Sari la conținut

Intoxicația cu apă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Hidrocefalie.
Intoxicație cu apă
Specialitateendocrinologie  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9276.69  Modificați la Wikidata
ICD-10E87.7  Modificați la Wikidata
ICD-11  Modificați la Wikidata
MeSH IDD014869  Modificați la Wikidata

Intoxicația cu apă, cunoscută și sub denumirea de otrăvire cu apă, hiperhidratare, suprahidratare sau toxemie cu apă, este o perturbare potențial fatală a funcțiilor cerebrale, care poate apărea atunci când echilibrul normal al electroliților din organism este depășit de un aport excesiv de apă.

În condiții normale, consumul accidental de prea multă apă este extrem de rar. Majoritatea deceselor legate de intoxicația cu apă la persoanele sănătoase au rezultat fie în urma concursurilor de băut apă, în care indivizii încearcă să consume cantități mari de apă, fie în urma unor perioade lungi de exerciții fizice în timpul cărora au fost consumate cantități excesive de lichide.[1] În plus, cura cu apă, o metodă de tortură în care victima este forțată să consume cantități excesive de apă, poate provoca intoxicația cu apă.[1]

Apa, ca orice altă substanță, poate fi considerată o otravă atunci când este consumată în exces într-o perioadă scurtă de timp. Intoxicația cu apă apare mai ales atunci când apa este consumată în cantități mari, provocând perturbări ale echilibrului electrolitic.[2]

Excesul de apă corporală poate fi, de asemenea, rezultatul unei afecțiuni medicale sau al unui tratament necorespunzător; a se vedea „hiponatremie” pentru câteva exemple. Apa este considerată unul dintre cei mai puțin toxici compuși chimici, cu o DL50 care depășește 90.000 mg/kg (90 g/kg) greutate corporală la șobolani;[3] consumul a șase litri în trei ore a provocat moartea unui om.[4]

Factori de risc

[modificare | modificare sursă]

Masa corporală scăzută (sugari)

[modificare | modificare sursă]

Poate fi foarte ușor pentru copiii sub un an (în special cei sub nouă luni) să absoarbă prea multă apă. Din cauza masei lor corporale mici, este ușor pentru ei să absoarbă o cantitate mare de apă în raport cu masa corporală și rezervele totale de sodiu din organism.[5]

Sporturi de anduranță

[modificare | modificare sursă]

Maratoniștii sunt predispuși la intoxicație cu apă dacă beau prea mult în timp ce aleargă. Aceasta apare atunci când nivelul de sodiu scade sub 135 mmol/L, ceea ce se poate întâmpla atunci când sportivii consumă cantități mari de lichide. Acest lucru a fost observat ca fiind rezultatul încurajării înlocuirii excesive a lichidelor prin diverse orientări. Acest lucru a fost identificat în mare măsură la maratoniști ca o hiponatremie diluțională.[6] Un studiu efectuat pe alergători care au terminat Maratonul Boston din 2002 a constatat că treisprezece la sută au terminat cursa cu hiponatremie. Studiul a concluzionat că cel mai puternic predictor al hiponatremiei a fost creșterea în greutate în timpul cursei (suprahidratare), iar hiponatremia a fost la fel de probabil să apară la alergătorii care au ales băuturi sportive ca și la cei care au ales apă.[6]

Pregătire militară

[modificare | modificare sursă]

Hiponatremia și alte afecțiuni fizice asociate cu intoxicația cu apă sunt mai des întâlnite la cei care participă la instruirea militară. Un studiu al armatei americane a constatat că 17 cursanți au fost internați în spital pe parcursul unui an din cauza intoxicației cu apă,[7] în timp ce un altul a constatat că trei soldați au murit, ceea ce a condus la recomandarea de a nu consuma mai mult de 1–1,5 l de apă pe oră de transpirație abundentă.[8]

Suprasolicitarea și stresul termic

[modificare | modificare sursă]

