Sari la conținut

Halloween

Modifică legăturile
 Acest articol este semiprotejat pe termen nelimitat pentru a preveni vandalismul.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Halloween (dezambiguizare).
Halloween

Dovleac Jack-o'-lantern
Altă denumireAll-Hallows-Even
Sărbătorită demulte țări (cele mai cunoscute: Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico, Regatul Unit, Australia, Noua Zeelandă, Germania și țările Scandinave)
Data31 octombrie  Modificați la Wikidata
Observăricelebrare prin: colindat, costumații, atracții bântuite, sculptarea de jack-o'-lantern[1]
AsociereSamhain, Sărbătoarea Tuturor Sfinților, Día de los Muertos, Sâmbăta Morților
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Halloween, sau Hallowe'en[2][3] (cunoscută și sub denumirea de Allhalloween,[4] All Hallows' Eve,[5] sau All Saints' Eve),[6] este o sărbătoare care are loc pe 31 octombrie, ajunul sărbătorii creștine occidentale a Ziua Tuturor Sfinților. Ea marchează începutul perioadei de Allhallowtide,[7] momentul din anul liturgic creștin dedicat pomenirii morților, inclusiv a sfinților (hallows), a martirilor și a tuturor credincioșilor răposați.[8][9][10][11] În cultura populară, Halloween a devenit o sărbătoare a horrorului și este asociată cu macabrul și supranaturalul.

O teorie susține că multe tradiții de Halloween au fost influențate de festivalurile celtice ale recoltei, în special festivalul galic Samhain, despre care se crede că are rădăcini pagâne.[12][13][14][15] Unele teorii merg mai departe și sugerează că Samhain ar fi putut fi creștinat ca Ziua Tuturor Sfinților, împreună cu ajunul său, de către Biserica timpurie.[16] Alți academicieni susțin că Halloween a început independent ca o sărbătoare creștină, fiind vigilia Zilei Tuturor Sfinților.[17][18][19][20] Sărbătorită în Irlanda și Scoția de secole, imigranții irlandezi și scotieni au adus multe obiceiuri de Halloween în America de Nord în secolul al XIX-lea,[21] iar apoi, prin influența americană, diverse obiceiuri de Halloween s-au răspândit în alte țări până la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI.[22]

Activități populare în timpul Halloweenului includ trick-or-treating (sau practicile înrudite guising și souling), participarea la petreceri cu costume de Halloween, sculptarea în dovleci sau napi pentru a face jack-o'-lanterns, aprinderea de focurile de tabără, prinderea merelor cu dinții (bobbing for apples), jocuri de ghicit, făcutul de farse, vizitarea atracțiilor bântuite, spunerea de povești înfricoșătoare și vizionarea de filme horror sau cu tematică de Halloween.[23] Unii creștini practică observanțele Ajunului Tuturor Sfinților, inclusiv participarea la slujbele religioase și aprinderea de lumânări pe mormintele morților,[24][25][26] deși pentru alții este o sărbătoare seculară.[27][28][29] Unii creștini s-au abținut istoric de la carne în Ajunul Tuturor Sfinților, o tradiție reflectată în consumul anumitor alimente vegetariene în această zi, inclusiv mere, clătite de cartofi și prăjituri ale sufletului (soul cakes).[30][31][32][33]

Etimologie

Acest carte conține o traducere din pagina Halloween, de la Wikipedia în engleză.
Wikţionar
Wikţionar
Caută „Halloween” în Wikționar, dicționarul liber.

Cuvântul Halloween sau Hallowe'en („seara [sfinților]”[34]) este de origine creștină;[35] un termen echivalent cu „Ajunul Tuturor Sfinților” („All Hallows Eve”), așa cum este atestat în engleza veche.[36] Cuvântul hallowe[']en provine din forma scoțiană a expresiei All Hallows' Eve (seara dinaintea Zilei Tuturor Sfinților):[37] even este termenul scoțian pentru „ajun” sau „seară”,[38] și este contractat la e'en sau een;[39] (All) Hallow(s) E(v)en a devenit Hallowe'en.

Istorie

Originile creștine și obiceiurile istorice

Se crede că Halloweenul are influențe din credințele și practicile creștine.[40] Cuvântul englezesc „Halloween” provine de la „All Hallows' Eve” (Ajunul Tuturor Sfinților), fiind seara dinaintea sărbătorilor creștine ale Zilei Tuturor Sfinților (All Hallows' Day) pe data de 1 noiembrie și a Zilei Morților (All Souls' Day) pe data de 2 noiembrie.[41] Încă din vremea Bisericii timpurii,[42] sărbătorile majore ale creștinismului (precum Crăciunul, Paștele și Rusaliile) aveau vigilii care începeau cu o seară înainte, la fel ca și sărbătoarea Tuturor Sfinților.[43][40] Aceste trei zile sunt numite colectiv Allhallowtide, o perioadă în care creștinii occidentali îi onorează pe toți sfinții și se roagă pentru sufletele celor răposați recent care încă nu au ajuns în Rai. Comemorări ale tuturor sfinților și martirilor erau ținute de mai multe biserici în diverse date, mai ales primăvara.[44] În secolul al IV-lea, în Edessa romană, aceasta se ținea pe 13 mai, iar în acea dată, în anul 609, Papa Bonifaciu al IV-lea a rededicat Panteonul din Roma „Sfintei Maria și tuturor martirilor”.[45] Aceasta era data festivalului roman antic al morților, Lemuria.[46]

În secolul al VIII-lea, Papa Grigore al III-lea (anii 731–741) a fondat un oratoriu în Bazilica Sfântul Petru pentru relicvele „sfinților apostoli și ale tuturor sfinților, martirilor și mărturisitorilor”.[40][47] Unele surse spun că acesta a fost dedicat pe 1 noiembrie,[48] în timp ce altele spun că a fost în Duminica Floriilor din aprilie 732.[49][50] Există dovezi că până în anul 800, bisericile din Irlanda[51] și Northumbria țineau o sărbătoare comemorând toți sfinții pe 1 noiembrie.[52] Alcuin din Northumbria, un membru al curții lui Carol cel Mare, poate că a introdus apoi această dată de 1 noiembrie în Imperiul Franc.[53] În anul 835, aceasta a devenit data oficială în Imperiul Franc.[52] Unii sugerează că acest lucru s-a datorat influenței celtice; alții, că a fost o idee germanică,[52] deși se susține că atât popoarele de limbă germanică, cât și cele de limbă celtică comemorau morții la începutul iernii.[54] Se poate că au considerat-o momentul cel mai potrivit pentru a face acest lucru, deoarece este o perioadă de „moarte” în natură.[52][54] Se sugerează, de asemenea, că schimbarea a fost făcută din „motive practice că Roma vara nu putea găzdui numărul mare de pelerini care veneau în oraș”, și poate din cauza problemelor de sănătate publică legate de Febra Romană, care a luat numeroase vieți în timpul verilor sufocante ale Romei.[55][40]

Creștini din Bangladesh aprind lumânări pe piatra funerară a unei rude.
Creștinii luterani se roagă și aprind lumânări în fața crucifixului central al unui cimitir.
În Ajunul Tuturor Sfinților, creștinii din unele părți ale lumii vizitează cimitirele pentru a se ruga și a așterna flori și lumânări pe mormintele rudelor lor.[56]

Până la sfârșitul secolului al XII-lea, sărbătoarea devenise una dintre zilele de sărbătoare care impuneau participarea la biserică în creștinismul occidental și implica tradiții precum sunatul clopotelor bisericii pentru sufletele din Purgatoriu. De asemenea, era „obicei ca vestitorii îmbrăcați în negru să paradă pe străzi, sunând un clopot cu sunet jelnic și chemând toți creștinii buni să-și amintească de săracii suflete”.[57]

Obiceiul din Allhallowtide de a coace și împărți prăjituri ale sufletului (soul cakes) pentru toate sufletele botezate[58] a fost sugerat ca fiind originea practicii „trick-or-treating”. Obiceiul datează cel puțin din secolul al XV-lea[59] și a fost găsit în părți ale Angliei, Țării Galilor, Flandrei, Bavariei și Austriei. Grupuri de oameni săraci, adesea copii, mergeau din ușă în ușă în timpul Allhallowtide, strângând prăjituri ale sufletului în schimbul rugăciunilor pentru morți, mai ales pentru sufletele prietenilor și rudelor dăruitorilor. Aceasta se numea „souling”.[59][60] Prăjiturile sufletului erau oferite și pentru ca sufletele înseși să le mănânce, sau „soulerii” acționau ca reprezentanții lor.[61] La fel ca tradiția postului de pâine cu stafide, prăjiturile sufletului erau adesea marcate cu o cruce, indicând faptul că erau coapte ca pomană.[62]

Shakespeare menționează souling-ul în comedia sa The Two Gentlemen of Verona (1593).[63] În timp ce făceau souling, creștinii purtau „lanterne făcute din napuri scobite”, care ar fi putut reprezenta inițial sufletele morților;[64][65] jack-o'-lanterns erau folosite pentru a alunga spiritele rele.[66] În Ziua Tuturor Sfinților și Ziua Morților, în secolul al XIX-lea, se aprindeau lumânări în casele din Irlanda,[67] Flandra, Bavaria și în Tirol, unde erau numite „luminări ale sufletului”,[68] care serveau „pentru a ghida sufletele înapoi să-și viziteze casele pământești”.[69] În multe dintre aceste locuri, lumânări erau aprinse și pe morminte în Ziua Morților.[68] În Bretania, se turnau libații de lapte pe mormintele rudelor, sau mâncarea era lăsată peste noapte pe masa de cină pentru sufletele care se întorceau;[68] un obicei găsit și în Tirol și în părți ale Italiei.[68]

Preotul creștin Prince Sorie Conteh a legat purtarea costumelor de credința în fantome răzbunătoare: „Se credea în mod tradițional că sufletele celor răposați cutreieră pământul până în Ziua Tuturor Sfinților, iar Ajunul Tuturor Sfinților oferea o ultimă șansă pentru morți să se răzbune pe dușmanii lor înainte de a trece în lumea cealaltă. Pentru a evita să fie recunoscuți de orice suflet care ar putea căuta o astfel de răzbunare, oamenii își puneau măști sau costume”.[70] În Evul Mediu, bisericile din Europa care erau prea sărace pentru a expune relice ale sfinților martirizați în timpul Allhallowtide lăsau enoriașii să se îmbrace în locul lor ca sfinți.[71][72] Unii creștini respectă acest obicei la Halloween și astăzi.[73] Lesley Bannatyne crede că aceasta ar fi putut fi o creștinare a unui obicei păgân anterior.[74] Mulți creștini din Europa continentală, mai ales din Franța, credeau „că o dată pe an, la Halloween, morții din cimitire se trezeau pentru un carnaval sălbatic și hidos” cunoscut sub numele de danse macabre, care era adesea înfățișat în decorarea bisericilor.[75] Christopher Allmand și Rosamond McKitterick scriu în The New Cambridge Medieval History că danse macabre îi îndemna pe creștini „să nu uite sfârșitul tuturor lucrurilor pământești”.[76] Danse macabre era uneori reprezentat în spectacolele satelor europene și în mascherele de la curte cu oameni „îmbrăcați în cadavre din diferite straturi sociale”, iar aceasta poate fi originea petrecerilor cu costume de Halloween.[77][78][79][64]

În Marea Britanie, aceste obiceiuri au fost atacate în timpul Reformei, deoarece protestanții au denunțat Purgatoriul ca o doctrină „papistă” incompatibilă cu doctrina calvinistă a predestinației. Ceremoniile sancționate de stat asociate cu intercesiunea sfinților și rugăciunea pentru sufletele din Purgatoriu au fost desființate în timpul reformelor elisabetane, deși Ziua Tuturor Sfinților a rămas în calendarul liturgic englez pentru a „comemora sfinții ca ființe umane evlavioase”.[80] Pentru unii protestanți neconformiști, teologia Ajunului Tuturor Sfinților a fost redefinită: „sufletele nu pot călători din Purgatoriu în drumul lor spre Rai, așa cum cred și afirmă frecvent catolicii. În schimb, așa-numitele fantome sunt considerate a fi, în realitate, spirite rele”.[81] Alți protestanți credeau într-o stare intermediară cunoscută sub numele de Hades (Sânul lui Avraam).[82] În unele localități, catolicii și protestanții au continuat souling-ul, procesiunile cu lumânări sau sunatul clopotelor bisericii pentru morți;[41] dar Biserica Anglicană a suprimat în cele din urmă acest sunat de clopote.[83] Profesorul de arheologie medievală Mark Donnelly și istoricul Daniel Diehl scriu că „hambarile și casele erau binecuvântate pentru a proteja oamenii și animalele de efectul vrăjitoarelor, despre care se credea că însoțesc spiritele maligne în timp ce călătoreau pe pământ”.[84]

După anul 1605, Allhallowtide a fost eclipsat în Anglia de Guy Fawkes Night (5 noiembrie), care a preluat unele dintre obiceiurile sale.[85] În Anglia, încetarea ceremoniilor oficiale legate de intercesiunea sfinților a condus la dezvoltarea unor noi obiceiuri Allhallowtide neoficiale. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, în zonele rurale din Lancashire, familiile catolice se adunau pe dealuri în noaptea Ajunului Tuturor Sfinților și o persoană ținea un mănunchi de paie arzătoare pe o furcă, în timp ce restul îngenuncheau în jurul lui, rugându-se pentru sufletele rudelor și prietenilor până când flăcările se stingeau. Aceasta era cunoscută sub numele de teen'lay.[86] Există un obicei similar în Hertfordshire și aprinderea focului „tindle” în Derbyshire.

Unii au sugerat că aceste focuri au fost aprinse inițial pentru a „ghida suflete înapoi pe pământ”.[87] În Scoția și Irlanda, vechile obiceiuri Allhallowtide care erau în contradicție cu învățătura Reformată nu au fost suprimate pentru că „erau importante pentru ciclul de viață și ritualurile de trecere ale comunităților locale” și, prin urmare, ar fi fost dificil să le fie limitate.

