Sari la conținut

Irina Glibko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Irina Glibko
Informații generale
Nume complet Irina Oleksandrivna Glibko
Data nașterii 18 februarie 1990(1990-02-18)
Locul nașterii Odesa, Ucraina
Data decesului (34 de ani)[1][2]
Locul decesului Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România
Naționalitate Ucraineană
Înălțime 1,7 m
Greutate 60 kg
Poreclă Ira
Post Inter stânga / centru
Informații despre echipă
Echipa actuală SCM Râmnicu Vâlcea
Număr 23
Cluburi de seniori*
Ani Club
2007–2009 SC „Galiceanka” Liov
2009 Nalogovi Universitet
2009–2011 Zaporoje-ZSEA
2011–2012 Podatkovii Universitet
2012–2013 HC Danubius Galați
2013–2015 CSM București
2015–2017 HCM Roman
2017–2024 SCM Râmnicu Vâlcea
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
2010–2024 Ucraina 19 (37)
Titluri
Căpitan al SCM Râmnicu Vâlcea
Căpitan al echipei naționale a Ucrainei
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
# Selecții și goluri la națională până la data de 20 august 2012
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Irina Oleksandrivna Glibko (n. , Odesa, RSS Ucraineană, URSS – d. , Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România)[3] a fost o handbalistă ucraineană care a jucat pentru clubul românesc SCM Râmnicu Vâlcea[4] și pentru echipa națională de handbal a Ucrainei pe postul de coordonator de joc.

Irina Glibko a fost declarată cea mai bună marcatoare din sezonul 2012-2013 al Ligii Naționale, cu 177 de goluri înscrise,[5] pe când evolua la HC Danubius Galați. După retrogradarea acestei echipe în Divizia A, Glibko s-a transferat la CSM București,[6] cu care a câștigat titlul de campioană a României în 2015.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Viață timpurie

[modificare | modificare sursă]

Părinții lui Glibko au murit foarte tineri, puțin după vârsta de 30 de ani: mama ei în urma unei boli, iar tatăl într-un accident de mașină.[7] Irina a avut o soră mai mică cu doi ani, iar cele două, conform handbalistei Irina Șuțka, „s-au crescut una pe alta”.[7] Florin Verigeanu, directorul secției de handbal a clubului SCM Râmnicu Vâlcea, a povestit într-un interviu că „ea a fost crescută la orfelinat, o poveste tristă de viață. A crescut la orfelinat”[8] împreună cu sora ei.[9]

Descoperirea handbalului

[modificare | modificare sursă]

Glibko a început să joace handbal din întâmplare, la vârsta de 8 ani. I s-a propus să practice acest sport în timpul unei vizite la o sală de sport din Odesa, unde aveau loc antrenamente și concursuri de gimnastică ritmică și badminton.[10]

La 17 ani, deoarece nu existau echipe importante în orașul natal, s-a mutat la Liov și a debutat la SC „Galiceanka” Liov.[10] Încă de atunci, Irina Șuțka, care juca la altă echipă din campionatul ucrainean, a observat că Glibko „are calități”.[7] Înainte de a se transfera în România, la HC Danubius Galați, handbalista a mai jucat la HC Motor Zaporojie și Podatkovii Universitet.

Handbalistă în România

[modificare | modificare sursă]

După un an petrecut la Galați și doi ani la CSM București, Irina Glibko a jucat la HCM Roman, echipă cu care a ajuns până în optimile Cupei EHF Feminin 2015-2016. În 2017 s-a transferat la SCM Râmnicu Vâlcea, unde a obținut cele mai bune rezultate și a avut cele mai bune performanțe din carieră: un titlu național în 2019 și două medalii de bronz, cupa României în 2020, supercupa României în 2018 și 2020, participări în cupele europene și mai multe premii și trofee personale.[10] Timp de mai multe sezoane, ea a fost și căpitanul echipei vâlcene.[9]

Deși scundă de înălțime, Glibko avea „un braț ca un tun și un șut fantastic”[10], iar Florentin Pera, antrenorul ei de la Roman și Râmnicu Vâlcea, și-o amintește ca „un exemplu de profesionalism și de determinare”.[7] Conform lui Pera, Glibko „punea pasiune pentru handbal. Nu a existat antrenament în care să nu dea sută la sută. [...] Era golgeter înnăscut”.[7] În total, în cele 11 sezoane petrecute la echipe din România, Irina Glibko a înscris peste 1000 de goluri.[10]

Irina Glibko a fost convocată la echipa națională a Ucrainei în 2010, la vârsta de 20 de ani.[11] A luat parte la campionatele europene din 2012[12] și 2014[13], la care Ucraina se calificase, dar a ratat participarea la campionatul mondial din 2023 din motive medicale.[14] Timp de mai mulți ani, Glibko a fost și căpitanul echipei naționale a Ucrainei.[15]

Deces

[modificare | modificare sursă]

