Ioan Ciurea (medic)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un medic veterinar, membru al Academiei Române, vedeți Ioan Ciurea.
Ioan Ciurea
Ioan Ciurea, medic.jpg
Profesorul Ioan Ciurea
Date personale
Născut 21 martie 1840
Iași
Decedat 5 decembrie 1891
Iași
Naționalitate română
Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupație medic Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu Medicină internă, medicină legală
Instituție Facultatea de Drept din Iași
Facultatea de Medicină din Iași
Cunoscut pentru Întemeietorul învățământului de Medicină legală din Iași
Societăți Societatea de Medici și Naturaliști din Iași

Ioan Ciurea (scris uneori și Ion Ciurea sau Ion Ciure) (n. 21 martie 1840, Iași - d. 5 decembrie 1891, Iași) a fost un medic român, unul din întemeietorii învățământului medical ieșean, și om politic, senator de Iași. Ioan Ciurea a fost decan al Facultății de Medicină din Iași între anii 1881-1889 și primul profesor de medicină legală la Facultatea de Drept între anii 1866-1882 și la Facultatea de Medicină din Iași între anii 1882-1891.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ioan Ciurea s-a născut în Iași unde a absolvit Academia Mihăileană în anul 1859. Beneficiază de o bursă care îi permite să urmeze studii de medicină la Paris unde obține titlul de doctor în medicină și chirurgie în 1864 cu teza De l’érysipèle du pharyngés ou angine pharyngée érysipélateuse.[1] [2]

Reîntors în Moldova, obține dreptul de practică medicală în 1864 și ocupă un post la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași,[3] devenind, în 1869, medic primar prin concurs. În timpul Războiului de Independență a ocupat postul de medic șef al Diviziei a IV-a și a condus spitalul militar din Iași.[4]

Ioan Ciurea a fost unul dintre organizatorii învățământului în Moldova. A înființat în 1867, alături de Ioan M. Melik, Petru Poni, Neculai Culianu, Pavel Paicu și D. Quinezu, liceul privat Institutul Academic care, prin fuzionarea ulterioară, în 1879, cu Liceul Nou și-a schimbat numele în Institutele Unite, instituție de învățământ considerată ca cel mai bun liceu din Moldova în perioada sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea.[2][5] A fost, de asemenea, unul dintre susținătorii ideii de înființare a unei facultăți de medicină în Iași, fiind numit în 1868 de către ministrul instrucțiunii publice, alături de, între alții, Ludovic Russ senior și Anastasie Fătu, într-o comisie care să studieze posibilitatea înființării unei facultăți de medicină la Iași.

După înființarea Facultății de Medicină, în 1879, a ocupat postul de decan în perioada 1881-1889 și a fost primul profesor de medicină internă.[6][7] Ioan Ciurea a fost, de asemenea, și primul profesor de medicină legală din Iași, fiind profesor la această disciplină la Facultatea de Drept a Universității ieșene încă din anul 1866,[8] și ulterior la Facultatea de medicină, după transferarea acestei discipline în 1882 la facultatea nou înființată.[4][9]

Ioan Ciurea a fost președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași timp de 11 ani, între anii 1884-1894, perioadă în care a inițiat tipărirea Buletinului Societății de Medici și Naturaliști din Iași.[4]

A participat la viața politică fiind senator de Iași.[2]

Ioan Ciurea a decedat în 1891 ca urmare a unui erizipel⁠(en).[4]

Ordine și decorații[modificare | modificare sursă]

Ioan Ciurea a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române și străine:[4]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Lazăr Cârjan, „Un nume ignorat: Nicolae Ittu Oancea, primul bibliograf al medicinei legale române”, Revista de Criminologie, Criminalistică și Penologie, nr. 3-4, 2011, p. 241.
  2. ^ a b c „Dr. Ioan Ciurea (1880)”, în Rudolf Suțu, Iașii de odinioară. Volumul 2, Editura Tipografia „Lumina Moldovei”, Iași, 1928, p. 292-295.
  3. ^ a b Vasile Rășcanu, Istoricul Spitalului Orășenesc Clinic de Adulți din Iași, în cadrul evolutiv al fostelor așezăminte Sf. Spiridon, Editura Medicală, 1956, p. 385-386.
  4. ^ a b c d e Gheorghe Scripcaru, M.D. Datcu, Eugen Târcoveanu, „Ion Ciure”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași, Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 54-5.
  5. ^ Vasile Malinschi, Economiștii la Academia Română: evocări și restituiri, Editura Academiei Române, 1991, p. 26.
  6. ^ ***, Anuariulŭ Universitaței din Iași pe anulŭ scolariŭ 1895-1896, Tipografia Națională Strada Alexandri nr. 11, 1896, Iași, p. 53. Lucrare disponibilă pe situl Muzeului Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
  7. ^ Ionel Maftei, Personalități ieșene: Omagiu, Vol. 3, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1972, p. 85-86.
  8. ^ Vladimir Beliș, „Medicina Legală în Practica Judiciară”, Rom J Leg Med, 17(4), 247-248, 2009, http://www.rjlm.ro/doc/126105185700-editorial.pdf, accesat la 29 mai 2014 
  9. ^ Marius Popa, Medicină Legală, Ovidius University Press, Constanța, 2008, p. 8

Vezi și[modificare | modificare sursă]