În unele părți ale Italiei până în secolul al XV-lea, familiile lăsau o masă pregătită pentru fantomelor rudelor înainte de a pleca la slujbele bisericii.[88] În Italia secolului al XIX-lea, bisericile organizau „reconstituiri teatrale ale unor scene din viețile sfinților” în Ziua Tuturor Sfinților, cu „participanții reprezentați de figuri realiste din ceară”.[88] În anul 1823, cimitirul spitalului Sfântul Duh din Roma a prezentat o scenă în care trupurile celor care muriseră recent erau așezate în jurul unei statui din ceară a unui înger care îndrepta un deget în sus spre cer.[88] În aceeași țară, „preoții parohiali mergeau din casă în casă, cerând mici daruri de mâncare pe care le împărțeau între ei pe tot parcursul acelei nopți”.[88]

În Spania secolului al XIX-lea, în timpul Allhallowtide, avea loc o procesiune în orașul San Sebastián până la cimitirul orașului, un eveniment care atragea cerșetorii care „făceau apel la amintirile duioase ale rudelor și prietenilor decedați” pentru a simpatiza.[89] Oamenii din Spania continuă să coacă prăjituri speciale numite „oasele sfinților” (spaniolă huesos de santo) și să le așeze pe morminte;[90] iar în cimitirele din Spania și Franța, precum și în America Latină, preoții conduc procesiuni și slujbe creștine în timpul Allhallowtide, după care oamenii țin o veghe toată noaptea.[91]

Influența folclorică galeză

O mască irlandeză de Halloween de la începutul secolului al XX-lea expusă la Museum of Country Life din Comitatul Mayo, Irlanda
O mască irlandeză de Halloween de la începutul secolului al XX-lea expusă la Museum of Country Life din Comitatul Mayo, Irlanda

Se crede că obiceiurile de Halloween de astăzi au fost influențate de obiceiurile și credințele populare din țările vorbitoare de limbi celtice, unele dintre ele având rădăcini considerate pagâne.[92] Jack Santino, un folclorist, scrie că „în întreaga Irlandă a existat un armistițiu neliniștit între obiceiurile și credințele asociate cu creștinismul și cele asociate cu religiile care existau în Irlanda înainte de sosirea creștinismului”.[93] Originile obiceiurilor de Halloween sunt legate în mod tipic de festivalul galic Samhain.[94]

Samhain este una dintre „zilele de sfert” din calendarul galic medieval și a fost sărbătorită pe 31 octombrie – 1 noiembrie[95] în Irlanda, Scoția și Insula Man.[96][97] Un festival similar a fost ținut de celții britonici, numit Calan Gaeaf în Țara Galilor, Kalan Gwav în Cornwall și Kalan Goañv în Bretania: un nume care înseamnă „prima zi de iarnă”. Pentru celți, ziua se încheia și începea la apus; astfel, festivalul începe cu o seară înainte de 1 noiembrie, conform calculului modern.[98] Samhain este menționat în unele dintre cele mai vechi literaturi irlandeze. Numele au fost folosite de istorici pentru a se referi la obiceiurile celtice de Halloween până în secolul al XIX-lea,[99] și sunt încă denumirile galice și galeze pentru Halloween.

Snap-Apple Night, or All-Hallow Eve, pictat de Daniel Maclise în 1833, arată oameni care sărbătoresc și joacă jocuri de ghicit la Halloween în Irlanda.
Snap-Apple Night de Daniel Maclise prezentând o petrecere de Halloween în Blarney, Irlanda, în 1832.

Samhain marca sfârșitul sezonului recoltei și începutul iernii sau „jumătății mai întunecate” a anului.[100][101] Era văzută ca un moment liminal, când granița dintre această lume și Lumea Cealaltă se subția. Acest lucru însemna că Aos Sí, „spiritele” sau „zânele”, puteau intra mai ușor în această lume și erau deosebit de active.[102][103] Majoritatea savanților le văd ca „versiuni degradate ale zeilor antici a căror putere a rămas activă în mințile oamenilor chiar și după ce au fost înlocuiți oficial de credințe religioase ulterioare”.[104] Acestea erau atât respectate, cât și temute, indivizii invocând adesea protecția lui Dumnezeu atunci când se apropiau de locuințele lor.[105][106] La Samhain, Aos Sí erau împăcate pentru a se asigura că oamenii și animalele supraviețuiesc iernii. Ofrande de mâncare și băutură, sau porțiuni din recolte, erau lăsate în afară pentru ele.[107][108][109] Se spunea, de asemenea, că sufletele morților își revizitează casele în căutare de ospitalitate.[110] Locurile erau puse la masa de cină și lângă foc pentru a le primi.[111] Credința că sufletele morților se întorc acasă într-o noapte din an și trebuie împăcate pare să aibă origini antice și se găsește în multe culturi.[112] În Irlanda secolului al XIX-lea, „se aprindeau lumânări și se ofereau rugăciuni formal pentru sufletele morților. După aceea începea mâncatul, băutul și jocurile”.[113]

În întreaga Irlandă și Britanie, mai ales în regiunile vorbitoare de limbi celtice, sărbătorile casnice includeau ritualuri de ghicit și jocuri menite să prevadă viitorul cuiva, mai ales în ceea ce privește moartea și căsătoria.[114] Merele și nucile erau adesea folosite, iar obiceiurile includeau prinderea merelor cu dinții, prăjirea nucilor, cristalomantia sau privirea în oglindă, turnarea plumbului topit sau a albușului de ou în apă, interpretarea viselor și altele.[115] Se aprindeau focurile de tabără speciale și existau ritualuri care le implicau. Flăcările, fumul și cenușa lor erau considerate a avea puteri protectoare și de purificare.[100] În unele locuri, facle aprinse de la focul de tabără erau purtate în sensul acelor de ceasornic în jurul caselor și câmpurilor pentru a le proteja.[99] Se sugerează că focurile erau un fel de magie imitativă sau simpatică – ele imitau Soarele și țineau în frâu decăderea și întunericul iernii.[111][116][117] Ele erau folosite și pentru ghicit și pentru alungarea spiritelor rele.[118] În Scoția, aceste focuri de tabără și jocuri de ghicit au fost interzise de către bătrânii bisericii în unele parohii.[119] În Țara Galilor, focurile de tabără erau aprinse și pentru a „împiedica sufletele morților să cadă pe pământ”.[120] Mai târziu, aceste focuri de tabără „țineau la distanță diavolul”.[121]

Un turnip de Halloween irlandez tradițional
Un turnip (nap, gulie) de Halloween irlandez tradițional turnat în ghips, expus la Museum of Country Life, Irlanda[122]

Începând cel puțin din secolul al XVI-lea,[123] festivalul a inclus mumming și guising în Irlanda, Scoția, Insula Man și Țara Galilor.[124] Aceasta implica oameni care mergeau din casă în casă în costume (sau deghizați), recitând de obicei versuri sau cântece în schimbul hranei. Este posibil să fi fost inițial o tradiție prin care oamenii îi personificau pe Aos Sí, sau pe sufletele morților, și primeau ofrande în numele lor, similar cu „souling”. Personificarea acestor ființe, sau purtarea unei deghizări, era de asemenea considerată a proteja persoana împotriva lor.[125] În părți din sudul Irlandei, guiserii includeau un cal de lemn. Un bărbat îmbrăcat ca o láir bhán (iapă albă) conducea tinerii din casă în casă recitând versuri – unele dintre ele cu conotații păgâne – în schimbul hranei. Dacă gospodăria dona mâncare, se putea aștepta la noroc de la „Muck Olla”; a nu o face aducea ghinion.[126] În Scoția, tinerii mergeau din casă în casă cu fețe mascate, vopsite sau înnegrite, amenințând adesea că vor face neastâmpăr dacă nu erau bine primiți.[124] F. Marian McNeill sugerează că festivalul antic includea oameni în costume reprezentând spiritele și că fețele erau marcate sau înnegrite cu cenușă de la focul sacru.[123] În părți ale Țării Galilor, bărbații se plimbau îmbrăcați ca ființe înfricoșătoare numite gwrachod.[124] La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, tinerii din Glamorgan și Orkney se travesteau.[124]

În alte părți ale Europei, mumming-ul făcea parte din alte festivaluri, dar în regiunile vorbitoare de limbi celtice, era „deosebit de potrivit pentru o noapte în care se spunea că ființele supranaturale sunt pe afară și pot fi imitate sau respinse de călătorii umani”.[124] Începând cel puțin din secolul al XVIII-lea, „imitarea spiritelor maligne” a condus la făcutul de farse în Irlanda și Ținuturile de Sus scoțiene. Purtarea de costume și făcutul de farse la Halloween nu s-au răspândit în Anglia decât în secolul al XX-lea.[124] Făcătorii de farse foloseau gulii scobite ca lanterne, adesea sculptate cu fețe.[124] Pentru cei care le făceau, lanternele erau considerate a reprezenta spiritele,[124] sau erau folosite pentru a alunga spiritele rele.[127][128] Acestea erau comune în părți ale Irlandei și ale Ținuturilor de Sus scoțiene în secolul al XIX-lea,[124] precum și în Somerset (a se vedea Punkie Night). În secolul al XX-lea, acestea s-au răspândit în alte părți ale Britaniei și au devenit cunoscute în general sub numele de jack-o'-lantern.[124]

Răspândirea în America de Nord

„Zilele Halloween”, articol din ziarul american The Sunday Oregonian, 1916
„Zilele Halloween”, articol din ziarul american The Sunday Oregonian, 1916

Lesley Bannatyne și Cindy Ott scriu că coloniștii anglicani din sudul Statelor Unite și coloniștii catolici din Maryland „recunoscuseră Ajunul Tuturor Sfinților în calendarul lor bisericesc”,[129][130] deși puritanii din Noua Anglie se opuneau ferm sărbătorii, alături de alte sărbători tradiționale ale Bisericii stabilite, inclusiv Crăciunul.[131] Almanahurile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea nu indică faptul că Halloween era sărbătorit pe scară largă în America de Nord.[132]

Casă decorată în Weatherly, Pennsylvania
Casă decorată în Weatherly, Pennsylvania

Abia după imigrarea în masă a irlandezilor și scoțienilor în secolul al XIX-lea, Halloween a devenit o sărbătoare majoră în America.[132] Cele mai multe tradiții americane de Halloween au fost moștenite de la irlandezi și scoțieni,[133] deși „în zonele Cajun, se ținea o liturghie nocturnă în cimitire în noaptea de Halloween. Lumânări care fuseseră binecuvântate erau puse pe morminte, iar familiile petreceau uneori toată noaptea lângă morminte”.[134] Sărbătoarea a fost asimilată treptat în societatea mainstream și a fost sărbătorită de oameni din toate mediile sociale, rasiale și religioase până la începutul secolului al XX-lea.[135] Apoi, prin influența americană, aceste tradiții de Halloween s-au răspândit în multe alte țări până la sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, inclusiv în Europa continentală și în unele părți ale Extremului Orient.[136]

Simboluri

„Legenda călărețului fără cap” de Washington Irving a contribuit în mod semnificativ la popularizarea dovleacului ca simbol al Halloweenului.

Dezvoltarea simbolurilor asociate cu Halloween s-a format de-a lungul timpului. Jack-o'-lantern sunt purtate în mod tradițional de guiseri în Ajunul Tuturor Sfinților pentru a speria spiritele rele.[137] Există un popular basm creștin irlandez asociat cu jack-o'-lantern,[138] care în folclor se spune că reprezintă un „suflet căruia i s-a refuzat intrarea atât în Rai, cât și în Iad”:[139]

În drum spre casă după o noapte de băut, Jack îl întâlnește pe Diavol și îl păcălește să se cațere într-un copac. Jack, gândind rapid, sapă semnul crucii în coajă, blocând astfel Diavolul. Jack încheie un pact că Satana nu-i va putea revendica niciodată sufletul. După o viață de păcat, băutură și minciună, Jack este refuzat la intrarea în rai când moare. Ținându-și promisiunea, Diavolul refuză să-l lase pe Jack în iad și îi aruncă un jar aprins direct din focul iadului. Era o noapte rece, așa că Jack pune jarul într-un nap scobit pentru a nu se stinge, iar de atunci Jack și lanternă lui umblă în căutarea unui loc de odihnă.[140]

În Irlanda, Scoția și nordul Angliei, napul a fost tradițional sculptat în timpul Halloween,[141] dar imigranții în America de Nord au folosit dovleacul nativ, care este mult mai moale și mult mai mare, făcându-l mai ușor de sculptat decât un nap.[141] Tradiția americană de a sculpta dovleci este consemnată în 1837[142] și a fost asociată inițial cu timpul recoltei în general, devenind asociată specific cu Halloween abia spre mijlocul și sfârșitul secolului al XIX-lea.[143]

Imagistica modernă a Halloweenului provine din multe surse, inclusiv eschatologia creștină, obiceiurile naționale, operele de literatură gotică și de groază (romanele Frankenstein și Dracula, nuvela Straniul caz al doctorului Jekyll și al domnului Hyde sau povestirea „Legenda călărețului fără cap”) și filmele de groază clasice precum Frankenstein (1931) și Night of the Living Dead (1968).[144][145] Imagistica craniului, o referire la Golgota în tradiția creștină, servește ca „o reamintire a morții și a calității trecătoare a vieții umane” și, în consecință, se găsește în compozițiile memento mori și vanitas;[146] craniile au fost, prin urmare, comune la Halloween, care abordează această temă.[147] În mod tradițional, pereții din spatele bisericilor sunt „decorați cu o înfățișare a Judecății de Apoi, completă cu morminte deschizându-se și morții ridicându-se, cu un cer plin de îngeri și un iad plin de diavoli”, un motiv care a pătruns în observarea acestui triduum.[148] Una dintre cele mai vechi lucrări pe tema Halloweenului este a poetului scoțian John Mayne, care, în anul 1780, a menționat farsele de Halloween-"Ce farse înfricoșătoare urmează!", precum și supranaturalul asociat nopții, "bogles" (fantome)[149]-Influențând „Halloween” (1785) al lui Robert Burns.[150] Elementele sezonului de toamnă, cum ar fi dovlecii, păstăile de porumb și sperietorile, sunt de asemenea răspândite. Casele sunt adesea decorate cu aceste tipuri de simboluri în perioada Halloweenului. Imagistica Halloweenului include teme ale morții, răului și ale monștrilor mitici.[151] Pisicile negre, care au fost mult timp asociate cu vrăjitoarele, sunt, de asemenea, un simbol comun al Halloweenului. Negrul, portocaliul și uneori violetul sunt culorile tradiționale ale Halloweenului.[152]

Termenul „Trick-or-treating”

Articol principal: Trick-or-treating
Copii care cer „trick-or-treat” în Suedia
Copii care cer „trick-or-treat” în Suedia

„Trick-or-treating” este o sărbătoare obișnuită pentru copii la Halloween. Copiii se costumează și merg din casă în casă, cerând tratamente precum bomboane sau uneori bani, cu întrebarea „Trick or treat?” („Dăruiește sau primești o farsă?”). Cuvântul „trick” (farsă) implică o „amenințare” oamenilor care nu oferă un cadou.[153] Se spune că practica are rădăcini în practica medievală a mummingului, care este strâns legată de souling.[154] John Pymm a scris că „multe dintre zilele de sărbătoare asociate cu prezentarea pieselor de teatru mumming erau sărbătorite de Biserica Creștină.”[155] Aceste zile de sărbătoare includeau Ajunul Tuturor Sfinților, Crăciunul, Noaptea Regilor și Lăsata Secului.[156][157] Mummingul practicat în Germania, Scandinavia și alte părți ale Europei,[158] implica persoane mascate în costume elaborate care „paradau pe străzi și intrau în case pentru a dansa sau a juca zaruri în tăcere”.[159]

O fată într-un costum de Halloween în 1928, Ontario, Canada, aceeași provincie unde obiceiul scoțian de Halloween al guisingului a fost consemnat pentru prima dată în America de Nord
Fotografie din 1928 cu o tânără costumată din Ontario, locul în care s-a consemnat prima dată colindatul de Halloween în America de Nord.

