Sari la conținut

Ovidiu Cotruș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ovidiu Cotruș
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Oradea, România Modificați la Wikidata
Decedat (51 de ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimOvidiu Sabin[2]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Babeș-Bolyai (literatură, )[3]
PatronajFamilia (revistă)[3]  Modificați la Wikidata

Ovidiu Cotruș (pseudonim poetic: Ovidiu Sabin, n. 24 februarie 1926, Oradea – d. 12 septembrie 1977, Timișoara) a fost un poet și critic literar român, deținut politic sub regimul comunist. Era nepotul lui Aron Cotruș. A fost pentru scurtă vreme lider al Frățiilor de cruce din Cluj. [4]

Tatăl său, Sabin Cotruș, a fost profesor de geografie. Ovidiu Cotruș a absolvit Liceul la Oradea și Arad (bacalaureatul în 1944) și Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Cluj (1944-1948). A fost arestat în anul 1950, ca victimă a unui proces politic, în urma căruia a primit 14 ani de detenție, până în 1964.

Cel mai bun prieten al sau a fost Ștefan Augustin Doinaș. Printre persoanele frecventate de el se numără personalități de seama ale culturii române și nu numai: Mircea Eliade, André Malraux, Pierre Emmanuel, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.

Pe 12 septembrie 1977 a murit la Cluj, la doar 51 de ani, doborât de o boală incurabilă contractată în pușcăriile comuniste, la câteva zile după apariția cărții sale Opera lui Mateiu I. Caragiale.[4]

Soția sa, Delia, a păstrat toate manuscrisele sale și le-a oferit mai târziu spre publicare. Cartea lui Virgil Ierunga, Fenomenul Pitești, este dedicată memoriei lui Ovidiu Cotruș.

A debutat în revista Societatea de mâine din Arad, în 1943, dar el considera că adevăratul său debut a fost în Revista Cercului Literar din Sibiu (1945), unde a publicat sub pseudonimul Ovidiu Sabin. A colaborat la revistele: Secolul 20, Luceafărul, Orizont. În 1965, a fost angajat redactor la revista Familia (până în 1972), unde participă cu texte de referință la cele mai importante dezbateri literare ale epocii (despre național și universal, călinescianism și anticălinescianism).[4]

Debutul editorial a fost postum, în anul 1977, cu monografia Opera lui Mateiu I. Caragiale, volum reeditat în 1983 de Editura Minerva din București.[5]Criticul literar Radu Enescu, în numărul 9 al revistei Familia din septembrie 1977, spunea despre Ovidiu Cotruș că este omul unei singure opere antume care „valorează cât o bibliotecă. Despre ea se poate spune cu cuvintele lui Tucidide, Ktêma es aieí”.[6]

A luat parte la câteva manifestări culturale internaționale în Iugoslavia, Franța (Decada despre Bernanos de la Cerisy-la-Salle, 1969), Spania, Canada, publicând, cu aceste ocazii, intervenții și comunicări în reviste străine. În ultimii ani de viață pregătea un volum antologic și o culegere de interviuri cu André Malraux, Jean Grosjean, Pierre Emmanuel, Georges Poulet, J. Madaule, E. Coșeriu, L. Galdi, Carlo Tagliavini ș.a.

În închisoare l-a cunoscut pe Radu Gyr. A memorat și ulterior a pus pe hârtie câteva din volumele postume ale poetului.[7][6]

  • Opera lui Mateiu I. Caragiale. București: Editura Minerva, 1977;
  • Opera lui Mateiu I. Caragiale, reeditat. București: Editura Minerva, 1983;
  • Meditații critice, ediție îngrijită și introducere de Ștefan Aug. Doinaș. București: Editura Minerva, 1983;
  • Dialoguri, prefață de Cornel Ungureanu. București: Editura Cartea Românească, 1999;
  • Titu Maiorescu și cultura română, îngrijită și prefață de Cornel Ungureanu. Pitești: Editura Paralela 45, 2000.[8]
  1. „Ovidiu Cotruș”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  2. (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1977/09/romania_literara_1977_09_37.pdf. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. 1 2 https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Cotru%C8%99%2C_Ovidiu. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. 1 2 3 „Ovidiu Cotruș - versuri (albe) și politică (neagră)” (în Romanian). jurnalul.ro. . Accesat în .
  5. Dicționarul general al literaturii române. Vol. 2. București: Editura Univers Enciclopedic. . p. 422-424.
  6. 1 2 Sala, Dana (), „Ovidiu Cotrus si nodul gordian al criticii”, „Familiaˮ, nr.2, Februarie, 2015, seria a V-a, anul 51(151), Nr.2 (591), ISSN 1220-3149, online ISSN 1841-0278, pp. 78-83., accesat în
  7. „Cotruș, Ovidiu - Memorie şi cunoaştere locală”. www.bjc.ro. Accesat în .
  8. Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (). Dicționarul esențial al scriitorilor români. București: Editura Albatros. p. 214-215.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]