Sari la conținut

Ignaz Seipel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ignaz Seipel
Date personale
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[7] Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Pernitz⁠(d), Austria Inferioară, Austria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Viena Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
esperantist
politician
preot catolic[*]
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiViena Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteEsperanto
limba germană[8][9] Modificați la Wikidata
Ministru de externe al Austriei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deJohann Schober[*][[Johann Schober (politician austriac)|​]]
Succedat deJohann Schober[*][[Johann Schober (politician austriac)|​]]
În funcție
 – 
Precedat deRudolf Ramek[*][[Rudolf Ramek (politician austriac)|​]]
Succedat deErnst Streeruwitz[*][[Ernst Streeruwitz (politician austriac)|​]]
Al 7-lea Cancelar federal al Austriei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deRudolf Ramek[*][[Rudolf Ramek (politician austriac)|​]]
Succedat deErnst Streeruwitz[*][[Ernst Streeruwitz (politician austriac)|​]]
În funcție
 – 
Precedat deJohann Schober[*][[Johann Schober (politician austriac)|​]]
Succedat deRudolf Ramek[*][[Rudolf Ramek (politician austriac)|​]]
Deputat în Consiliul Național al Austriei Modificați la Wikidata
Legislatură

Partid politicCSP  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Viena
Semnătură

Ignaz Seipel (n. , Viena, Austro-Ungaria – d. , Pernitz⁠(d), Austria Inferioară, Austria) a fost un prelat romano-catolic austriac și politician al Partidului Social Creștin (CS), care a îndeplinit de două ori funcția de cancelar federal al Austriei (1922-1924 și 1926-1929).

Seipel a studiat teologia la Universitatea din Viena și a fost hirotonit preot catolic în 1899. A obținut titlul de doctor în teologie în 1903, apoi pe cel de doctor habilitat la Universitatea din Viena, fiind unul dintre primii teologi creștini care au scris despre etica afacerilor în conformitate cu învățăturile sociale catolice. În perioada 1909-1917 a predat teologia morală la Universitatea din Salzburg.

Seipel s-a înscris în Partidul Social Creștin, de orientare conservatoare, care fusese înființat în 1893 de Karl Lueger, primarul Vienei, și a fost secretar de cabinet în guvernul austro-ungar în timpul Primului Război Mondial. În acea vreme a scris și publicat o serie de lucrări celebre pe teme constituționale, printre care Nation und Staat (Națiune și stat) (1916), care a contribuit la consolidarea reputației sale și ulterior la dobândirea unei poziții proeminente în cadrul partidului. În aceste scrieri, spre deosebire de majoritatea contemporanilor atrași de retorica wilsoniană, el a văzut statul mai degrabă ca un efect principal al suveranității decât ca o națiune.[10] În octombrie 1918 a fost numit ministru al muncii și afacerilor sociale în ultimul cabinet cisleithanian, sub conducerea ministrului președinte Heinrich Lammasch. În această calitate a asistat la capitularea Germaniei și la destrămarea Austro-Ungariei. Om pragmatic, nu a crezut în posibilitatea supraviețuirii Imperiului Austro-Ungar, în ciuda încrederii pe care i-o acorda împăratul Carol I.

Seipel predicând la Bingen în 1929

După Primul Război Mondial și încheierea Tratatului de la Saint-Germain-en-Laye în 1919, el s-a implicat cu entuziasm în politica tinerei republici austriece și a fost ales membru al adunării constitutive a Austriei Germane, participând la redactarea noii constituții. Seipel a împiedicat destrămarea fostului Partid Social Creștin, clerical și monarhist, care funcționa acum - după destrămarea imperiului - în prima Republică Austriacă și a devenit astfel o personalitate esențială a vieții politice austriece. Papa Benedict al XV-lea, care îl aprecia în mod deosebit, i-a oferit rangul de pronotar apostolic. Monseniorul Seipel a fost președinte al Partidului Social Creștin din 1921 până în 1930, îndeplinind în această calitate funcțiile de cancelar al Austriei în două rânduri (1922–1924 și 1926–1929) și de ministru de externe (1926–1929, 1930).