În 2020, handbalista a fost diagnosticată cu cancer mamar.[8][10] A urmat un tratament la București și a fost operată, iar analizele medicale i-au ieșit foarte bune, ceea ce i-a permis să se întoarcă pe teren și să facă probabil cel mai bun sezon al carierei, în 2022-2023.[7] Însă boala a recidivat și s-au descoperit metastaze la ficat, iar handbalista a trebuit să urmeze din nou tratamente lungi și dureroase.[8] Glibko nu și-a pierdut niciodată optimismul și a fost tot timpul convinsă că se va face bine și va continua să joace handbal. Coechipiera sa, Cristina Florica, a declarat despre voința și puterea de luptă a Irinei: „nu am văzut o ființă care să lupte mai mult pentru viața ei. Și-a dorit enorm să trăiască. Tot timpul ne spunea că o să-și revină, că ea se va întoarce la handbal. Nici nu concepea să nu revină.”[7]

În august 2024, medicii de la clinica din Cluj-Napoca unde se trata i-au transmis Viktoriei Timoșenkova, o altă handbalistă ucraineană stabilită în România, că nu mai e nimic de făcut și că Irina Glibko mai are de trăit doar câteva zile.[7] S-a luat decizia ca sportiva să fie mutată la spitalul din Râmnicu Vâlcea, oraș care devenise a doua ei casă.[7][9] Pe 28 august 2024, Glibko a încetat din viață la spitalul local, iar clubul SCM Râmnicu Vâlcea a anunțat decesul handbalistei pe contul propriu de Facebook.[10] Trupul neînsuflețit al Irinei Glibko a fost depus la o capelă din oraș, pentru ca fanii, coechipierele și toți cei care au cunoscut-o să își poată lua rămas bun.[9]

Sora Irinei Glibko a hotărât ca fosta handbalistă să fie înmormântată la Odesa.[8][16]

Palmares

[modificare | modificare sursă]
  • Liga Ucraineană de handbal:
    • Finalistă: 2008, 2011
    • Locul 3: 2012

Premii individuale

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Tragedie în handbal: a murit Iryna Glibko, ucraineanca sosită în România în 2012, Adevărul, , accesat în  
  2. ^ David Marinescu (), A murit handbalista Iryna Glibko, răpusă de o boală cruntă. Fusese cea mai bună străină și de două ori golgheter în Liga Florilor, accesat în  
  3. ^ „Iryna Glibko”. Federația Europeană de Handbal. Accesat în . 
  4. ^ „Andreea Enescu și Iryna Glibko sunt noile jucătoare ale echipei HCM Roman”. Pagina de Facebook a HCM Roman. . Accesat în . 
  5. ^ „Clasament Liga Națională–feminin – 2012-2013 Clasament Golgetere - 2012-2013 Trofeul „Simona Arghir Sandu"” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ „Intrăm în lupta pentru Europa”. csmbucuresti.ro. Pagina oficială a clubului CSM București. . Accesat în . 
  7. ^ a b c d e f g h i Marius Ursescu (). „Ira nu va muri niciodată! Va trăi mereu în inimile noastre!”. welovesport.ro. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  8. ^ a b c d Ramona Ciobanu (). „Detalii cutremurătoare despre moartea handbalistei Iryna Glibko. Crescută la orfelinat, ucraineanca a fost răpusă de cancer”. Libertatea. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b c d „Povestea impresionantă de viață a handbalistei Iryna Glibko, fost căpitan al SCM Râmnicu Vâlcea”. seintamplainvalcea.ro. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  10. ^ a b c d e f g „In Memoriam Iryna Glibko: "A true fighter. An example of passion and devotion"”. ihf.info. Federația Internațională de Handbal. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  11. ^ „Cât de bine o cunoști pe Iryna Glibko ?”. Contul Facebook al SCM Râmnicu Vâlcea. . Accesat în . 
  12. ^ „10th WOMEN'S EUROPEAN HANDBALL CHAMPIONSHIP EHF EURO 2012” (PDF). Site-ul web al Campionatului European 2012. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  13. ^ „11th WOMEN'S EUROPEAN HANDBALL CHAMPIONSHIP EHF EURO 2014” (PDF). Site-ul web al Campionatului European 2014. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  14. ^ Vladislav Utkin (). „Український гандбол на мундіалі: одна перемога і різні планети”. uspa.com.ua (în ucraineană). Asociația de Presă Sportivă a Ucrainei. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  15. ^ Mariana Polișciuk (). „Капітан жіночої збірної України з гандболу померла у 34 роки від раку”. kp.ua (în ucraineană). Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  16. ^ „Ultima ieșire din scenă pentru Iryna Glibko. Râmnicu Vâlcea te iubește!”. Contul Facebook al SCM Râmnicu Vâlcea. . Accesat în . Sportiva Iryna Glibko va fi înmormântată la Odessa. 
  17. ^ „Cei mai buni jucători ai anului 2018”. Federația Română de Handbal. . Accesat în . 
  18. ^ Adi Georgescu (). „Iryna Glibko, cea mai bună handbalistă străină din campionat”. impactreal.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Yuliya Dumanska și Alexandru Csepreghi, desemnați cei mai buni handbaliști în cadrul Galei SNHR”. Agerpres. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Marius Huțu (). „Regina Balului! Yuliya Dumanska a făcut furori la Gala Premiilor Handbalului Românesc. Alexandru Csepreghi, cel mai bun jucător la masculin”. prosport.ro. ProSport. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Irina_Glibko&oldid=16565799