În Anglia, din perioada medievală,[160] până în anii 1930,[161] oamenii practicau obiceiul creștin de souling la Halloween, care implica grupuri de „souleri”, atât protestanți, cât și catolici,[162] mergând din parohie în parohie, cerșind de la cei bogați „prăjituri ale sufletului” (soul cakes), în schimbul rugăciunilor pentru sufletele dăruitorilor și ale prietenilor lor.[163] În Filipine, practica soulingului se numește Pangangaluluwa și este practicată în Ajunul Tuturor Sfinților de către copiii din zonele rurale. Oamenii se înfășoară în cârpe albe pentru a reprezenta sufletele și apoi vizitează case, unde cântă în schimbul rugăciunilor și dulciurilor.

În Scoția și Irlanda, guising-copiii deghizați în costume mergând din ușă în ușă pentru mâncare sau monede-este un obicei secular de Halloween.[164] Este consemnat în Scoția la Halloween în 1895, unde mascatorii deghizați care poartă lanterne făcute din napuri scobite, vizitează casele pentru a fi răsplătiți cu prăjituri, fructe și bani.[165][166] În Irlanda, cea mai populară frază pentru copii de strigat (până în anii 2000) era „Help the Halloween Party” („Ajută petrecerea de Halloween”).[164] Autorul Nicholas Rogers citează un exemplu timpuriu de guising în America de Nord în 1911, când un ziar din Kingston, Ontario, Canada, a raportat că copiii mergeau „guising” prin cartier.[167]

Istoricul și autorul american Ruth Edna Kelley din Massachusetts a scris prima carte de istorie a Halloweenului în SUA: The Book of Hallowe'en (1919) și face referire la souling în capitolul „Hallowe'en in America”.[168] În cartea sa, Kelley abordează obiceiurile care au sosit de peste Atlantic; „Americanii le-au încurajat și fac din această ocazie ceva asemănător cu ceea ce a trebuit să fie în zilele sale de glorie de peste mări. Toate obiceiurile de Halloween din Statele Unite sunt împrumutate direct sau adaptate din cele ale altor țări”.[169]

În timp ce prima referire la „guising” în America de Nord apare în anul 1911, o altă referire la cerșetoria ritualică la Halloween apare, loc necunoscut, în 1915, cu o a treia referire în Chicago în 1920.[170] Cea mai veche utilizare cunoscută în tipar a termenului „trick or treat” apare în anul 1927, în Blackie Herald, din Alberta, Canada.[171]

Un portbagaj de automobil la un eveniment „trunk-or-treat” la St. John Lutheran Church and Early Learning Center în Darien, Illinois
Un portbagaj de automobil la un eveniment „trunk-or-treat” la St. John Lutheran Church and Early Learning Center în Darien, Illinois

Mii de cărți poștale de Halloween produse între începutul secolului al XX-lea și anii 1920 arată în mod obișnuit copii, dar nu și „trick-or-treating”. „Trick-or-treating” nu pare să fi devenit o practică răspândită în America de Nord până în anii 1930, cu primele apariții ale termenului în SUA în anul 1934,[172] iar prima utilizare într-o publicație națională are loc în anul 1939.[173]

O variantă populară a „trick-or-treating”, cunoscută sub numele de trunk-or-treating (sau Halloween tailgating), are loc atunci când „copiilor li se oferă tratamente din portbagajele mașinilor parcate într-un parcare de biserică”, sau uneori, un parcare de școală.[174] Într-un eveniment „trunk-or-treat”, portbagajul (boot) fiecărei automobile este decorat cu un anumit teme,[175] cum ar fi cele ale literaturii pentru copii, filmelor, scripturilor și rolurilor profesionale.[176] „Trunk-or-treating” a crescut în popularitate datorită percepției că este mai sigur decât a merge din ușă în ușă, un punct care rezonează bine cu părinții, precum și faptul că „rezolvă dilema rurală în care casele [sunt] construite la o jumătate de milă distanță”.[177][178]

Costume

Magazin de Halloween în Derry, Irlanda de Nord, care vinde măști
Magazin de Halloween în Derry, Irlanda de Nord, care vinde măști.

Costumele de Halloween erau tradițional modelate după figuri precum vampirii, fantomele, scheletele, vrăjitoare înfricoșătoare și diavoli. De-a lungul timpului, selecția de costume s-a extins pentru a include personaje populare din ficțiune, celebrități și arhetipuri generice precum ninjași și prințese.

Îmbrăcatul în costume și mersul „guising” era prevalent în Scoția și Irlanda la Halloween până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Un termen scoțian, tradiția se numește „guising” datorită deghizărilor sau costumelor purtate de copii. În Irlanda și Scoția, măștile sunt cunoscute sub numele de „fețe false”,[179][180] un termen consemnat în Ayr, Scoția, în anul 1890 de un scoțian care descria guiseri: „Îmi aminteam că era Halloween ... micuții (băieții) erau deja la lucru, alergând în jur cu fețele lor false și cu micile lor lanterne de nap în mână”.[179] Costumarea a devenit populară pentru petrecerile de Halloween în SUA la începutul secolului al XX-lea, la fel de des pentru adulți ca și pentru copii, și când „trick-or-treating” devenea popular în Canada și SUA în anii 1920 și 1930.[181]

Parada anuală de Halloween din New York, Parada de Halloween din Greenwich Village, Manhattan, este cea mai mare paradă de Halloween din lume, cu milioane de spectatori anual.
Parada anuală de Halloween din Greenwich Village, Manhattan, este cea mai mare paradă de Halloween din lume, cu milioane de spectatori anual.

Eddie J. Smith, în cartea sa Halloween, Hallowed is Thy Name, oferă o perspectivă religioasă asupra purtării costumelor în Ajunul Tuturor Sfinților, sugerând că prin a se îmbrăca în creaturi „care la un moment dat ne-au făcut să ne temem și să tremurăm”, oamenii sunt capabili să-l ia peste picior pe Satana „a cărui împărăție a fost jefuită de Mântuitorul nostru”. Imaginile scheletelor și ale morților sunt decorațiuni tradiționale folosite ca memento mori.[182][183]

„Trick-or-Treat for UNICEF” este un program de strângere de fonduri pentru a sprijini UNICEF, un program al Națiunilor Unite care oferă ajutor umanitar copiilor din țările în curs de dezvoltare. Început ca un eveniment local într-un cartier din Northeast Philadelphia în anul 1950 și extins la nivel național în anul 1952, programul implică distribuirea de cutii mici de către școli (sau în zilele noastre, sponsori corporativi precum Hallmark, în magazinele lor autorizate) către copiii care cer „trick-or-treat”, în care aceștia pot solicita donații de mici monede de la casele pe care le vizitează. Se estimează că copiii au strâns peste 118 de milioane de dolari pentru UNICEF de la înființarea sa. În Canada, în 2006, UNICEF a decis să discontinue cutiile de colectare de Halloween, invocând preocupări legate de siguranță și administrare; după consultarea cu școlile, au reproiectat programul.[184][185]

Parada anuală New York's Village Halloween Parade a fost începută în anul 1974; este cea mai mare paradă de Halloween din lume și singura paradă majoră nocturnă din America, atrăgând peste 60.000 de participanți în costume, doi milioane de spectatori și un public mondial de televiziune.[186]

Începând cu sfârșitul anilor 2010, stereotipurile etnice ca costume au fost din ce în ce mai mult supuse examinării în Statele Unite.[187][188][189]

Costume pentru animale de companie

Conform unui raport din 2018 de la Federatia Nationala de Comert, 30 de milioane de americani vor cheltui aproximativ 480 de milioane de dolari pe costume de Halloween pentru animalele lor de companie în 2018. Aceasta este o creștere față de aproximativ 200 de milioane de dolari în 2010. Cele mai populare costume pentru animale de companie sunt dovleacul, urmat de hot dog și albina pe locul trei.[190]

Jocuri și alte activități

În această felicitare de Halloween din 1904, este înfățișată ghicitul: tânăra, privind într-o oglindă într-o cameră întunecată, speră să-și zărească viitorul soț.
În această felicitare de Halloween din 1904, este înfățișat un ritual: tânăra, privind într-o oglindă într-o cameră întunecată, speră să-și zărească viitorul soț.

Există mai multe jocuri asociate în mod tradițional cu Halloween. Unele dintre aceste jocuri au provenit din ritualuri de ghicit sau modalități de a prevesti viitorul cuiva, mai ales în ceea ce privește moartea, căsătoria și copiii. În timpul Evului Mediu, aceste ritualuri erau făcute de „câțiva rari” în comunitățile rurale, deoarece erau considerate practici „extrem de serioase”.[191] În secolele recente, aceste jocuri de ghicit au fost „o trăsătură comună a festivităților casnice” din Irlanda și Britania. Acestea implică adesea mere și alune. În mitologia celtică, merele erau puternic asociate cu Lumea Cealaltă și nemurirea, în timp ce alunele erau asociate cu înțelepciunea divină.[192] Unii sugerează, de asemenea, că acestea derivă din practicile romane în celebrarea Pomonei.

Copii care prind mere cu dinții (apple bobbing) la Halloween
Copii care prind mere cu dinții (apple bobbing) de Halloween.

Următoarele activități au fost o trăsătură comună a Halloweenului în Irlanda și Britania în secolele XVII-XX. Unele au devenit mai răspândite și continuă să fie populare și astăzi. Un joc comun este prinderea merelor cu dinții (care poate fi numită „dooking” în Scoția)[193], în care merele plutesc într-o cadă sau un bazin mare cu apă, iar participanții trebuie să folosească doar dinții pentru a scoate un măr din bazin. Variante ale acestui joc implică îngenuncherea pe un scaun, ținerea unei furculițe între dinți și încercarea de a înfige furculița într-un măr, sau încorporarea unei monede în măr pe care participanții trebuiau să o scoată cu dinții. Un alt joc comun implică agățarea de sfori a unor scon-uri acoperite cu sirop sau melasă; acestea trebuie mâncate fără a folosi mâinile în timp ce rămân atașate de sfoară, o activitate care duce inevitabil la o față lipicioasă. Un joc similar implica agățarea unui măr de o sfoară cu o monedă încorporată; moneda trebuia scoasă fără a folosi mâinile. Un alt joc odinioară popular implică agățarea unei vergele de lemn mici de tavan la înălțimea capului, cu o lumânare aprinsă la un capăt și un măr agățat de celălalt. Veriga este rotită, iar toată lumea încearcă pe rând să prindă mărul cu dinții.[194]

Imagine din Book of Hallowe'en (1919) care arată mai multe activități de Halloween, cum ar fi prăjirea nucilor
Imagine din Book of Hallowe'en (1919) care arată mai multe activități de Halloween, cum ar fi prăjirea nucilor.

