Ioan D. Chirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan D. Chirescu
Ion Chirescu.jpg
Date personale
Nume la naștereIoan Dumitru Chirescu
Născut[1] Modificați la Wikidata
Cernavodă, România Modificați la Wikidata
Decedat25 martie 1980
Republica Socialistă România București
București, RSR Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor, prof. univ., dirijor de cor
Activitate
Gen muzicalmuzică cultă corală,
muzică de propagandă
Ani de activitate1927–1962
Case de discuriElectrecord
Interpretare cuCorul Societății Carmen (1927–1950);
corul bis. Domnița Bălașa (1928–1973)
PremiiOrdinul Muncii  Modificați la Wikidata

Ioan Dumitru Chirescu (n. 5 ianuarie 1889, Cernavodă — d. 25 martie 1980, București) a fost un compozitor, profesor universitar și dirijor de cor român.

Studii[modificare | modificare sursă]

A urmat între 1910 și 1914 Conservatorul din București, unde i-a avut ca profesori pe Alfonso Castaldi (contrapunct) și pe Dumitru Georgescu-Kiriac (teorie și solfegiu). În 1922 a fost admis în Schola Cantorum (Paris), unde a studiat cu Guy de Lioncourt (contrapunct) și Vincent d'Indy (compoziție, orchestrație și dirijat) și al cărei absolvent a devenit în 1927.[2] De asemenea, a urmat Facultatea de Teologie din cadrul Universității din București.[3]

Activitate[modificare | modificare sursă]

Este autorul a peste patru sute de piese corale, multe dintre ele având ca sursă de inspirație folclorul muzical românesc.[3] Lucrările lui Chirescu urmăresc cel puțin trei direcții: piese didactice (aranjate pentru voci de copii), creații religioase (dintre care o parte se înscriu în genul motetului și în cel al misei)[3] și coruri propagandistice (scrise după instalarea regimului comunist în România). Muzicologul Viorel Cosma consideră accesibilitatea, cantabilitatea și simplitatea scriiturii polifonice trei atuuri care au îngăduit ca opera compozitorului să se bucure de un mare succes la public.[3]

Chirescu a fost dirijor și director artistic al societății corale Carmen din București din anul 1927 până în 1950.[2] În perioada 1928–1973 a dirijat corul bisericii Domnița Bălașa din București.[3]

În domeniul didactic a început ca instructor de muzică la Fălticeni și în capitală.[3] În 1927 a fost numit profesor în Conservatorul bucureștean, unde a susținut timp de trei decenii și jumătate cursuri de teoria muzicii și solfegiu. A fost director al aceleiași instituții între anii 1950 și 1955.[2] Din 1932 a fost vreme de șapte ani profesor la Academia de Muzică Religioasă din București.[3] În 1962 se retrage din activitatea profesorală.[2]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Muzică corală[modificare | modificare sursă]

  • „Cântecul cucului” (1919), cor mixt, versuri populare
  • Opt cântece pentru copii (1923)
  • „Mama” (1933), pentru solist și cor bărbătesc, versuri de G. Rotică[2] sau Gheorghe Roiban[4]
  • „Doruleț, dorulețule” (1948), cor mixt, versuri populare
  • 32 coruri pentru școlari și tineret (1963)
  • „Odă lui Mihai Viteazul” (1975), cor mixt, versuri de Vlaicu Bârna)

Coruri propagandistice[modificare | modificare sursă]

  • „Cîntecul partizanilor păcii” (1949), cor mixt cu pian, versuri de Emil Gonciu
  • „Măreț pămînt al patriei iubite” (1952), cor mixt cu pian, versuri de Eugen Frunză
  • „Sub al păcii stindard” (1953), cor mixt cu pian, versuri de Maria Banuș
  • „Republică, măreață vatră” (1953), cor mixt cu pian, versuri de Eugen Jebeleanu
  • „Dobrogea de aur” (1958), cor mixt a cappella, versuri de Radu Boureanu
  • „Cîntec peste zări și ape” (1959), cor mixt cu pian, versuri de Nicolae Nasta
  • Ale noastre, ale voastre (1959), suită de coruri la unison cu pian, versuri de Ștefan Tita
  • „Laminoriștii” (1959), cor mixt cu pian, versuri de Petre Ghelmez
  • „De-o vîrstă cu Republica” (1960), cor pe două și trei voci egale, versuri de Eugen Jebeleanu

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

  • Allegro simfonic (1927), pentru orchestră

Publicații[modificare | modificare sursă]

Partituri[modificare | modificare sursă]

