Ovidiu Cotruș
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Ovidiu Cotruș | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Oradea, România |
| Decedat | (51 de ani) Timișoara, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | critic literar[*] poet |
| Limbi vorbite | limba română[1] |
| Activitate | |
| Pseudonim | Ovidiu Sabin[2] |
| Studii | Universitatea Babeș-Bolyai (literatură, )[3] |
| Patronaj | Familia (revistă)[3] |
Modifică date / text  | |
Ovidiu Cotruș (pseudonim poetic: Ovidiu Sabin, n. 24 februarie 1926, Oradea – d. 12 septembrie 1977, Timișoara) a fost un poet și critic literar român, deținut politic sub regimul comunist. Era nepotul lui Aron Cotruș. A fost pentru scurtă vreme lider al Frățiilor de cruce din Cluj. [4]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Tatăl său, Sabin Cotruș, a fost profesor de geografie. Ovidiu Cotruș a absolvit Liceul la Oradea și Arad (bacalaureatul în 1944) și Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Cluj (1944-1948). A fost arestat în anul 1950, ca victimă a unui proces politic, în urma căruia a primit 14 ani de detenție, până în 1964.
Cel mai bun prieten al sau a fost Ștefan Augustin Doinaș. Printre persoanele frecventate de el se numără personalități de seama ale culturii române și nu numai: Mircea Eliade, André Malraux, Pierre Emmanuel, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.
Pe 12 septembrie 1977 a murit la Cluj, la doar 51 de ani, doborât de o boală incurabilă contractată în pușcăriile comuniste, la câteva zile după apariția cărții sale Opera lui Mateiu I. Caragiale.[4]
Soția sa, Delia, a păstrat toate manuscrisele sale și le-a oferit mai târziu spre publicare. Cartea lui Virgil Ierunga, Fenomenul Pitești, este dedicată memoriei lui Ovidiu Cotruș.
Cariera
[modificare | modificare sursă]A debutat în revista Societatea de mâine din Arad, în 1943, dar el considera că adevăratul său debut a fost în Revista Cercului Literar din Sibiu (1945), unde a publicat sub pseudonimul Ovidiu Sabin. A colaborat la revistele: Secolul 20, Luceafărul, Orizont. În 1965, a fost angajat redactor la revista Familia (până în 1972), unde participă cu texte de referință la cele mai importante dezbateri literare ale epocii (despre național și universal, călinescianism și anticălinescianism).[4]
Debutul editorial a fost postum, în anul 1977, cu monografia Opera lui Mateiu I. Caragiale, volum reeditat în 1983 de Editura Minerva din București.[5]Criticul literar Radu Enescu, în numărul 9 al revistei Familia din septembrie 1977, spunea despre Ovidiu Cotruș că este omul unei singure opere antume care „valorează cât o bibliotecă. Despre ea se poate spune cu cuvintele lui Tucidide, Ktêma es aieí”.[6]
A luat parte la câteva manifestări culturale internaționale în Iugoslavia, Franța (Decada despre Bernanos de la Cerisy-la-Salle, 1969), Spania, Canada, publicând, cu aceste ocazii, intervenții și comunicări în reviste străine. În ultimii ani de viață pregătea un volum antologic și o culegere de interviuri cu André Malraux, Jean Grosjean, Pierre Emmanuel, Georges Poulet, J. Madaule, E. Coșeriu, L. Galdi, Carlo Tagliavini ș.a.
În închisoare l-a cunoscut pe Radu Gyr. A memorat și ulterior a pus pe hârtie câteva din volumele postume ale poetului.[7][6]
Opera
[modificare | modificare sursă]- Opera lui Mateiu I. Caragiale. București: Editura Minerva, 1977;
- Opera lui Mateiu I. Caragiale, reeditat. București: Editura Minerva, 1983;
- Meditații critice, ediție îngrijită și introducere de Ștefan Aug. Doinaș. București: Editura Minerva, 1983;
- Dialoguri, prefață de Cornel Ungureanu. București: Editura Cartea Românească, 1999;
- Titu Maiorescu și cultura română, îngrijită și prefață de Cornel Ungureanu. Pitești: Editura Paralela 45, 2000.[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Ovidiu Cotruș”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1977/09/romania_literara_1977_09_37.pdf. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Cotru%C8%99%2C_Ovidiu. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 „Ovidiu Cotruș - versuri (albe) și politică (neagră)” (în Romanian). jurnalul.ro. . Accesat în .
- ↑ Dicționarul general al literaturii române. Vol. 2. București: Editura Univers Enciclopedic. . p. 422-424.
- 1 2 Sala, Dana (), „Ovidiu Cotrus si nodul gordian al criticii”, „Familiaˮ, nr.2, Februarie, 2015, seria a V-a, anul 51(151), Nr.2 (591), ISSN 1220-3149, online ISSN 1841-0278, pp. 78-83., accesat în
- ↑ „Cotruș, Ovidiu - Memorie şi cunoaştere locală”. www.bjc.ro. Accesat în .
- ↑ Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (). Dicționarul esențial al scriitorilor români. București: Editura Albatros. p. 214-215.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Ovidiu Cotruș - un critic în spirit maiorescian Arhivat în , la Wayback Machine.
- Doi poeți mesianici: Octavian Goga și Aron Cotruș Arhivat în , la Wayback Machine.
- Centenar Ovidiu Cotruș
- Marcel Petrisor, Cumplitele încercări din Jilava si Aiud
| Control de autoritate |
|  |
|---|