Ideal principal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În matematică, în special în teoria inelelor⁠(d), un ideal principal este un ideal într-un inel care este generat de un singur element din prin înmulțire cu fiecare element din [1] Termenul are și un alt sens, similar, în teoria ordinii⁠(d), unde se referă la un ideal⁠(d) într-o mulțime parțial ordonată⁠(d) generat de un singur element adică mulțimea tuturor elementelor mai mici sau egale cu din

Restul acestui articol abordează noțiunea referitoare la inele.

Definiții[modificare | modificare sursă]

  • Un ideal principal stâng din este o submulțime din dată de pentru un element [2]
  • Un ideal principal drept din este o submulțime din dată de pentru un element [2]
  • Un ideal principal bilateral din este o submulțime din dată de pentru un element și anume, mulțimea tuturor sumelor finite de elemente de forma [2]

Această definiție pentru idealul principal bilateral poate părea mai complicată decât celelalte. Este necesar și ca idealul să rămână închis pentru adunare.

Dacă este un inel comutativ cu element neutru, atunci cele trei noțiuni de mai sus sunt una și aceeași. În acest caz se obișnuiește să se scrie idealul generat de drept sau

Exemple de ideale care nu sunt principale[modificare | modificare sursă]

Nu toate idealele sunt principale. De exemplu fie inelul comutativ al tuturor polinoamelor cu două variabile și cu coeficienți complecși. Idealul generat de și care constă din toate polinoamele din care au zero pentru termenul constant, nu este principal. Pentru a arăta acest lucru, se presupune că a fost un generator pentru Atunci și ar fi ambele divizibile cu ceea ce este imposibil decât dacă este o constantă diferită de zero. Dar zero este singura constantă în , așa apare o contradicție⁠(d).

În inelul numerele în care sunt pare formează un ideal care nu este principal. Acest ideal formează în planul complex o latice hexagonală regulată. Fie și Aceste numere sunt elemente ale acestui ideal cu aceeași normă (doi), dar pentru că singurele unități din inel sunt și nu sunt asociate.

Definiții înrudite[modificare | modificare sursă]

Un inel în care orice ideal este unul principal se numește principal.[3] Orice inel principal este un inel factorial; demonstrația obișnuită a descompunerii unice a întregilor (teorema fundamentală a aritmeticii) este valabilă în orice inel factorial.

Exemple de ideale principale[modificare | modificare sursă]

Idealele principalele din sunt de forma De fapt, este un ideal principal, care poate fi prezentat după cum urmează. Se presupune că unde și fie homomorfismele⁠(d) surjective Deoarece este finit, pentru suficient de mare există Astfel, care implică că este întotdeauna generat finit. Deoarece idealul generat de orice numere întregi și este exact prin inducție asupra numărului de generatori rezultă că este principal.

Totuși, toate inelele au ideale principale, și anume orice ideal generat de exact un element. De exemplu, idealul este un ideal principal al și este un ideal principal al lui De fapt, și sunt idealele principale ale oricărui inel

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Orice inel euclidian⁠(d) este un inel principal. Algoritmul folosit pentru a calcula cel mai mare divizor comun poate fi folosit pentru a găsi un generator al oricărui ideal. Mai general, oricare două ideale principale dintr-un inel comutativ au un cel mai mare divizor comun în sensul înmulțirii idealelor. În inelele principale aceasta ne permite să calculăm cei mai mari divizori comuni ai elementelor inelului, până la înmulțirea cu o unitate⁠(d). Se definește ca fiind orice generator al idealului

Pentru un Inel Dedekind⁠(d) și un ideal care nu este principal al se poate pune întrebarea dacă există extensia a astfel încât idealul lui generat de este principal (spus mai vag, devine principal în ). Această întrebare a apărut în legătură cu studiul inelelor de numere întregi algebrice (care sunt exemple de domenii Dedekind) în teoria numerelor și a condus la dezvoltarea teoriei corpurilor de clase⁠(d) de către Teiji Takagi, Emil Artin, David Hilbert și mulți alții.

Teorema idealului principal a teoriei corpurilor de clase afirmă că orice inel de întregi (adică inelul numerelor întregi al unui corp de numere⁠(d)) este conținut într-un inel de întregi mai mare care are proprietatea că orice ideal al lui devine un ideal principal al lui În această teoremă se poate lua ca fiind inelul de numere întregi al corpului de clase Hilbert al ; adică extensia abeliană neramificată maximă (adică, extensia Galois a cărei grup Galois⁠(d) este abelian) a corpului fracțiilor lui iar acest lucru este determinat în mod unic de către

Teorema idealului principal a lui Krull afirmă că dacă este un inel noetherian⁠(d) și este un ideal principal, propriu, al lui , atunci are înălțimea de cel mult unu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tiberiu Dumitrescu, Algebra 1 (curs, p. 67), Universitatea din București, 2006, accesat 2023-05-09
  2. ^ a b c Dumitru Bușneag, Dana Piciu, Lecții de algebră, Craiova, Ed. Universitaria, 2002, ISBN: 973-8043-109-8, p. 163
  3. ^ Răzvan-Dinu Lițcanu, Câteva rezultate de algebră comutativă (curs de geometrie algebrică, p. 1), Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, accesat 2023-09-25

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Gallian, Joseph A. (). Contemporary Abstract Algebra (ed. 9th). Cengage Learning. ISBN 978-1-305-65796-0.