Mai multe dintre activitățile tradiționale din Irlanda și Britania implică prevestirea partenerului sau soțului viitor. Un măr era decojit într-o singură felie lungă, apoi coaja era aruncată peste umăr. Se crede că coaja aterizează în forma primei litere a numelui viitorului soț.[195][196] Două alune erau prăjite lângă foc; una numită pentru persoana care le prăjea și cealaltă pentru persoana pe care o dorește. Dacă alunele sar departe de căldură, este un semn rău, dar dacă alunele se prăjesc liniștit, aceasta prevestește o potrivire bună.[197][198] Se cocea o bannock de ovăz sărată; persoana o mânca în trei înghițituri și apoi se ducea la culcare în tăcere fără să bea nimic. Se spune că acest lucru are ca rezultat un vis în care viitorul lor soț le oferă o băutură pentru a-și potoli setea.[199] Femeilor necăsătorite li se spunea că, dacă stau într-o cameră întunecată și se uită într-o oglindă în noaptea de Halloween, fața viitorului lor soț va apărea în oglindă.[200] Obiceiul era suficient de răspândit pentru a fi comemorat pe felicitări[201] de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Un alt joc popular irlandez era cunoscut sub numele de púicíní („bandă pentru ochi”); o persoană era legată la ochi și apoi alegea între mai multe farfurioare. Obiectul din farfurioară ofera un indiciu despre viitorul lor: un inel însemna că se vor căsători în curând; lut, că vor muri în curând, poate în acel an; apă, că vor emigra; mătănii, că vor intra în Ordin sacru (vor deveni călugăriță, preot, călugăr etc.); o monedă, că vor deveni bogați; un bob, că vor fi săraci.[202][203][204][205] Jocul apare proeminent în povestirea James Joyce „Clay” (1914).[206][207][208]

Barmbrack (arată inelul găsit în interior) la Halloween în 2020
Barmbrack (arată inelul găsit în interior) la Halloween în 2020

În Irlanda și Scoția, obiecte erau ascunse în mâncare – de obicei un tort, barmbrack, cranachan, champ sau colcannon – și porțiuni din acesta erau servite la întâmplare. Viitorul unei persoane era prevestit de obiectul pe care îl găsea; de exemplu, un inel însemna căsătorie și o monedă însemna bogăție.[209]

Până în secolul al XIX-lea, focurile de tabără de Halloween erau folosite și pentru ghicit în părți ale Scoției, Țării Galilor și Bretaniei. Când focul se stingea, se așeza un inel de pietre în cenușă, câte una pentru fiecare persoană. Dimineața, dacă vreo piatră era deplasată, se spunea că persoana pe care o reprezenta nu va trăi până la sfârșitul anului. În Mexic, copiii creează altare pentru a invita spiritele copiilor decedați să se întoarcă (angelitos).[210]

Spusul de povești cu fantome, ascultarea de cântece cu tematică de Halloween și vizionarea filmelor de groază sunt elemente comune ale petrecerilor de Halloween. Episoade din seriale de televiziune și emisiuni speciale cu tematică de Halloween (cu emisiunile speciale vizate de obicei copiii) sunt difuzate în mod obișnuit în sau înainte de Halloween, în timp ce filmele de groază noi sunt adesea lansate înainte de Halloween pentru a profita de sărbătoare.

Atracții bântuite

Vitrină decorată pe o stradă istorică din Ogden, Utah
Pietre funerare umoristice în fața unei case din California
Pietre funerare umoristice în fața unei case din California

Atracțiile bântuite sunt locuri de divertisment concepute pentru a entuziasma și speria clienții. Majoritatea atracțiilor sunt afaceri sezoniere de Halloween care pot include case bântuite, labirint de porumb și plimbări cu căruța cu fân,[211] iar nivelul de sofisticare al efectelor a crescut pe măsură ce industria s-a dezvoltat.

Prima atracție bântuită construită special înregistrată a fost Casa Fantomă Orton and Spooner, care a fost deschisă în 1915 în Liphook, Anglia. Această atracție seamănă de fapt cel mai mult cu un caravanserai distractiv, alimentat cu aburi.[212][213] Casa există încă, în Colecția de aburi Hollycombe.

A fost în anii 1930, cam în același timp cu trick-or-treating, că au început să apară în America casele bântuite cu tematică de Halloween. Abia la sfârșitul anilor 1950 casele bântuite au început să apară ca o atracție majoră, concentrându-se mai întâi pe California. Sponsorizată de Auxiliarul Junior al Casei de Sănătate a Copiilor, Casa Bântuită San Mateo a fost deschisă în 1957. Casa Bântuită a Ligii de Asistență San Bernardino a fost deschisă în 1958. Casele bântuite de acasă au început să apară în întreaga țară în 1962 și 1963. În 1964, a fost deschisă Casa Bântuită San Manteo, precum și Casa Bântuită a Muzeului Copiilor din Indianapolis.[214]

Casa bântuită ca simbol cultural american poate fi atribuită deschiderii The Haunted Mansion în Disneyland pe 12 august 1969.[215] Knott's Berry Farm a început să găzduiască propria atracție de noapte de Halloween, Knott's Scary Farm, care a fost deschisă în 1973.[216] Creștinii evanghelici au adoptat o formă a acestor atracții deschizând una dintre primele „case ale iadului” în 1972.[217]

Prima casă bântuită de Halloween condusă de o organizație nonprofit a fost produsă în 1970 de către Sycamore-Deer Park Jaycees în Clifton, Ohio. A fost copatrocinată de WSAI, o stație de radio AM care emitea din Cincinnati, Ohio. A fost produsă ultima dată în 1982.[218] Alți Jaycees au urmat exemplul cu versiunile lor proprii după succesul casei din Ohio. March of Dimes a obținut drepturi de autor pentru o „Casă bântuită mini pentru March of Dimes” în 1976 și a început să strângă fonduri prin filialele lor locale organizând case bântuite la scurt timp după. Deși se pare că au încetat să sprijine acest tip de eveniment la nivel național undeva în anii 1980, unele case bântuite March of Dimes au persistat până astăzi.[219]

În seara zilei de 11 mai 1984, în Jackson Township, New Jersey, Castelul Bântuit de la Six Flags Great Adventure a luat foc. Ca urmare a incendiului, opt adolescenți au murit.[220] Reacția la tragedie a fost o strângere a reglementărilor privind siguranța, codurile de construcție și frecvența inspecțiilor atracțiilor la nivel național. Locurile mai mici, în special atracțiile nonprofit, nu au putut concura financiar, iar întreprinderile comerciale mai bine finanțate au umplut vidul.[221][222] Facilitățile care fuseseră odată capabile să evite reglementarea pentru că erau considerate instalații temporare trebuiau acum să respecte codurile mai stricte cerute pentru atracțiile permanente.[223][224][225]

La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, parcurile tematice au devenit o figură notabilă în afacerea Halloweenului. Six Flags Fright Fest a început în 1986 și Universal Studios Florida a început Halloween Horror Nights în 1991. Knott's Scary Farm a cunoscut o creștere a participării în anii 1990 ca urmare a obsedării Americii față de Halloween ca eveniment cultural. Parcurile tematice au jucat un rol major în globalizarea sărbătorii. Universal Studios Singapore și Universal Studios Japan participă ambele, în timp ce Disney organizează acum evenimente Mickey's Not-So-Scary Halloween Party în parcurile sale din Paris, Hong Kong și Tokyo, precum și în Statele Unite.[226] Atracțiile bântuite din parcurile tematice sunt de departe cele mai mari, atât ca scară, cât și ca participare.[227]

Alimentație

Bomboane Candy corn
Măr cu caramel
Dovleci de vânzare în perioada de Halloween

În Ajunul Tuturor Sfinților, multe confesiuni creștine occidentale încurajează abstinența de la carne, ceea ce a dus la apariția unei varietăți de alimente vegetariene asociate cu această zi.[228]

Deoarece în Emisfera Nordică Halloweenul vine în urma recoltării anuale de mere, merele cu caramel (cunoscute ca mere acoperite cu toffee în afara Americii de Nord) sunt tratamente comune de Halloween, făcute prin rularea merelor întregi într-un sirop de zahăr lipicios sau caramel, uneori urmat de rularea lor în nuci.

Într-un timp, merele cu caramel erau în mod obișnuit date copiilor care merg de colindat, dar practica a scăzut rapid în urma zvonurilor răspândite că unii indivizi înfig obiecte cum ar fi ace și lame de ras în mere în Statele Unite.[229] Cu toate că există dovezi ale unor astfel de incidente,[230] relativ la gradul de raportare al unor astfel de cazuri, cazurile reale care implică acte rău intenționate sunt extrem de rare și nu au dus niciodată la vătămări grave. Cu toate acestea, mulți părinți au presupus că astfel de practici odioase erau răspândite din cauza mass-mediei. La apogeul isteriei, unele spitale ofereau radiografii gratuite ale „prăzilor” de Halloween ale copiilor pentru a găsi dovezi de falsificare. Aproape toate puținele incidente cunoscute de otravire cu bomboane au implicat părinți care și-au otrăvit propriile bomboane ale copiilor.[231]

Un obicei care persistă în Irlanda modernă este coacerea (sau mai des în zilele noastre, cumpărarea) unui barmbrack (irlandeză báirín breac), care este un chec ușor cu fructe, în care se plasează un inel simplu, o monedă și alte amulete înainte de coacere.[232] Este considerat norocos a fi cel norocos care îl găsește.[232] De asemenea, s-a spus că cei care primesc un inel își vor găsi iubirea adevărată în anul următor. Acest lucru este similar cu tradiția tortului regilor la festivalul de Bobotează. Alimente cu tematică Halloween sunt, de asemenea, produse de companii în perioada premergătoare nopții, de exemplu Cadbury lansând Goo Heads în ambalaje înfricoșătoare.[233]

Alimente precum prăjiturile vor fi adesea decorate cu culorile Halloween (de obicei negru, portocaliu și violet) și cu motive pentru petreceri și evenimente. Teme populare includ dovleci, păianjeni și părți ale corpului.[234][235][236]

Listă de alimente asociate cu Halloween:

  • Mere cu caramel/mere acoperite cu toffee (Marea Britanie, Irlanda și America de Nord)
  • Arahide în coajă (arahide în cojile lor) (Irlanda și Scoția)
  • Porumb caramelizat
  • Dulciuri/bomboane/ciocolată, adesea cu forme inedite cum ar fi cranii, dovleci, lilieci, etc.
  • Semințe de dovleac prăjite
  • Porumb dulce prăjit
  • Plăcintă cu dovleac

Observanțe creștine

Privegherea Tuturor Sfinților este celebrată într-o biserică creștină episcopală în seara de Halloween.

În Ajunul Halloween (Ajunul Tuturor Sfinților), în Polonia, credincioșilor li s-a învățat odinioară să se roage cu voce tare în timp ce merg prin păduri, pentru ca sufletele morților să poată găsi mângâiere; în Spania, preoții creștini din satele mici trag clopotele bisericii pentru a le aminti enoriașilor săi să-și amintească de morți în Ajunul Tuturor Sfinților.[237] În Irlanda, și printre imigranții din Canada, un obicei include practica creștină a abstinenței, păstrând Ajunul Tuturor Sfinților ca o zi fără carne și servind clătite sau colcannon în schimb.[238]

Biserica Creștină a observat în mod tradițional Halloweenul printr-o vigilie. Adoratorii se pregăteau pentru ospățul de Ziua Tuturor Sfinților din ziua următoare cu rugăciuni și post.[239] Acest serviciu religios este cunoscut sub numele de Vigilia Tuturor Sfinților sau Vigilia Tuturor Sfinților;[240][241] o inițiativă cunoscută sub numele de Noaptea Luminii caută să răspândească în continuare Vigilia Tuturor Sfinților în întreaga Creștinătate.[242][243] După serviciu, adesea urmează "festivități și divertismente adecvate", precum și o vizită la cimitir, unde sunt adesea așezate flori și lumânări în pregătirea Zilei Tuturor Sfinților.[244][245] În Anglia, Bisericile organizează Petreceri ale Luminii după slujbele de închinare de Halloween, cu accentul pe Isus ca Lumina Lumii.[246] În Finlanda, pentru că atât de mulți oameni vizitează cimitirele în Ajunul Tuturor Sfinților pentru a aprinde lumânări votive acolo, acestea „sunt cunoscute sub numele de valomeri, sau mări de lumină”.[247]

Pachețele de Halloween cu bomboane și mesaje evanghelice
Lumânări votive în secțiunea Halloween a Walmart
Copii belizieni deghizați ca personaje biblice și sfinți creștini

Astăzi, atitudinile creștine față de Halloween sunt diverse. În Biserica Anglicană, unele eparhii au ales să sublinieze tradițiile creștine asociate cu Ajunul Tuturor Sfinților.[248][249] Unele dintre aceste practici includ rugăciunea, postul și participarea la slujbe de închinare.[250]

O, DOAMNE, Dumnezeul nostru, crește, te rugăm, și înmulțește asupra noastră darurile harului tău: ca noi, care prevenim festivitatea glorioasă a tuturor Sfinților tăi, să fim capabili de Tine să-i urmăm cu bucurie în toată viața virtuosă și cucernică. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, care trăiește și împărățește cu Tine, în unitatea Duhului Sfânt, un singur Dumnezeu, în veci. Amin. —Collect al Vigiliei Tuturor Sfinților, The Anglican Breviary[251]

Alți creștini protestanți sărbătoresc, de asemenea, Ajunul Tuturor Sfinților ca Ziua Reformei, o zi pentru a aminti Reforma Protestantă, alături de Ajunul Tuturor Sfinților sau independent de acesta.[252] Acest lucru se datorează faptului că se spune că Martin Luther și-a înfipt Cele nouăzeci și cinci de teze pe ușa Bisericii Tuturor Sfinților din Wittenberg în Ajunul Tuturor Sfinților.[253] Adesea, „Festivaluri ale Recoltelor” sau „Festivaluri ale Reformei” sunt organizate în Ajunul Tuturor Sfinților, în care copiii se deghizează ca personaje biblice sau reformatori.[254] Pe lângă distribuirea de bomboane copiilor care merg de colindat în Ajunul Halloweenului, mulți creștini le oferă, de asemenea, tracte evangelice. O organizație, American Tract Society, a declarat că doar pentru sărbătorile de Halloween sunt comandate aproximativ 3 milioane de tracte evangelice.[255] Alții comandă Bomboane Scripturale cu tematică Halloween pentru a le distribui copiilor în această zi.[256][257]

Unii creștini se simt îngrijorați de sărbătoarea modernă a Halloweenului pentru că simt că trivializează – sau sărbătorește – păgânismul, ocultul sau alte practici și fenomene culturale considerate incompatibile cu credințele lor.[258] Părintele Gabriele Amorth, un exorcist din Roma, a spus: „dacă copiii englezi și americani își plac să se deghizeze în vrăjitoare și diavoli într-o noapte din an, aceasta nu este o problemă. Dacă este doar un joc, nu există niciun rău în asta”.[259] Arhidieceza Catolică din Boston a organizat un „Festival al Sfinților” de Halloween.[260] În mod similar, multe biserici protestante contemporane văd Halloweenul ca un eveniment distractiv pentru copii, organizând evenimente în bisericile lor unde copiii și părinții lor se pot deghiza, se pot juca și pot primi bomboane gratuit. Pentru acești creștini, Halloweenul nu reprezintă nicio amenințare pentru viețile spirituale ale copiilor: a fi învățați despre moarte și mortalitate, și căile strămoșilor celți fiind de fapt o lecție de viață valoroasă și o parte a moștenirii multora dintre enoriașii lor.[261] Preotul creștin Sam Portaro a scris că Halloweenul este despre utilizarea "umorului și a ridiculului pentru a confrunta puterea morții".[262]

