Grigore N. Filipescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Grigore N. Filipescu
Grig. Filipescu, 1936.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Geneva, Elveția Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
avocat
om politic
inginer
diplomat Modificați la Wikidata
Membru al Camerei Deputaților a României Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Conservator
Alma materLycée Louis-le-Grand
Universitatea din Paris

Grigore N. Filipescu (n. , București, România – d. , Geneva, Elveția) a fost un avocat, inginer, om politic și ziarist român. A fost primul dintre cei cinci copii ai lui Nicolae Filipescu și ai Mariei Blaremberg. A fost membru al Partidului Conservator-Democrat, al Partidului Poporului, iar, din 1929, a înfințat Liga Vlad Țepeș. A fost director al ziarului Epoca.

Grigore Filipescu, un oportunist „disponibil pentru orice”, ale cărui servicii au fost răsplătite cu funcția de director al Societății de Telefoane, prin mijlocirea căreia se puteau intercepta convorbirile, a întreprins în ziarul Epoca o campanie de discreditare și de compromitere a lui Barbu A. Știrbey[1] care a jucat un rol deosebit în politica țării până în anul 1931, când a fost exilat de Carol al II-lea. Zevzec de o isterie deșuchiată, este caracterizarea pe care i-o face Grigore Gafencu.[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dumitru Hâncu, Schițe pentru un tablou de epocă (1930-1940), editura Vivaldi, București, 2010, ISBN 973-150-050-8