Ion D. Sîrbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la I.D. Sîrbu)
Ion Desideriu Sîrbu
Date personale
PoreclăGary Modificați la Wikidata
Născut[1][6] Modificați la Wikidata
Petrila, România[4] Modificați la Wikidata
Decedat (70 de ani)[1][6] Modificați la Wikidata
Craiova, România[4] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[4] (cancer[4]) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitor
dramaturg
miner
eseist
publicist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Național-Țărănesc[2]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai (filozofie, )[3]
PregătireLucian Blaga[4]
Liviu Rusu[5]  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea Babeș-Bolyai[4]
Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca[4]
Teatrul Național Marin Sorescu Craiova[4]
Teatrul „I. D. Sîrbu”[5]  Modificați la Wikidata

Ion Desideriu Sîrbu (n. , Petrila, Hunedoara, România – d. , Craiova, România) a fost un autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, autor în special de literatură de sertar, din cauza epurării sale. A semnat Ion D. Sîrbu, cel mai adesea, dar și I. D. Sîrbu.[7]

Studii[modificare | modificare sursă]

Născut în familia unui miner, I. D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand I din Cluj. După cum declara el însuși, a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche.

În anii 1940 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș, Nicolae Balotă etc.

Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947, devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară.[necesită citare] Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.[necesită citare]

Epurarea sa[modificare | modificare sursă]

După câțiva ani de profesorat în învățământul liceal, a fost redactor în București, la revista Teatru, iar apoi la Revista de pedagogie.

În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.

Eliberarea[modificare | modificare sursă]

După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după demisia din Securitate[8].

Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru, povestiri și două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.

Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.[9]

A murit la 17 septembrie 1989 în urma unui cancer al esofagului.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

La 27 august 2009, lui Ion Dezideriu Sîrbu i s-a conferit, post-mortem, titlul de "Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani", pentru întreaga activitate culturală (H.C.L.Nr.210).[10]

La Petrila există o școală care îi poartă numele,[11] iar la Petroșani un teatru[12]. Tot la Petrila este și casa memorială I.D. Sîrbu unde a locuit dramaturgul.

La Petroșani ființează din 1991 Fundația Culturală „Ion D. Sîrbu”.

Opera antumă[modificare | modificare sursă]

Teatru[modificare | modificare sursă]

  • La o piatră de hotar (1967),
  • Frunze care ard (1968),
  • Arca bunei speranțe (1970),
  • Întoarcerea tatălui risipitor (1972),
  • Sâmbăta amăgirilor (1972),
  • A doua față a medaliei (1973),
  • Teatru (1976).

Povestiri[modificare | modificare sursă]

  • Șoarecele B. și alte povestiri
  • Povestiri Petrilene

Opere publicate postum[modificare | modificare sursă]

  • Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
  • Adio, Europa!

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Capodopera sa, romanul Adio, Europa!, un roman alegoric în stilul romanului Maestrul și Margareta al lui Mihail Bulgakov
  • De ce plânge mama? (1973), roman pentru copii
  • Dansul ursului, roman pentru copii și bătrâni
  • Lupul și catedrala, roman distopic

Corespondență[modificare | modificare sursă]

Scenarii de film[modificare | modificare sursă]

Traduceri in limbi straine[modificare | modificare sursă]

  • Дневникът на един журналист без дневник. Историята на мишлето В. превод и предговор Огнян Стамболиев, изд. "Авангардприннт", 2012, България - Jurnalul unui jurnalist fara jurnal. Soarecele B. - traducere si prefata Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint, Bulgaria, 2012

Cărți despre I.D. Sîrbu[modificare | modificare sursă]

  • Antonio Patras, Ion D. Sîrbu- de veghe în noaptea totalitară, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2003

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ion D. Sîrbu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ http://www.revista-apostrof.ro/arhiva/an2021/n11/a25/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ (PDF) http://revista-euphorion.ro/wp-content/uploads/2020/03/revista-euphorion-nr-3-2019.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d e f g h https://www.romaniidinjurulromaniei.ro/articole-blog/1152/o-reconstituire-a-vietii-si-activitatii-lui-ion-d-sirbu/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b https://www.iiccmer.ro/carusel-stiri/2019/un-secol-cu-i-d-sirbu-sau-a-fi-intelectual-ca-vocatie/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b c d The Fine Art Archive, accesat în  
  7. ^ Revista online Omniscop Arhivat în , la Wayback Machine. — Articol despre Ion Brad, cu referire explicită la reabilitarea lui I. D. Sîrbu (în ultimele patru paragrafe)
  8. ^ Clara Mareș Cosmineanu, Ion D. Sîrbu și revanșa lucidității. Reperele securistice ale unei vieți de scriitor, Revista Verso, anul 4, nr. 71, 2009, p. 3
  9. ^ „A murit I.D. Sîrbu – Cel mai iubit dintre pământeni”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Municipiul Petroșani: Cetățeni de Onoare
  11. ^ „Available Website”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Teatrul I.D. Sîrbu

Legături externe[modificare | modificare sursă]