În Biserica Catolică, legătura creștină a Halloweenului este recunoscută, iar sărbătorile de Halloween sunt comune în multe școli parohiale catolice, cum ar fi în Statele Unite,[263][264] în timp ce școlile din întreaga Irlandă se închid, de asemenea, pentru vacanța de Halloween.[265][266] Câteva biserici fundamentaliste și evanghelice folosesc "case ale iadului" și tracte în stil de benzi desenate pentru a profita de popularitatea Halloweenului ca oportunitate pentru evanghelizare.[267] Alții consideră că Halloweenul este complet incompatibil cu credința creștină datorită originilor sale putative în sărbătoarea Festivalului Morților.[268] Într-adevăr, chiar dacă creștinii ortodocși observă Ziua Tuturor Sfinților în prima Duminică după Rusalii, Biserica Ortodoxă recomandă observarea Vecerniei sau a unei Paraclis în celebrarea occidentală a Ajunului Tuturor Sfinților, din necesitatea pastorală de a oferi o alternativă la sărbătorile populare.[269]

Sărbători și perspective analogice

Iudaism

Conform lui Alfred J. Kolatch în A doua carte evreiască a De ce, în Iudaism, Halloweenul nu este permis de Halaha evreiască, deoarece încalcă Leviticul 18:3, care le interzice evreilor să participe la obiceiurile păgânilor (gentile). Mulți evrei observă Yizkor comunal de patru ori pe an, ceea ce este vag similar cu observarea Toților Sfinți în creștinism, în sensul că se roagă atât pentru "martiri, cât și pentru propria familie".[270] Cu toate acestea, mulți evrei americani sărbătoresc Halloweenul, deconectați de originile sale creștine.[271] Rabbinul reformat Jeffrey Goldwasser a spus că „Nu există niciun motiv religios pentru care evreii contemporani să nu sărbătorească Halloween”, în timp ce rabbinul ortodox Michael Broyde a argumentat împotriva observării sărbătorii de către evrei.[272] Purim a fost uneori comparat cu Halloweenul, parțial datorită faptului că unii observanți poartă costume, în special ale personajelor biblice descrise în narațiunea Purim.[273]

Islam

Șeicul Idris Palmer, autorul cărții A Brief Illustrated Guide to Understanding Islam (Un scurt ghid ilustrat pentru înțelegerea Islamului), a decis că musulmanii nu ar trebui să participe la Halloween, afirmând că „participarea la Halloween este mai rea decât participarea la Crăciun, Paști, ... este mai păcătoasă decât a felicita creștinii pentru prostrarea lor în fața crucifixeului”.[274] De asemenea, a fost decis a fi haram de Consiliul Național Fatwa al Malaysiei din cauza rădăcinilor sale păgâne presupuse, afirmând „Halloweenul este sărbătorit folosind o temă umoristică amestecată cu groază pentru a distra și a rezista spiritului morții care îi influențează pe oameni”.[275][276] Dar Al-Ifta Al-Missriyyah (instituția egipteană de emitere de fatwe) nu este de acord, cu condiția ca sărbătoarea să nu fie numită un „eid” (sărbătoare religioasă) și că comportamentul să rămână în concordanță cu principiile islamice.[277]

Hinduism

Hinduși își amintesc de morți în timpul festivalului Pitru Paksha, în timpul căruia hindușii aduc omagiu și efectuează o ceremonie "pentru a menține sufletele strămoșilor lor în repaus". Este sărbătorit în luna hindusă Bhadrapada, de obicei la mijlocul lunii septembrie.[278] Sărbătorirea festivalului hindus Diwali coincide uneori cu data Halloweenului; dar unii hinduși aleg să participe la obiceiurile populare ale Halloweenului.[279] Alți hinduși, cum ar fi Soumya Dasgupta, s-au opus sărbătorii pe motiv că sărbătorile occidentale precum Halloweenul au "început să ne afecteze negativ festivalurile indigene".[280]

Neopăgânism

Nu există o regulă sau o părere consistentă cu privire la Halloween printre cei care se descriu ca Neopăgâni sau Wiccani. Unii neopăgâni nu observă Halloweenul, ci observă Samhain pe 1 noiembrie,[281] unii neopăgâni se bucură de festivitățile de Halloween, afirmând că se poate observa atât „solemnitatea lui Samhain, cât și distracția Halloweenului”. Unii neopăgâni se opun sărbătoririi Halloweenului, afirmând că acesta „trivializează Samhain”,[282] și „evită Halloweenul, din cauza întreruperilor de la cei care colindă trick or treat”.[283] The Manitoban scrie că „Wiccanii nu sărbătoresc oficial Halloweenul, în ciuda faptului că 31 octombrie va avea în continuare o stea lângă el în orice planificator zilnic al unui bun wiccan. Începând de la apusul soarelui, Wiccanii sărbătoresc o sărbătoare cunoscută sub numele de Samhain. Samhain provine de fapt din vechile tradiții celtice și nu este exclusivă religiilor neopăgâne precum Wicca. În timp ce tradițiile acestei sărbători își au originea în țările celtice, wiccanii moderni nu încearcă să replice istoric celebrațiile Samhain. Unele ritualuri tradiționale Samhain sunt încă practicate, dar în esență, perioada este tratată ca un moment pentru a sărbători întunericul și morții – un posibil motiv pentru care Samhain poate fi confundat cu sărbătorile de Halloween”.[281]

Geografie

Tradițiile și importanța Halloweenului variază foarte mult între țările care îl observă. În Scoția și Irlanda, obiceiurile tradiționale de Halloween includ copiii care se deghizează și merg "guising" (colindând), organizarea de petreceri, în timp ce alte practici din Irlanda includ aprinderea de focuri de tabără și organizarea de spectacole de artificii.[284][285] În Bretania, copiii obișnuiau să facă farse practice prin a pune lumânări în cranii din cimitire pentru a speria vizitatorii.[286] Imigrația masivă transatlantică în secolul al XIX-lea a popularizat Halloweenul în America de Nord, iar sărbătorirea în Statele Unite și Canada a avut un impact semnificativ asupra modului în care evenimentul este observat în alte națiuni. Această influență nord-americană mai largă, în special în elementele iconice și comerciale, s-a extins la locuri precum Brazilia, Columbia, Ecuador, Chile,[287] Australia,[288] Noua Zeelandă,[289] (cea mai mare parte a) Europei continentale, Finlanda,[290] Japonia și alte părți ale Asiei de Est.[291]