Orice activitate sau situație care favorizează transpirația abundentă poate duce la intoxicație cu apă atunci când apa este consumată pentru a înlocui lichidele pierdute. Persoanele care lucrează în condiții de căldură și/sau umiditate extreme pe perioade lungi trebuie să aibă grijă să bea și să mănânce astfel încât să contribuie la menținerea echilibrului electrolitic. Persoanele care consumă droguri precum MDMA (adesea denumită colocvial „Ecstasy”) pot face efort fizic excesiv, transpiră abundent, simt o sete crescută și apoi beau cantități mari de apă pentru a se rehidrata, ceea ce duce la dezechilibru electrolitic și intoxicație cu apă – acest lucru este agravat de consumul de MDMA care crește nivelul hormonului antidiuretic (ADH), reducând cantitatea de apă pierdută prin urinare.[9] Chiar și persoanele care se odihnesc liniștite în condiții de căldură sau umiditate extreme pot risca să se intoxice cu apă dacă beau cantități mari de apă pe perioade scurte pentru rehidratare.

Condiții psihiatrice

[modificare | modificare sursă]

Polidipsia psihogenă este afecțiunea psihiatrică în care pacienții se simt obligați să bea cantități excesive de apă, punându-i astfel în pericol de intoxicație cu apă. Această afecțiune poate fi deosebit de periculoasă în cazul în care pacientul prezintă și alte indicații psihiatrice (cum este adesea cazul), deoarece îngrijitorii ar putea interpreta greșit simptomele hiponatremice.[10]

Atunci când o persoană inconștientă este hrănită intravenos (de exemplu, nutriție parenterală totală) sau printr-un tub nasogastric, fluidele administrate trebuie să aibă o compoziție atent echilibrată pentru a se potrivi cu lichidele și electroliții pierduți. Aceste lichide sunt de obicei hipertonice și, prin urmare, apa este adesea administrată în paralel. În cazul în care electroliții nu sunt monitorizați (chiar și la un pacient ambulatoriu), se poate produce fie hipernatremie, fie hiponatremie.[11]

S-a constatat că unele medicamente neurologice/psihiatrice ( oxcarbazepina, printre altele) cauzează hiponatremie la unii pacienți.[12] Pacienții cu diabet insipid sunt deosebit de vulnerabili datorită procesării rapide a fluidelor.[13]

Fiziopatologia

[modificare | modificare sursă]

La debutul acestei afecțiuni, lichidul din afara celulelor are o cantitate excesiv de scăzută de soluți, cum ar fi sodiul și alți electroliți, în comparație cu lichidul din interiorul celulelor, ceea ce determină deplasarea lichidului în celule pentru a-și echilibra concentrația osmotică. Acest lucru determină umflarea celulelor. Umflarea crește presiunea intracraniană în creier, ceea ce duce la apariția primelor simptome observabile ale intoxicației cu apă: dureri de cap, schimbări de personalitate, schimbări de comportament, confuzie, iritabilitate și somnolență. Acestea sunt urmate uneori de dificultăți de respirație în timpul efortului, slăbiciune și durere musculară, contracții sau crampe, greață, vărsături, sete și o capacitate diminuată de a percepe și interpreta informațiile senzoriale. Pe măsură ce afecțiunea persistă, pot rezulta semne papilare și vitale, inclusiv bradicardie și presiune crescută a pulsului. Celulele din creier se pot umfla până la punctul în care fluxul sanguin este întrerupt, rezultând un edem cerebral. Celulele cerebrale umflate pot, de asemenea, exercita presiune asupra trunchiului cerebral, cât și interferența cu sistemul nervos central sunt periculoase și pot duce la convulsii, leziuni cerebrale, comă sau deces.[14]