  • Colecție de coruri (1937)
  • „Mama”, în Miniaturi corale (1944), București
  • „Cântecul cucului” (1946), Editura de Stat, București
  • Coruri (1919–1955) (1955), Editura de Stat pentru Literatură și Artă (E.S.P.L.A.), București
  • „Doruleț, dorulețule” (1956), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
  • „Cîntecul partizanilor păcii” (1956), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
  • „Măreț pămînt al patriei iubite” (1956), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
  • „Sub al păcii stindard” (1956), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București
  • „Republică, măreață vatră” (1959), Editura Muzicală, București
  • „Dobrogea de aur”, în Puternică, liberă, pe soartă stăpînă (1959), Editura Muzicală, București
  • „Cîntec peste zări și ape” (1959), Editura Muzicală, București
  • Ale noastre, ale voastre (1959), Editura Muzicală, București
  • „De-o vîrstă cu Republica”, în De-o vîrstă cu Republica (1960), Editura Muzicală, București
  • „Laminoriștii” (1961), Editura Muzicală, București
  • Coruri pentru pionieri și tineret (1963), Editura Muzicală, București

Îngrijiri de ediții[modificare | modificare sursă]

  • Georgescu-Kiriac, Dumitru (1955). Opere alese, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București (în colaborare cu George Breazul)
  • Coruri de compozitori romîni înaintași (1963), Editura Muzicală, București

Discografie[modificare | modificare sursă]

Compozitor[modificare | modificare sursă]

Discuri LP[modificare | modificare sursă]

  • [EXE 046] (1960?, Electrecord)
  • [EXE 047] (1960?, Electrecord)
    • Sub al păcii stindard (Corul și orchestra Radio)
  • [EXE 048] (1960?, Electrecord)
    • Republică, măreață vatră (Corul și orchestra Radio, dir. Constantin Petrovici)
    • Cîntec peste zări și ape (Corul și orchestra Radio, dir. Carol Litvin)
  • [EXE 049] (1960?, Electrecord)
    • Doruleț, dorulețule (Corul Radio, dir. Emanuel Elenescu)
    • Cîntecul partizanilor păcii (Corul și orchestra Radio, dir. Constantin Petrovici)
  • Colinde. Romanian Carols (1967?, Electrecord EXE 0308)

Compact discuri[modificare | modificare sursă]

  • Madrigalul cântă copiilor (1997, Electrecord EDC 237)
    • Cântecul cucului (Madrigal, dir. Marin Constantin)
    • Moș Crăciun cu plete dalbe (idem)
    • Fericirile (idem)
  • Colinde și muzică religioasă (1998?, Electrecord EDC 284)
    • Camera Ta, Mântuitorule (Corala bărbătească a Armatei, dir. Gheorghe Popescu)
    • Rugăciune (idem)
  • Ioan Luchian Mihalea – Song (1998?, Electrecord EDC 286)
  • Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur (2002?, Electrecord EDC 398)
    • Mărire Ție, Doamne (Grupul coral bărbătesc Harisma, dir. Dan Văcărescu)
  • Sfântul Andrei se roagă mereu la Bun [sic!] Dumnezeu (2004?, Electrecord EDC 507)
    • Camera Ta, Mântuitorule (Grupul coral bărbătesc Harisma, dir. Dan Văcărescu)
  • Sfărâmând porțile Iadului (2005, Electrecord, EDC 538)
    • Camera Ta (Corul Carpe in Deum al Seminarului Teologic „Sf. Ioan Casian” din Tulcea, dir. Iulian Dumitru)
  • Muzică de petrecere (2007, Roton 4157-2)

Dirijor[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Pentru activitatea sa, Chirescu a fost recompensat cu următoarele distincții:[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Ioan D. Chirescu”, data.bnf.fr, accesat în  
  2. ^ a b c d e f Cosma (1965), pag. 68
  3. ^ a b c d e f g Cosma (2004), art. cit.
  4. ^ Ioan Luchian Mihalea și Song (1998?). Ioan Luchian Mihalea – Song, Electrecord EDC 286, spatele copertei
  5. ^ Cosma (1965), pag. 69

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

În secțiunea „Discografie” s-au utilizat, pe lângă datele obținute din sursele de mai jos, informații aflate pe site-urile electrecord.ro și Discogs.com (accesate pe 23 aug. 2010).

  • Cosma, Viorel (1965). Compozitori și muzicologi români. Mic lexicon, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.
  • Cosma, Viorel. „Ioan D[umitru] Chirescu”, în Sadie, Stanley și Tyrrell, John – coord. (2004). The New Grove Dictionary of Music and Musicians (29 de volume), Oxford University Press. ISBN 9780195170672

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Breazul, George (1977). Pagini din istoria muzicii românești, București
  • Breazul, George (1984). Scrisori și documente, București
  • Dumitrescu, Ion. „Ioan Chirescu, artist al poporului său”, în Muzica, nr. 6/1959
  • Rusu, Liviu (1959). Ioan D. Chirescu în slujba muzicii corale, Editura Muzicală, București
  • Vancea, Zeno (1968). Creația muzicală românească, sec. XIX–XX, București; pag. 213–217

Legături externe[modificare | modificare sursă]