Note

  1. ^ Numele provine dintr-o legendă. Irlandezul Jack a păcălit Diavolul să se urce într-un măr. Pentru a-l împiedica să se răzbune și să-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul copacului semnul crucii. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai. Singurul lucru pe care i l-a îngăduit diavolul a fost să poarte cu el un felinar care să-i lumineze calea.
    Referințe:
    — Tradiții Arhivat în , la Wayback Machine.. desarbatori.ro. Accesat la 4 noiembrie 2011.
    — Povestea lui Jack O’Lanterns. halloween-history.uv.ro. Accesat la 4 noiembrie 2011.
  2. ^ Lindsay, Sandy (). „Hallowe'en is a spooktacular event for the Goodfellows”. Saugeen Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Max, Christina (). „Local haunted houses to explore this Hallowe'en”. The Wetaskiwin Times. Accesat în . 
  4. ^ Palmer, Abram Smythe (). Folk-etymology. Johnson Reprint. p. 6. 
  5. ^ Elwell, Walter A. (). Evangelical Dictionary of Theology (în engleză). Baker Academic. p. 533. ISBN 978-0-8010-2075-9. Halloween (All Hallows Eve). The name given to October 31, the eve of the Christian festival of All Saints Day (November 1). 
  6. ^ „NEDCO Producers' Guide”. 31–33. Northeast Dairy Cooperative Federation. . Originally celebrated as the night before All Saints' Day, Christians chose November first to honor their many saints. The night before was called All Saints' Eve or hallowed eve meaning holy evening. 
  7. ^ „Tudor Hallowtide”. National Trust for Places of Historic Interest or Natural Beauty. . Arhivat din original la . Hallowtide covers the three days – 31 October (All-Hallows Eve or Hallowe'en), 1 November (All Saints) and 2 November (All Souls). 
  8. ^ Hughes, Rebekkah (). „Happy Hallowe'en Surrey!” (PDF). The Stag. University of Surrey. p. 1. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Halloween or Hallowe'en, is the yearly celebration on October 31st that signifies the first day of Allhallowtide, being the time to remember the dead, including martyrs, saints and all faithful departed Christians. 
  9. ^ Davis, Kenneth C. (). Don't Know Much About Mythology: Everything You Need to Know About the Greatest Stories in Human History but Never Learned (în engleză). HarperCollins. p. 231. ISBN 978-0-06-192575-7. 
  10. ^ „All Faithful Departed, Commemoration of”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „The Commemoration of All the Faithful Departed (All Souls' Day) - November 02, 2021 - Liturgical Calendar”. Catholic Culture. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Smith, Bonnie G. (). Women's History in Global Perspective. University of Illinois Press. p. 66. ISBN 978-0-252-02931-8. Accesat în . The pre-Christian observance obviously influenced the Christian celebration of All Hallows' Eve, just as the Taoist festival affected the newer Buddhist Ullambana festival. Although the Christian version of All Saints' and All Souls' Days came to emphasize prayers for the dead, visits to graves, and the role of the living assuring the safe passage to heaven of their departed loved ones, older notions never disappeared. 
  13. ^ Nicholas Rogers (). Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-516896-9. Accesat în . Halloween and the Day of the Dead share a common origin in the Christian commemoration of the dead on All Saints' and All Souls' Day. But both are thought to embody strong pre-Christian beliefs. In the case of Halloween, the Celtic celebration of Samhain is critical to its pagan legacy, a claim that has been foregrounded in recent years by both new-age enthusiasts and the evangelical Right. 
  14. ^ Austrian information. . Accesat în . The feasts of Hallowe'en, or All Hallows Eve and the devotions to the dead on All Saints' and All Souls' Day are both mixtures of old Celtic, Druid and other pagan customs intertwined with Christian practice. 
  15. ^ Merriam-Webster's Encyclopædia of World ReligionsNecesită înregistrare gratuită. Merriam-Webster. 1999. p. 408. ISBN 978-0-87779-044-0. Accesat în 31 octombrie 2011. Halloween, also called All Hallows' Eve, holy or hallowed evening observed on October 31, the eve of All Saints' Day. The Irish pre-Christian observances influenced the Christian festival of All Hallows' Eve, celebrated on the same date.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  16. ^ Roberts, Brian K. (). The Making of the English Village: A Study in Historical Geography. Longman Scientific & Technical. ISBN 978-0-582-30143-6. Accesat în . Time out of time', when the barriers between this world and the next were down, the dead returned from the grave, and gods and strangers from the underworld walked abroad was a twice- yearly reality, on dates Christianised as All Hallows' Eve and All Hallows' Day. 
  17. ^ O’Donnell, Hugh; Foley, Malcolm (). Treat or Trick? Halloween in a Globalising World (în engleză). Cambridge Scholars Publishing. pp. 91–92. ISBN 978-1-4438-0265-9. Hutton (1996, 363) identifies Rhys as a key figure who, along with another Oxbridge academic, James Frazer, romanticised the notion of Samhain and exaggerated its influence on Halloween. Hutton argues that Rhys had no substantiated documentary evidence for claiming that Halloween was the Celtic new year, but inferred it from contemporary folklore in Wales and Ireland. Moreover, he argues that Rhys: "thought that [he] was vindicated when he paid a subsequent visit to the Isle of Man and found its people sometimes called 31 October New Year's Night (Hog-unnaa) and practised customs which were usually associated with 31 December. In fact the flimsy nature of all this evidence ought to have been apparent from the start. The divinatory and purificatory rituals on 31 October could be explained by a connection to the most eerie of Christian feasts (All Saints) or by the fact that they ushered in the most dreaded of seasons. The many "Hog-unnaa" customs were also widely practised on the conventional New Year's Eve, and Rhys was uncomfortably aware that they might simply have been transferred, in recent years, from then Hallowe'en, to increase merriment and fundraising on the latter. He got round this problem by asserting that in his opinion (based upon no evidence at all) the transfer had been the other way round." ... Hutton points out that Rhy's unsubstantiated notions were further popularised by Frazer who used them to support an idea of his own, that Samhain, as well as being the origin of Halloween, had also been a pagan Celtic feast of the dead—a notion used to account for the element of ghosts, witches and other unworldly spirits commonly featured within Halloween. ... Halloween's preoccupation with the netherworld and with the supernatural owes more to the Christian festival of All Saints or All Souls, rather than vice versa. 
  18. ^ Barr, Beth Allison (). „Guess what? Halloween is more Christian than Pagan”. The Washington Post (în engleză). Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la . Accesat în . It is the medieval Christian festivals of All Saints' and All Souls' that provide our firmest foundation for Halloween. From emphasizing dead souls (both good and evil), to decorating skeletons, lighting candles for processions, building bonfires to ward off evil spirits, organizing community feasts, and even encouraging carnival practices like costumes, the medieval and early modern traditions of "Hallowtide" fit well with our modern holiday. So what does this all mean? It means that when we celebrate Halloween, we are definitely participating in a tradition with deep historical roots. But, while those roots are firmly situated in the medieval Christian past, their historical connection to "paganism" is rather more tenuous. 
  19. ^ Moser, Stefan (). „Kein 'Trick or Treat' bei Salzburgs Kelten” (în germană). Salzburger Nachrichten. Arhivat din original la . Accesat în . Die Kelten haben gar nichts mit Halloween zu tun", entkräftet Stefan Moser, Direktor des Keltenmuseums Hallein, einen weit verbreiteten Mythos. Moser sieht die Ursprünge von Halloween insgesamt in einem christlichen Brauch, nicht in einem keltischen.  Döring, Alois; Bolinius, Erich (), Samhain – Halloween – Allerheiligen (în germană), FDP Emden, Die lückenhaften religionsgeschichtlichen Überlieferungen, die auf die Neuzeit begrenzte historische Dimension der Halloween-Kultausprägung, vor allem auch die Halloween-Metaphorik legen nahe, daß wir umdenken müssen: Halloween geht nicht auf das heidnische Samhain zurück, sondern steht in Bezug zum christlichen Totengedenkfest Allerheiligen/ Allerseelen.  Hörandner, Editha (). Halloween in der Steiermark und anderswo (în germană). LIT Verlag Münster. pp. 8, 12, 30. ISBN 978-3-8258-8889-3. Der Wunsch nach einer Tradition, deren Anfänge sich in grauer Vorzeit verlieren, ist bei Dachleuten wie laien gleichmäßig verbreitet. ... Abgesehen von Irrtümern wie die Herleitung des Fests in ungebrochener Tradition ("seit 2000 Jahren") ist eine mangelnde vertrautheit mit der heimischen Folklore festzustellen. Allerheiligen war lange vor der Halloween invasion ein wichtiger Brauchtermin und ist das ncoh heute. ... So wie viele heimische Bräuche generell als fruchtbarkeitsbringend und dämonenaustreibend interpretiert werden, was trottz aller Aufklärungsarbeit nicht auszurotten ist, begegnet uns Halloween als ...heidnisches Fest. Aber es wird nicht als solches inszeniert.  Döring, Volkskundler Alois (). „Süßes, Saures – olle Kamellen? Ist Halloween schon wieder out?” (în germană). Westdeutscher Rundfunk. Arhivat din original la . Accesat în . Dr. Alois Döring ist wissenschaftlicher Referent für Volkskunde beim LVR-Institut für Landeskunde und Regionalgeschichte Bonn. Er schrieb zahlreiche Bücher über Bräuche im Rheinland, darunter das Nachschlagewerk "Rheinische Bräuche durch das Jahr". Darin widerspricht Döring der These, Halloween sei ursprünglich ein keltisch-heidnisches Totenfest. Vielmehr stamme Halloween von den britischen Inseln, der Begriff leite sich ab von "All Hallows eve", Abend vor Allerheiligen. Irische Einwanderer hätten das Fest nach Amerika gebracht, so Döring, von wo aus es als "amerikanischer" Brauch nach Europa zurückkehrte. 
  20. ^ „All Hallows' Eve” (în engleză). British Broadcasting Corporation. . Arhivat din original la . Accesat în . However, there are supporters of the view that Hallowe'en, as the eve of All Saints' Day, originated entirely independently of Samhain and some question the existence of a specific pan-Celtic religious festival which took place on 31st October/1st November. 
  21. ^ Brunvand, Jan (editor). American Folklore: An Encyclopedia. Routledge, 2006. p.749
  22. ^ Colavito, Jason. Knowing Fear: Science, Knowledge and the Development of the Horror Genre. McFarland, 2007. pp.151–152
  23. ^ Paul Fieldhouse (). Food, Feasts, and Faith: An Encyclopedia of Food Culture in World Religions. ABC-CLIO. p. 256. ISBN 978-1-61069-412-4. 
  24. ^ Skog, Jason (). Teens in Finland. Capstone. p. 31. ISBN 978-0-7565-3405-9. Most funerals are Lutheran, and nearly 98 percent of all funerals take place in a church. It is customary to take pictures of funerals or even videotape them. To Finns, death is a part of the cycle of life, and a funeral is another special occasion worth remembering. In fact, during All Hallow's Eve and Christmas Eve, cemeteries are known as valomeri, or seas of light. Finns visit cemeteries and light candles in remembrance of the deceased. 
  25. ^ „All Hallows Eve Service” (PDF). Duke University. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . About All Hallows Eve: Tonight is the eve of All Saints Day, the festival in the Church that recalls the faith and witness of the men and women who have come before us. The service celebrates our continuing communion with them, and memorializes the recently deceased. The early church followed the Jewish custom that a new day began at sundown; thus, feasts and festivals in the church were observed beginning the night before. 
  26. ^ „The Christian Observances of Halloween”. National Republic. 15: 33. . Among the European nations the beautiful custom of lighting candles for the dead was always a part of the "All Hallow's Eve" festival. 
  27. ^ Hynes, Mary Ellen (). Companion to the Calendar. Liturgy Training Publications. p. 160. ISBN 978-1-56854-011-5. In most of Europe, Halloween is strictly a religious event. Sometimes in North America the church's traditions are lost or confused. 
  28. ^ Kernan, Joe (). „Not so spooky after all: The roots of Halloween are tamer than you think”. Cranston Herald. Arhivat din original la . Accesat în . By the early 20th century, Halloween, like Christmas, was commercialized. Pre-made costumes, decorations and special candy all became available. The Christian origins of the holiday were downplayed. 
  29. ^ Braden, Donna R.; Village, Henry Ford Museum and Greenfield (). Leisure and entertainment in AmericaNecesită înregistrare gratuită. Henry Ford Museum & Greenfield Village. ISBN 978-0-933728-32-5. Accesat în . Halloween, a holiday with religious origins but increasingly secularized as celebrated in America, came to assume major proportions as a children's festivity. 
  30. ^ Santino, p. 85
  31. ^ All Hallows' Eve (Diana Swift), Anglican Journal
  32. ^ Mahon, Bríd (). Land of Milk and Honey: The Story of Traditional Irish Food & Drink (în engleză). Poolbeg Press. p. 138. ISBN 978-1-85371-142-8. The vigil of the feast is Halloween, the night when charms and incantations were powerful, when people looked into the future, and when feasting and merriment were ordained. Up to recent time this was a day of abstinence, when according to church ruling no flesh meat was allowed. Colcannon, apple cake and barm brack, as well as apples and nuts were part of the festive fare. 
  33. ^ Fieldhouse, Paul (). Food, Feasts, and Faith: An Encyclopedia of Food Culture in World Religions (în engleză). ABC-CLIO. p. 254. ISBN 978-1-61069-412-4. Arhivat din original la . Accesat în . In Ireland, dishes based on potatoes and other vegetables were associated with Halloween, as meat was forbidden during the Catholic vigil and fast leading up to All Saint's Day. 
  34. ^ Luck, Steve (). „All Saints' Day”. The American Desk Encyclopedia (în engleză). Oxford University Press. p. 22. ISBN 978-0-19-521465-9. 
  35. ^ The A to Z of Anglicanism (Colin Buchanan), Scarecrow Press, p. 8
  36. ^ "All Hallows' Eve". Oxford English Dictionary. Oxford University Press. 2nd ed. 1989.
  37. ^ "Halloween". Oxford English Dictionary. Oxford University Press. 2nd ed. 1989.
  38. ^ Thomson, Thomas; Annandale, Charles (). A History of the Scottish People from the Earliest Times: From the Union of the kingdoms, 1706, to the present time. Blackie. Accesat în . Of the stated rustic festivals peculiar to Scotland the most important was Hallowe'en, a contraction for All-hallow Evening, or the evening of All-Saints Day, the annual return of which was a season for joy and festivity. 
  39. ^ „E'EN, Een”. Scottish National Dictionary (1700–). III =. . snd8629. 
  40. ^ a b c d Hopwood, James A. (). Keeping Christmas: Finding Joy in a Season of Excess and Strife (în English). Wipf and Stock Publishers. p. 47. ISBN 978-1-5326-9537-7. The name "Halloween," of course, is a contraction of "All Hallow's Eve." That's the eve of All Saints Day, or All Hallows Day, as it was popularly known in Britain. As with Christmas Eve and the Easter vigil, the celebration of All Saints Day began with a service the night before, on All Hallow's Eve. With All Souls Day on November 2, it formed the feast of Allhallowtide. All Saints Day began in fourth-century Rome as a festival honoring Christian martyrs. By the eighth century, it was expanded to all those remembered as saints, and the date of its observance was moved from May 13 to November 1. That move, of course, put it smack dab on top of Samhain in Britain. But the decision to move the date was not made in Britain; it was made in Rome, where there was no Samhain or anything like it. There is no evidence that any Samhain customs rubbed off on Halloween anywhere because there is no evidence of any Samhain customs at all. 