Intoxicația cu apă poate fi prevenită dacă aportul de apă al unei persoane nu depășește cu mult pierderile sale. Rinichii sănătoși sunt capabili să elimine aproximativ 800 mililitri până la un litru de apă fluidă (0,84–1,04 litri) pe oră.[15] Cu toate acestea, stresul (din cauza efortului fizic prelungit), precum și stările de boală, pot reduce foarte mult această cantitate.[15]

Intoxicațiile ușoare pot rămâne asimptomatice și necesită doar restricționarea lichidelor. În cazurile mai severe, tratamentul constă în:

Cazuri notabile

[modificare | modificare sursă]
  • 325 î.Hr.: Alexandru cel Mare pierde mulți călători însoțitori din cauza consumului excesiv de apă în timpul unui marș prin deșertul Gedrosian[16][17]
  • 1097: În timpul primei cruciade, conform cel puțin unei cronici, mulți cruciați au murit după ce au băut prea mult dintr-un râu în timp ce mărșăluiau spre Antiohia.[18]
  • 1991, Andy Warhol: La cinci ani de la moartea sa, familia lui Warhol a acuzat public spitalul unde i s-a extirpat vezica biliară că i-a provocat moartea prin intoxicația cu apă administrată post-operator. O greutate pretinsă la autopsie de 68 kg, greutatea sa fiind de 58 kg când a fost internat, a fost citată ca dovadă că i s-a administrat prea mult lichid.[19]
  • 16 noiembrie 1995: Leah Betts, o elevă britanică, a murit ca urmare a faptului că a băut prea multă apă, deși în mass-media moartea ei a fost atribuită în mod eronat luării unei tablete de ecstasy la petrecerea de 18 ani.[20]
  • 2003: Actorul britanic Anthony Andrews a supraviețuit unui caz de intoxicație cu apă. La momentul respectiv, interpreta rolul lui Henry Higgins într-o reluare a musicalului My Fair Lady și consuma până la opt litri de apă pe zi. A fost inconștient și la terapie intensivă timp de trei zile.[21][22]
  • 2 februarie 2005: Matthew Carrington, student la Universitatea de Stat Chico din Chico, California, a murit ca urmare directă a unui ritual de inițiere al unei frății care a implicat intoxicarea forțată cu apă.
  • 12 ianuarie 2007: Jennifer Strange a murit după ce a băut aproape 7,6 litri de apă în încercarea de a câștiga o consolă Nintendo Wii.[23] Emisiunea matinală a postului de radio KDND, Morning Rave, a organizat un concurs intitulat „Hold Your Wee for a Wii”, în cadrul căruia concurenților li s-a cerut să bea cât mai multă apă fără să urineze. DJ-ii au fost informați cu privire la pericole, dar nu au informat concurenții. Compania mamă a KDND, Entercom Sacramento LLC, a fost ulterior obligată să plătească familiei lui Strange daune în valoare de 16.577.118 $.[24][25]
  • 11 martie 2020: Zachary Sabin, un copil de 11 ani, a murit după ce a fost forțat de părinții săi să bea aproape trei litri de apă în doar patru ore. Aceștia au crezut că urina lui era prea închisă la culoare, așa că l-au obligat să bea apă până a vomitat.[26]
  • Un studiu din 2022 a propus că moartea actorului de arte marțiale Bruce Lee în 1973 s-a datorat otrăvirii cu apă.[27]
  • 4 iulie 2023: O femeie de 35 de ani din Indiana a murit după ce a consumat prea multă apă în timp ce se afla în vacanță cu familia sa.[28]
  1. ^ a b „Case proven: exercise associated hyponatraemia is due to overdrinking. So why did it take 20 years before the original evidence was accepted?”. British Journal of Sports Medicine. 40 (7): 567–72. iulie 2006. doi:10.1136/bjsm.2005.020354. PMC 2564296Accesibil gratuit. PMID 16799109. 
