.
Pe parcursul celor zece luni în care a fost papă, el a promis mai mult decât a realizat, a renunțat la anumite drepturi papale și a restabit sistemul de alegeri canonice pentru catedrale și mănăstiri principale. A acordat în mod generos privilegii papale de care au beneficiat mai ales ordinele mendicante. Pentru a contracara pe papa Grigore al XII-lea și pentru a-și extinde influența cu ajutorul Franței, el l-a excomunicat pe regele Ladislau de Neapole și a numit în locul său pe Ludovic al II-lea de Anjou, sprijinind acest regat susținut anterior de papa de la Avignon. El a ridicat oaste pentru a ocupa Roma în ianuarie 1410, dar preferat să se stabilească la Bologna.
În acest oraș a murit pe neașteptate în noaptea de 3 spre 4 mai 1410 la 69 de ani. S-a speculat că ar fi fost otrăvit de Baldassare Cossa, succesorul său cunoscut sub numele de Ioan al XXIII-lea (anitpapă). A fost înmormântat în Biserica Sfântul Francisc din Bologna.
Papă sau antipapă
[modificare | modificare sursă]Conciliul de la Pisa a eșuat în încercarea de a reunifica Biserica Catolică. Schisma apuseană s-a încheiat în timpul Conciliului de la Konstanz care i-a destituit pe papa de la Avignon și pe cel de la Pisa, și a admis demisia papei de la Roma pe 4 iulie 1415, înainte de a alege la 11 noiembrie 1417 pe papa Martin al V-lea.
Dacă Alexandru al V-lea trebuie sau nu considerat antipapă sau papă legitim este încă o temă disputată. Vaticanul consideră că singurii papi legitimi sunt cei din Roma, deoarece nu puteau exista doi pontifi legitimi în același timp.
Cu toate acestea, după ce Rodrigo Borgia a fost ales papă în 1492, el a ales numele de Alexandru al VI-lea, pentru a nu se repeta numele folosit de Petros Filargis. Dar aceasta nu dovedește nimic, deoarece lista papilor nu a avut niciodată un caracter definitiv.
Este foarte adevărat că lista papilor, așa cum apare în anuarul pontifical, nu are suficientă autoritate pentru a decide în problema legitimității papale. Prin urmare, dacă se consideră corectă includerea lui Rodrigo Borgia sub numele Alexandru al VI-lea, aceasta nu legitimează existența papei Alexandru al V-lea. Din același motiv, faptul că Alexandru al V-lea nu apare în lista anuarului pontifical, acest fapt nu îl face nelegitim.
În 1958 cardinalul Angelo Giuseppe Roncalli nu a avut aceleași scrupule în preluarea numelui antipapei Ioan al XXIII-lea, cel care a fost al doilea antipapă din Pisa, însă atunci lista neoficială a papilor fusese modificată.
Note și referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Alexander V” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Alexandru al V-lea (antipapă)” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ Andrew Bell. „Alexander V” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ^ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ^ „Alexandru al V-lea (antipapă)” (în engleză). Statele Unite ale Americii: Catholic-Hierarchy.org[*]. Wikidata Q3892772. Accesat în .
- ^ „Alexandru al V-lea (antipapă)” (în franceză). idRef[*]. Wikidata Q47757534. Accesat în .
- Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând domeniului public.