  41. ^ a b Rogers, Nicholas. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press, 2002. pp. 22, 27. ISBN: 0-19-516896-8.
  42. ^ New Proclamation Commentary on Feasts, Holy Days, and Other Celebrations (Bill Doggett, Gordon W. Lathrop), Fortress Press, p. 92
  43. ^ Benham, William (). The Dictionary of Religion: An Encyclopedia of Christian and Other Religious Doctrines, Denominations, Sects, Heresies, Ecclesiastical Terms, History, Biography, Etc (în English). Cassell. p. 1085. Vigils were kept at least till midnight before the feasts of martyrs, and those of Easter Eve and Christmas Eve were prolonged till cock-crow. 
  44. ^ Holy Women, Holy Men: Celebrating the Saints. Church Publishing, Inc. . p. 662. ISBN 978-0-89869-678-3. 
  45. ^ Saunders, William. „All Saints and All Souls”. Catholic Education Resource Center. Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ Melton, J Gordon (editor). Religious Celebrations: An Encyclopedia of Holidays, Festivals, Solemn Observances, and Spiritual Commemorations, Volume 1. ABC-CLIO, 2011. p.22
  47. ^ Wikisource Chisholm, Hugh, ed. (). „All Saints, Festival of”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press. 
  48. ^ "All Saints' Day", The Oxford Dictionary of the Christian Church, 3rd edition, ed. E. A. Livingstone. Oxford University Press, 1997. pp.41–42
  49. ^ McClendon, Charles. "Old Saint Peter's and the Iconoclastic Controversy", in Old Saint Peter's, Rome. Cambridge University Press, 2013. pp. 215–216. Quote: "Soon after his election in 731, Gregory III summoned a synod to gather on 1 November in the basilica of Saint Peter's in order to respond to the policy of iconoclasm that he believed was being promoted by the Byzantine Emperor [...] Six months later, in April of the following year, 732, the pope assembled another synod in the basilica to consecrate a new oratory dedicated to the Saviour, the Virgin Mary, and all the saints".
  50. ^ Ó Carragáin, Éamonn. Ritual and the Rood: Liturgical Images and the Old English Poems of the Dream of the Rood Tradition. University of Toronto Press, 2005. p. 258. Quote: "Gregory III began his reign with a synod in St Peter's (1 November 731) which formally condemned iconoclasm [...] on the Sunday before Easter, 12 April 732, Gregory convoked yet another synod [...] and at the synod inaugurated an oratory [...] Dedicated to all saints, this oratory was designed to hold 'relics of the holy apostles and all the holy martyrs and confessors'".
  51. ^ Farmer, David. The Oxford Dictionary of Saints (Fifth Edition, Revised). Oxford University Press, 2011. p. 14
  52. ^ a b c d Hutton, p. 364
  53. ^ New Catholic Encyclopedia (ed. Second). . pp. 242–243. ISBN 0-7876-4004-2. 
  54. ^ a b MacCulloch, John Arnott (1911). The Religion of the Ancient Celts. Chapter 10: The Cult of the Dead Arhivat în , la Wayback Machine..
  55. ^ Burns, Paul (editor). Butler's Saint for the Day. Liturgical Press, 2007. p. 516
  56. ^ Ramdin, Ron. Arising from Bondage: A History of the Indo-Caribbean People. New York University Press, p. 241
  57. ^ The World Review – Volume 4, University of Minnesota, p. 255
  58. ^ Rogers, Nicholas (). Halloween: From Pagan Ritual to Party NightAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Oxford University Press. pp. 28–30. ISBN 978-0-19-514691-2. 
  59. ^ a b Hutton, pp. 374–375
  60. ^ DeMello, Margo (). A Cultural Encyclopedia of the Human Face. ABC-CLIO. p. 167. ISBN 978-1-59884-617-1. Trick-or-treating began as souling an English and Irish tradition in which the poor, wearing masks, would go door to door and beg for soul cakes in exchange for people's dead relatives. 
  61. ^ Cleene, Marcel. Compendium of Symbolic and Ritual Plants in Europe. Man & Culture, 2002. p. 108. Quote: "Soul cakes were small cakes baked as food for the deceased or offered for the salvation of their souls. They were therefore offered at funerals and feasts of the dead, laid on graves, or given to the poor as representatives of the dead. The baking of these soul cakes is a universal practice".
  62. ^ Levene, Alysa (). Cake: A Slice of History (în engleză). Pegasus Books. p. 44. ISBN 978-1-68177-108-3. Like the perennial favourites, hot cross buns; they were often marked with a cross to indicate that they were baked as alms. 
  63. ^ The Two Gentlemen of Verona Act 2, Scene 1.
  64. ^ a b Pulliam, June; Fonseca, Anthony J. (). Ghosts in Popular Culture and Legend (în engleză). ABC-CLIO. p. 145. ISBN 978-1-4408-3491-2. Since the 16th century, costumes have become a central part of Halloween traditions. Perhaps the most common traditional Halloween costume is that of the ghost. This is likely because ... when Halloween customs began to be influenced by Catholicism, the incorporation of the themes of All Hallows' and All Souls' Day would have emphasized visitations from the spirit world over the motifs of spirits and fairies. ... The baking and sharing of souls cakes was introduced around the 15th century: in some cultures, the poor would go door to door to collect them in exchange for praying for the dead (a practice called souling), often carrying lanterns made of hollowed-out turnips. Around the 16th century, the practice of going house to house in disguise (a practice called guising) to ask for food began and was often accompanied by recitation of traditional verses (a practice called mumming). Wearing costumes, another tradition, has many possible explanations, such as it was done to confuse the spirits or souls who visited the earth or who rose from local graveyards to engage in what was called a Danse Macabre, basically a large party among the dead. 
  65. ^ Rogers, p. 57
  66. ^ Guiley, Rosemary (). The Encyclopedia of Witches, Witchcraft and Wicca (în English). Infobase Publishing. p. 183. ISBN 978-1-4381-2684-5. According to most legends, the jack-o'-lantern is a wandering soul who has been denied entry into both heaven and hell. ... In Ireland, children who are caught outdoors after dark are told to wear their jackets inside-out in order not to be lured astray by a jack-o'-lantern. In Sweden, the spirit is believed to be the soul of an unbaptized child, who tries to lead travelers to water in hopes of receiving baptism. ... In American lore, the jack-o'-lantern is associated with withces and the Halloween custom of trick-or-treating. It is customary for trick-or-treaters to carry pumpkin jack-o'-lanterns to frighten away evil spirits. 
  67. ^ Santino, The Hallowed Eve, p. 95
  68. ^ a b c d Frazer, James George (1922). The Golden Bough: A new abridgement. Oxford University Press, 1998. pp.380–383
  69. ^ Ruth Hutchison and Ruth Constance Adams (1951). Every Day's a Holiday. Harper, 1951. pp.236
  70. ^ Prince Sorie Conteh (). Traditionalists, Muslims, and Christians in Africa: Interreligious Encounters and Dialogue. Cambria Press. ISBN 978-1-60497-596-3. Arhivat din original la . Accesat în . 
  71. ^ Bannatyne, Lesley (). Halloween: An American Holiday, an American History (în engleză). Pelican Publishing Company. p. 19. ISBN 978-1-4556-0553-8. Villagers were also encouraged to masquerade on this day, not to frighten unwelcome spirits, but to honor Christian saints. On All Saints' Day, churches throughout Europe and the British Isles displayed relics of their patron saints. Poor churches could not afford genuine relics and instead had processions in which parishioners dressed as saints, angels and devils. It served the new church by giving an acceptable Christian basis to the custom of dressing up on Halloween. 
  72. ^ Morrow, Ed (). The Halloween Handbook (în engleză). Kensington Publishing Corporation. p. 19. ISBN 978-0-8065-2227-2. Another contributor to the custom of dressing up at Halloween was the old Irish practice of marking All Hallows' Day with religious pageants that recounted biblical events. These were common during the Middle Ages all across Europe. The featured players dressed as saints and angels, but there were also plenty of roles for demons who had more fun, capering, acting devilish, and playing to the crows. The pageant began inside the church, then moved by procession to the churchyard, where it continued long into the night. 
  73. ^ "Eve of All Saints", Using Common Worship: Times and Seasons – All Saints to Candlemas (David Kennedy), Church House Publishing, p. 42
  74. ^ Bannatyne, Lesley. Halloween: An American Holiday, an American History. Pelican Publishing, 1998. p. 9
  75. ^ Perry, Edward Baxter. Descriptive Analyses of Piano Works; For the Use of Teachers, Players, and Music Clubs. Theodore Presser Company, 1902. p. 276
  76. ^ Allmand, Christopher (). The New Cambridge Medieval History: Volume 7, c. 1415–c. 1500. Cambridge University Press. p. 210. ISBN 978-0-521-38296-0. Arhivat din original la . Accesat în . 
  77. ^ Reimer, Margaret Loewen (). Approaching the Divine: Signs and Symbols of the Christian Faith (în English). Wipf and Stock Publishers. p. 85. ISBN 978-1-5326-5675-0. Christians in Europe envisioned a danse macabre, a hideous dance by the spirits of the dead who arose from the churchyards for a wild carnival each year. This dance, commonly depicted on the walls of cathedrals, monasteries and cemeteries, may well be the origin of the macabre costumes we don on Halloween. 
  78. ^ DeSpelder, Lynne Ann; Strickland, Albert Lee (). The Last Dance: Encountering Death and Dying (în English). McGraw-Hill Education. p. 107. ISBN 978-0-07-340546-9. More subtly, images associated with the danse macabre persist in the form of skeletons and other scary regalia found on children's Halloween costumes. 
  79. ^ Books & Culture: A Christian Review. Christianity Today. . p. 12. Arhivat din original la . Sometimes enacted as at village pageants, the danse macabre was also performed as court masques, the courtiers dressing up as corpses from various strata of society...both the name and the observance began liturgically as All Hallows' Eve. 
  80. ^ Hutton, p. 372
  81. ^ Santino, Jack (). The Hallowed Eve: Dimensions of Culture in a Calendar Festival in Northern Ireland (în English). University Press of Kentucky. ISBN 978-0-8131-8458-6. 
  82. ^ The Episcopal Church, its teaching and worship (Latta Griswold), E.S. Gorham, p. 110
  83. ^ Aston, Margaret. Broken Idols of the English Reformation. Cambridge University Press, 2015. pp.475–477
  84. ^ Medieval Celebrations: Your Guide to Planning and Hosting Spectacular Feasts, Parties, Weddings, and Renaissance Fairs (Daniel Diehl, Mark Donnelly), Stackpole Books, p. 17
  85. ^ Rogers, Nicholas. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press, 2002. pp. 37–38. ISBN: 0-19-516896-8.
  86. ^ Hutton, Ronald (). Stations of the Sun: A History of the Ritual Year in Britain (în engleză). Oxford University Press. pp. 369, 373. ISBN 978-0-19-157842-7. Fires were indeed lit in England on All Saints' Day, notably in Lancashire, and may well ultimately have descended from the same rites, but were essentially party of a Christian ceremony ... families still assembled at the midnight before All Saints' Day in the early nineteenth century. Each did so on a hill near its homestead, one person holding a large bunch of burning straw on the end of a fork. The rest in a circle around and prayed for the souls of relatives and friends until the flames burned out. The author who recorded this custom added that it gradually died out in the latter part of the century, but that before it had been very common and at nearby Whittingham such fires could be seen all around the horizon at Hallowe'en. He went on to say that the name 'Purgatory Field', found across northern Lancashire, testified to an even wider distribution and that the rite itself was called 'Teen'lay'. 
  87. ^ The Catholic World, Vol. 138: A Monthly Magazine of General Literature and Science (în engleză). 138. Paulist Press. . There is proof that this shifting of customs from one day to another really took place. For until the end of the eighteenth century, children in some Derbyshire parishes, instead of lighting bonfires with the rest of England on November 5th, lit their furze fires called 'tindles' on All Souls night. And even then, the educated folk of the districts concerned, declared that these fires were a relic of papistical days when they were lit at night to guide the poor souls back to earth. 
  88. ^ a b c d Morton, Lisa (). Trick or Treat: A History of Halloween (în English). Reaktion Books. p. 129. ISBN 978-1-78023-055-9. 
  89. ^ Richard Ford (). A Handbook for Travellers in Spain (în English). John Murray. p. 208. 
  90. ^ Morton, Lisa. The Halloween Encyclopedia. McFarland, 2003. p. 9
  91. ^ Fieldhouse, Paul (). Food, Feasts, and Faith: An Encyclopedia of Food Culture in World Religions [2 volumes] (în English). ABC-CLIO. p. 19. ISBN 978-1-61069-412-4. 
  92. ^ Boenig, Robert. Anglo-Saxon Spirituality: Selected Writings. Paulist Press, 2000. p. 7
  93. ^ Santino, Jack. The Hallowed Eve: Dimensions of Culture in a Calendar Festival of Northern Ireland. University Press of Kentucky, 1998. p. 95
  94. ^ Rogers, Nicholas. "Samhain and the Celtic Origins of Halloween". Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press, 2002. pp. 11–21. ISBN: 0-19-516896-8.
  95. ^ „How Halloween Traditions Are Rooted in the Ancient Pagan Festival of Samhain”. Time (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  96. ^ A Pocket Guide To Superstitions of the British Isles (Publisher: Penguin Books Ltd; Reprint edition: 4 November 2004) ISBN: 0-14-051549-6
  97. ^ All Hallows' Eve Arhivat în , la Wayback Machine. BBC. Retrieved 31 October 2011.
  98. ^ Ó hÓgáin, Dáithí. Myth, Legend & Romance: An encyclopaedia of the Irish folk tradition. Prentice Hall Press, 1991. p. 402
  99. ^ a b Hutton, Ronald. The Stations of the Sun: A History of the Ritual Year in Britain. Oxford University Press, 1996. pp. 365–369
  100. ^ a b Monaghan, Patricia. The Encyclopedia of Celtic Mythology and Folklore. Infobase Publishing, 2004. p. 407
  101. ^ Hutton, p. 361
  102. ^ Monaghan, p. 41
  103. ^ O'Halpin, Andy. Ireland: An Oxford Archaeological Guide. Oxford University Press, 2006. p. 236
  104. ^ Monaghan, Patricia (). The Encyclopedia of Celtic Mythology and Folklore. Infobase publishing. p. 167. 
  105. ^ Monaghan, Patricia (). The Encyclopedia of Celtic Mythology and Folklore. Infobase Publishing. p. 167. ISBN 978-1-4381-1037-0. Arhivat din original la . Accesat în . They were both respected and feared. "Their backs towards us, their faces away from us, and may God and Mary save us from harm," was a prayer spoken whenever one ventured near their dwellings. 
  106. ^ Santino, p. 105
  107. ^ Danaher, Kevin. The Year in Ireland: Irish Calendar Customs. Mercier Press, 1972. p. 200
  108. ^ Evans-Wentz, Walter (1911). The Fairy-Faith in Celtic Countries. p. 44.
  109. ^ McNeill, F. Marian (1961). The Silver Bough, Volume 3. p. 34.
  110. ^ "Halloween". Britannica Concise Encyclopedia. Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009. Credo Reference. Web. 21 September 2012.
  111. ^ a b McNeill, The Silver Bough, Volume 3, pp. 11–46
  112. ^ Miles, Clement A. (1912). Christmas in Ritual and Tradition. Chapter 7: All Hallow Tide to Martinmas Arhivat în , la Wayback Machine..
  113. ^ Hutton, p. 379
  114. ^ Hutton, p. 380
  115. ^ Danaher, Kevin. "Irish Folk Tradition and the Celtic Calendar", in The Celtic Consciousness, ed. Robert O'Driscoll. Braziller, 1981. pp. 218–227
  116. ^ Frazer, James George (1922). The Golden Bough: A Study in Magic and Religion. Chapter 63, Part 1: On the Fire-festivals in general Arhivat în , la Wayback Machine..
  117. ^ MacCulloch, John Arnott (1911). The Religion of the Ancient Celts. Chapter 18: Festivals Arhivat în , la Wayback Machine..
  118. ^ Carter, Albert Howard; Petro, Jane Arbuckle (). Rising from the Flames: The Experience of the Severely Burned (în engleză). University of Pennsylvania Press. p. 100. ISBN 978-0-8122-1517-5. Halloween, incorporated into the Christian year as the eve of All Saints Day, marked the return of the souls of the departed and the release of devils who could move freely on that night. Fires lit on that night served to prevent the influence of such spirits and to provide omens for the future. Modern children go from house to house at Halloween with flashlights powered by electric batteries, while jack o'lanterns (perhaps with an actual candle, but often with a lightbulb) glow from windows and porches. 