  2. ^ „Fatal water intoxication”. Journal of Clinical Pathology. 56 (10): 803–804. . doi:10.1136/jcp.56.10.803-a. PMC 1770067Accesibil gratuit. PMID 14514793. 
  3. ^ (Raport). Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Ballantyne, Coco (). „Strange but True: Drinking Too Much Water Can Kill”. Scientific American. 
  5. ^ „Water Intoxication in Infants”. Accesat în . 
  6. ^ a b „Hyponatremia among runners in the Boston Marathon”. The New England Journal of Medicine. 352 (15): 1550–6. aprilie 2005. doi:10.1056/NEJMoa043901. PMID 15829535. 
  7. ^ O'Brien, K. K.; Montain, S. J.; Corr, W. P.; Sawka, M. N.; Knapik, J. J.; Craig, S. C. (mai 2001). „Hyponatremia associated with overhydration in U.S. Army trainees”. Military Medicine. 166 (5): 405–410. PMID 11370203. 
  8. ^ Gardner, John W. (mai 2002). „Death by water intoxication”. Military Medicine. 167 (5): 432–434. PMID 12053855. 
  9. ^ Timbrell, John (). The Poison Paradox: Chemicals as Friends and Foes. OUP Oxford. ISBN 978-0-19-280495-2. 
  10. ^ Zerbe, Robert L.; Robertson, Gary L. (). „A Comparison of Plasma Vasopressin Measurements with a Standard Indirect Test in the Differential Diagnosis of Polyuria”. New England Journal of Medicine. 305 (26): 1539–1546. doi:10.1056/NEJM198112243052601. ISSN 0028-4793. PMID 7311993. 
  11. ^ „Treating hypernatremic dehydration”. Pediatrics in Review. 26 (4): 148–50. aprilie 2005. doi:10.1542/pir.26-4-148. PMID 15805238. 
  12. ^ „Oxcarbazepine”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „What Is Diabetes Insipidus?”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Moreau, David (). Fluids & Electrolytes Made Incredibly Easy! (ed. 4th). Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins. pp. 75–77. ISBN 978-1582555652. 
  15. ^ a b Coco Ballantyne. „Strange but True: Drinking Too Much Water Can Kill”. Scientific American. Accesat în . 
  16. ^ „Arrian on the Gedrosian desert - Livius”. www.livius.org. Accesat în . 
  17. ^ https://thehistorianshut.com/2018/09/14/alexander-the-great-and-his-army-almost-drowned-while-they-were-dying-of-thirst-in-the-gedrosian-desert/
  18. ^ Asbridge, Thomas (). The Crusades: The Authoritative History of the War for the Holy Land. HarperCollins. p. 90. 
  19. ^ „Care Faulted In the Death Of Warhol”. NYT. Accesat în . 
  20. ^ „Hyponatremia ("Water Intoxication")”. The DEA.org. Accesat în . 
  21. ^ Grice, Elizabeth (). „My battle with the bottle”. The Daily Telegraph. London. 
  22. ^ Valentine Low (). „Actor tells of water overdose”. Evening Standard. Accesat în . 
  23. ^ „Woman dies after being in water-drinking contest”. LA Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Ten Fired After Radio Contest Tragedy”. www.cbsnews.com (în engleză). Accesat în . 
  25. ^ „$16M Awarded In Water Drinking Death”. ABC News (în engleză). . Accesat în . 
  26. ^ „Couple accused of killing son by forcing him to drink water”. CTVNews. . 
  27. ^ Villalvazo, Priscila; Fernandez-Prado, Raul; Niño, Maria Dolores Sánchez; Carriazo, Sol; Fernández-Fernández, Beatriz; Ortiz, Alberto; Perez-Gomez, Maria Vanessa (decembrie 2022). „Who killed Bruce Lee? The hyponatraemia hypothesis”. Clinical Kidney Journal. 15 (12): 2169–2176. doi:10.1093/ckj/sfac071. ISSN 2048-8505. PMC 9664576Accesibil gratuit. PMID 36381374 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  28. ^ „Mom of 2 dies of water intoxication, family says”.