În mai 1922, când Seipel a preluat funcția de cancelar, Austria era o țară ruinată și umilită, afectată de inflație și șomaj și pe marginea războiului civil. Pentru a reface economia austriacă afectată de cei patru ani de război și apoi de frământările de după război, cancelarul Seipel și delegatul său la Liga Națiunilor, contele Mensdorff-Pouilly-Dietrichstein, au semnat la Geneva în 4 octombrie 1922 un protocol pentru reconstrucția economică a Austriei: prin renunțarea în mod oficial la unirea cu Germania, el a obținut un credit internațional de 650 de milioane de coroane de aur. Încercând să combată hiperinflația coroanei austriece, guvernul condus de Seipel a reînființat Banca Națională a Austriei, cu sarcina de a asigura stabilitatea monetară. Coroana austriacă a fost înlocuită cu șilingul la un curs de schimb de 1 șiling=10.000 de coroane.[11] Redresarea economiei a impus o serie de măsuri draconice: reorganizarea instituțiilor, concedierea multor funcționari publici și creșterea impozitelor. A avut loc astfel o scădere accentuată a consumului și reducere a producției și a exporturilor, însoțită de o creștere a ratei șomajului. Aceste politici economice au determinat creșterea nemulțumirii organizațiilor muncitorilor socialiști, iar popularitatea cancelarului se erodează. La un muncitor a săvârșit un atentat la adresa vieții lui Seipel, rănindu-l grav și forțându-l să se retragă de la putere.[12]

Seipel a fost numit din nou în funcția de cancelar la și a câștigat alegerile din aprilie 1927 cu o majoritate confortabilă. Conducând o guvernare de coaliție de dreapta, susținută de Partidul Popular al Germaniei Mari și de Landbund (Federația Rurală), politica sa principală a fost încurajarea cooperării între industriașii bogați și unitățile paramilitare ale organizației naționaliste Heimwehr. Acest acord politic a condus la o creștere a violenței stradale și a conflictelor armate cu organizația paramilitară social-democrată Republikanischer Schutzbund, culminând cu Revolta din iulie 1917, care a fost reprimată sever și s-a soldat cu numeroase victime. Opoziția social-democrată s-a referit ulterior la Seipel cu porecla „prelatul sângeros”. El a demisionat din motive de sănătate de la conducerea guvernului în 1929 și a fost înlocuit de colegul său de partid Ernst Streeruwitz. În anul următor a îndeplinit din nou, pentru o scurtă perioadă, funcția de ministru de externe în cabinetul cancelarului Carl Vaugoin.

Suferind de tuberculoză, Ignaz Seipel s-a retras la un sanatoriu din Pădurile Vienei, unde a murit la . A fost îngropat într-un mormânt de onoare din cimitirul Zentralfriedhof din Viena.

Monument memorial al lui Seipel la Universitatea din Viena

Ideile antisemite ale lui Seipel au fost o sursă de inspirație pentru personajul cancelarului dr. Schwerdtfeger din romanul lui Die Stadt ohne Juden (Orașul fără evrei, 1922) al lui Hugo Bettauer, ecranizat de Hans Karl Breslauer în 1924.

  1. ^ https://www.parlament.gv.at/WWER/PAD_01992/index.shtml  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Ignaz Seipel, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  4. ^ a b Ignaz Seipel, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b Ignaz Seipel, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ a b „Ignaz Seipel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ „Ignaz Seipel”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ John W. Boyer, Culture and Political Crisis in Vienna: Christian Socialism in Power, 1897-1918, p. 411.
  11. ^ Léon Bourgeois, L’œuvre de la Société des Nations, Payot, Paris, 1923, p. 283.
  12. ^ Rabinbach, Anson (). „The World: Past as Prologue; The Politics of Assassination” – via NYTimes.com. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ignaz Seipel


Funcții politice
Predecesor:
Johann Schober
Cancelar al Austriei
1922–1924
Succesor:
Rudolf Ramek
Predecesor:
Rudolf Ramek
Cancelar al Austriei
1926–1929
Succesor:
Ernst Streeruwitz
Predecesor:
Rudolf Ramek
Ministru de externe al Austriei
1926–1929
Succesor:
Ernst Streeruwitz
Predecesor:
Johann Schober
Ministru de externe al Austriei
1930
Succesor:
Johann Schober