  119. ^ Hutton, pp. 366, 380
  120. ^ „Halloween traditions”. Welsh Government. 2016. Arhivat din original la 2 October 7. Accesat în 2 octombrie 2017.  Verificați datele pentru: |archive-date= (ajutor)
  121. ^ Rosinsky, Natalie M. (2). Halloween. Capstone Publishers. p. 8. ISBN 978-0-7565-0392-5. Christian leaders made old Celtic and Roman customs into new Christian ones. Bonfires were once lighted against evil spirits. Now, they kept away the devil.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  122. ^ MacDonald, Sarah; Service, Catholic News (). „From turnips to potatoes to pumpkins: Irish folklife expert says Jack-O-Lanterns began in Ireland”. The Dialog. Arhivat din original la . Accesat în . 
  123. ^ a b McNeill, F. Marian. Hallowe'en: its origin, rites and ceremonies in the Scottish tradition. Albyn Press, 1970. pp. 29–31
  124. ^ a b c d e f g h i j Hutton, pp. 379–383
  125. ^ Hole, Christina. British Folk Customs. Hutchinson, 1976. p. 91
  126. ^ Journal of the Royal Society of Antiquaries of Ireland, Volume 2. 1855. pp. 308–309
  127. ^ Palmer, Kingsley. Oral folk-tales of Wessex. David & Charles, 1973. pp. 87–88
  128. ^ Wilson, David Scofield. Rooted in America: Foodlore of Popular Fruits and Vegetables. Univ. of Tennessee Press, 1999. p. 154
  129. ^ Ott, Cindy. Pumpkin: The Curious History of an American Icon. University of Washington Press, 2012. p. 42
  130. ^ Bannatyne, p. 45
  131. ^ Encyclopaedia Londinensis, or, Universal dictionary of arts, sciences, and literature, Volume 21 (John Wilkes), R. G. Gunnell and Co., p. 544
  132. ^ a b Rogers, Nicholas. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press, 2002. pp. 49–50. ISBN: 0-19-516896-8.
  133. ^ Santino, Jack. All Around the Year: Holidays and Celebrations in American Life. University of Illinois Press, 1995. p.153
  134. ^ Morton, Lisa (). The Halloween Encyclopedia. McFarland. ISBN 978-0-7864-1524-3. 
  135. ^ Rogers, Nicholas. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press, 2002, p. 74. ISBN: 0-19-516896-8.
  136. ^ „Is Halloween celebrated in Asia?”. Asia Media Centre | New Zealand. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  137. ^ The Encyclopedia of Witches, Witchcraft and Wicca, Infobase Publishing, p. 183
  138. ^ Dante's "Commedia" and the Poetics of Christian Catabasis (Lee Foust), ProQuest, p. 15
  139. ^ The Guinness Encyclopedia of Ghosts and Spirits (Rosemary Guiley), Guinness World Records Limited, p. 178
  140. ^ Encyclopedia of Death and Dying (Glennys Howarth, Oliver Leaman), Taylor & Francis, p. 320
  141. ^ a b The Oxford companion to American food and drink p. 269. Oxford University Press, 2007. Retrieved 17 February 2011
  142. ^ Nathaniel Hawthorne, "The Great Carbuncle", in Twice-Told Tales, 1837: Ascunde-l [marea carbuncul] sub mantia ta, spui? De ce, va străluci prin găuri și te va face să arăți ca un jack-o'-lantern!
  143. ^ Încă din 1900, un articol despre petrecerea de Thanksgiving recomanda un jack-o'-lantern aprins ca parte a festivităților. "The Day We Celebrate: Thanksgiving Treated Gastronomically and Socially" Arhivat în , la Wayback Machine., The New York Times, 24 November 1895, p. 27. "Odd Ornaments for Table" Arhivat în , la Wayback Machine., The New York Times, 21 October 1900, p. 12.
  144. ^ The Rhetoric of Vision: Essays on Charles Williams (Charles Adolph Huttar, Peter J. Schakel), Bucknell University Press, p. 155
  145. ^ Rogers, Nicholas (2002). "Halloween Goes to Hollywood". Halloween: From Pagan Ritual to Party Night, pp. 103–124. New York: Oxford University Press. ISBN: 0-19-516896-8.
  146. ^ A Handbook of Symbols in Christian Art (Gertrude Grace Sill), Simon & Schuster, p. 64
  147. ^ In flagrante collecto (Marilynn Gelfman Karp), Abrams, p. 299
  148. ^ School Year, Church Year (Peter Mazar), Liturgy Training Publications, p. 115
  149. ^ Mayne, John. „Halloween”. PoetryExplorer. Arhivat din original la . Accesat în . 
  150. ^ Thomas Crawford Burns: a study of the poems and songs Crawford, Thomas (). Burns: A Study of the Poems and Songs. Stanford University Press. ISBN 978-0-8047-0055-9. Arhivat din original la . Accesat în .  Stanford University Press, 1960
  151. ^ Simpson, Jacqueline "All Saints' Day" in Encyclopedia of Death and Dying, Howarth, G. and Leeman, O. (2001) London Routledge ISBN: 0-415-18825-3, p. 14 "Halloween is closely associated in folklore with death and the supernatural".
  152. ^ Herberholz, Donald; Herberholz, Barbara (). Artworks for Elementary Teachers: Developing Artistic and Perceptual Awareness. W.C. Brown. p. 16. 
  153. ^ „Halloween”. Encyclopædia Britannica. Arhivat din original la . Accesat în . 
  154. ^ Faces Around the World: A Cultural Encyclopedia of the Human Face (Margo DeMello), ABC-CLIO, p. 225
  155. ^ A Student's Guide to A2 Performance Studies for the OCR Specification (John Pymm), Rhinegold Publishing Ltd, p. 28
  156. ^ Folklore: An Encyclopedia of Beliefs, Customs, Tales, Music, and Art, Volume 1 (Thomas Green), ABC-CLIO p. 566
  157. ^ Interacting communities: studies on some aspects of migration and urban ethnology (Zsuzsa Szarvas), Hungarian Ethnographic Society, p. 314
  158. ^ The Oxford Encyclopedia of British Literature (David Scott Kastan), Oxford University Press, p. 47
  159. ^ "Mumming Play", Encyclopædia Britannica
  160. ^ Carmichael, Sherman (). Legends and Lore of South Carolina. The History Press. p. 70. ISBN 978-1-60949-748-4. The practice of dressing up and going door to door for treats dates back to the middle ages and the practice of souling. 
  161. ^ Hood, Karen Jean Matsko (). Halloween Delights. Whispering Pine Press International. p. 33. ISBN 978-1-59434-181-6. The tradition continued in some areas of northern England as late as the 1930s, with children going from door to door "souling" for cakes or money by singing a song. 
  162. ^ Mosteller, Angie (). Christian Origins of Halloween. Rose Publishing. ISBN 978-1-59636-535-3. In Protestant regions souling remained an important occasion for soliciting food and money from rich neighbors in preparation for the coming cold and dark months. 
  163. ^ Mary Mapes Dodge, ed. (). St. Nicholas Magazine. Scribner & Company. p. 93. 'Soul-cakes,' which the rich gave to the poor at the Halloween season, in return for which the recipients prayed for the souls of the givers and their friends. And this custom became so favored in popular esteem that, for a long time, it was a regular observance in the country towns of England for small companies to go from parish to parish, begging soul-cakes by singing under the windows some such verse as this: 'Soul, souls, for a soul-cake; Pray you good mistress, a soul-cake!' 
  164. ^ a b „Ten trick-or-treating facts for impressive bonfire chats”. The Irish Times. . Arhivat din original la . Accesat în . Scotland and Ireland started tricking: A few decades later a practice called 'guising' was in full swing in Scotland and Ireland. Short for 'disguising', children would go out from door to door dressed in costume and rather than pledging to pray, they would tell a joke, sing a song or perform another sort of "trick" in exchange for food or money. The expression trick or treat has only been used at front doors for the last 10 to 15 years. Before that "Help the Halloween Party" seems to have been the most popular phrase to holler. 
  165. ^ Leslie, Frank (). Frank Leslie's popular monthly, Volume 40, November 1895, pp. 540–543. Arhivat din original la . Accesat în . 
  166. ^ „Definition of "guising"”. Collins English Dictionary. (in Scotland and N England) the practice or custom of disguising oneself in fancy dress, often with a mask, and visiting people's houses, esp at Halloween 
  167. ^ Rogers, Nicholas. (2002) "Coming Over:Halloween in North America". Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. p. 76. Oxford University Press, 2002, ISBN: 0-19-514691-3
  168. ^ Kelley, Ruth Edna. The Book of Hallowe'en, Boston: Lothrop, Lee and Shepard Co., 1919, chapter 15, p. 127. "Hallowe'en in America" Arhivat în , la Wayback Machine..
  169. ^ Kelley, Ruth Edna. „Hallowe'en in America”. Arhivat din original la . 
  170. ^ Theo. E. Wright, "A Halloween Story", St. Nicholas, October 1915, p. 1144. Mae McGuire Telford, "What Shall We Do Halloween?" Ladies Home Journal, October 1920, p. 135.
  171. ^ "'Trick or Treat' Is Demand", Herald (Lethbridge, Alberta), 4 November 1927, p. 5, dateline Blackie, Alberta, 3 November
  172. ^ "Halloween Pranks Keep Police on Hop", Oregon Journal (Portland, Oregon), 1 November 1934; and "The Gangsters of Tomorrow", The Helena Independent (Helena, Montana), 2 November 1934, p. 4. The Chicago Tribune also mentioned door-to-door begging in Aurora, Illinois, on Halloween in 1934, although not by the term 'trick-or-treating'. "Front Views and Profiles" (column), Chicago Tribune, 3 November 1934, p. 17.
  173. ^ Moss, Doris Hudson. "A Victim of the Window-Soaping Brigade?" The American Home, November 1939, p. 48.
  174. ^ Bluff Park (Heather Jones Skaggs), Arcadia Publishing, p. 117
  175. ^ "Trunk-or-Treat", The Chicago Tribune
  176. ^ Suggested Themes for "Trunks" for Trunk or Treat (Dail R. Faircloth), First Baptist Church of Royal Palm Beach
  177. ^ "Trunk or Treat focuses on fun, children's safety", Desert Valley Times
  178. ^ "Trunk or Treat! Halloween Tailgating Grows" (Fernanda Santos), The New York Times
  179. ^ a b „DOST: Hallow Evin”. Dsl.ac.uk. Arhivat din original la . Accesat în . 
  180. ^ Bradley, Michael (24 October 8). „A very Derry Halloween: a carnival of frights, fireworks and parade”. The Guardian. Arhivat din original la 24 October 2018. Accesat în 25 octombrie 2018.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  181. ^ Miller, Marian (). „Halloween Jollity Within Reason Need”. The Morning Oregonian. p. 8.  Quote: "Trick or treat?" the youthful mischief-maker will say this evening, probably, as he rings the doorbell of a neighbor."
  182. ^ School Year, Church Year (Peter Mazar), Liturgy Training Publications, p. 114
  183. ^ Memento Mori, Museum of Art and Archaeology, University of Missouri
  184. ^ Beauchemin, Genevieve; CTV.ca News Staff (). „UNICEF to end Halloween 'orange box' program”. CTV. Arhivat din original la . Accesat în . 
  185. ^ „History of the Trick-or-Treat for UNICEF Campaign”. UNICEF Canada. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  186. ^ Village Halloween Parade. „History of the Parade”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  187. ^ Fadel, Leila (). „Cultural Appropriation, A Perennial Issue On Halloween”. NPR. Arhivat din original la . Accesat în . 
  188. ^ Escobar, Sam; Robin, Marci (). „15 Offensive Halloween Costumes That Shouldn't Exist”. Good Housekeeping. Arhivat din original la . Accesat în . 
  189. ^ Park, Sumner (). „Pinterest is prohibiting culturally inappropriate Halloween costumes”. Fox News. Arhivat din original la . Accesat în . 
  190. ^ Keshner, Andrew (). „Instagram-loving pets owners will spend nearly $500M on animal costumes this Halloween”. MarketWatch. Arhivat din original la . Accesat în . 
  191. ^ Diehl, Daniel; Donnelly, Mark P. (). Medieval Celebrations: Your Guide to Planning and Hosting Spectacular Feasts, Parties, Weddings, and Renaissance Fairs (în engleză). Stackpole Books. p. 17. ISBN 978-0-8117-4430-0. All Hallows' Eve. A time of spiritual unrest, when the souls of the dead, along with ghosts and evil spirits, were believed to walk the land. Church bells were run and fires lit to guide these souls on their way and deflect them from haunting honest Christian folk. Barns and homes were blessed to protect people and livestock from the effects of witches, who were believed to accompany the malignant spirits as they traveld the earth. Although a rare few continued to divine the future, cast spells, and tell ghost stories in rural communities, woe to anyone who was denounced to the church for engaging in such activities. These may seem like innocent fun today, but it was deadly serious stuff during the Middle Ages. 
  192. ^ MacLeod, Sharon. Celtic Myth and Religion. McFarland, 2011. pp. 61, 107
  193. ^ "Apple dookers make record attempt" Arhivat în , la Wayback Machine., BBC News, 2 October 2008
  194. ^ Danaher, Kevin. The Year in Ireland: Irish Calendar Customs. Mercier Press, 1972. pp. 202–205
  195. ^ Danaher (1972), p. 223
  196. ^ McNeill, F. Marian (1961, 1990) The Silver Bough, Volume III. William MacLellan, Glasgow ISBN: 0-948474-04-1 pp. 11–46
  197. ^ Danaher (1972), p. 219
  198. ^ McNeill (1961), The Silver Bough, Volume III, pp. 33–34
  199. ^ McNeill (1961), The Silver Bough, Volume III, p. 34
  200. ^ Hollister, Helen (). „Halloween Frolics”. Parlor Games for the Wise and Otherwise. Philadelphia: Penn Publishing Company. p. 98. Arhivat din original la . 
  201. ^ „Vintage Halloween Cards”. Vintage Holiday Crafts. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  202. ^ „Preschool Halloween Fast Facts”. Everything Preschool. Arhivat din original la . Accesat în . 
  203. ^ „Traditional Irish Halloween games try to marry off young girls”. IrishCentral.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  204. ^ „Halloween in Irish Folklore”. irisharchaeology.ie. . Arhivat din original la . Accesat în .  Text "Irish Archaeology" ignorat (ajutor)
  205. ^ „Tricks and treats”. Irish Examiner. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  206. ^ „Clay”. www.cliffsnotes.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  207. ^ Madden, Ed (). „Teaching Joyce”. James Joyce Quarterly. 46 (1): 133. doi:10.1353/jjq.0.0133. ISSN 0021-4183. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la . Accesat în – via Project MUSE. 
  208. ^ Attridge, Derek; Attridge, Professor of English Derek (). Joyce Effects: On Language, Theory, and History. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-77788-9 – via Google Books. 
  209. ^ McNeill (1961), The Silver Bough Volume III, p. 34
  210. ^ Day, Frances A. (30 May 3). Latina and Latino Voices in Literature: Lives and Works, Updated and Expanded (în engleză). Bloomsbury Publishing USA. p. 72. ISBN 978-0-313-05851-6. On October 31, All Hallows Eve, the children make a children's altar, to invite angelitos (spirits of dead children) to come back for a visit. November 1 is All Saints Day, and the adult spirits will come to visit. November 2 is All Souls Day, when the families go to the cemetery to decorate the graves and tombs of their relatives.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  211. ^ Greg Ryan (). „A Model of Mayhem”. Hudson Valley Magazine. Arhivat din original la . Accesat în . 
  212. ^ Warner, Adam (). „The History of Haunted Houses: A Fight for Frights as Tastes Change”. NBC Bay Area. Arhivat din original la . Accesat în . 
  213. ^ McKendry, Bekah (March 2014). „The History of Haunted Houses!”. America Haunts. Arhivat din original la 8 March 4. Accesat în 21 iulie 2014.  Verificați datele pentru: |archive-date= (ajutor)
  214. ^ Morton, Lisa (). Trick or Treat: A History of Halloween (paperback). United Kingdom: Reaktion Books. ISBN 978-1-78023-047-4. 
  215. ^ Surrell, Jason (). Haunted Mansion: From The Magic Kingdom To The Movies (paperback). Disney Editions. ISBN 978-1-4231-1895-4. 
  216. ^ Celestino, Mike (). „Knott's Scary Farm remains the ideal Southern California Halloween theme park event for the 2016 season”. Inside The Magic. Distant Creations Group, LLC. Arhivat din original la . Accesat în . 
  217. ^ Lum, Kathryn Gin (). „These evangelical haunted houses are designed to show sinners that they're going to hell”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  218. ^ „Classic Haunts From Cincinnati's Past”. House of Doom. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  219. ^ „A757914”. Catalog of Copyright Entries. Third Series. 30: xliii. . ISSN 0041-7815. Arhivat din original la . Accesat în . 
  220. ^ Gruson, Lindsey (). „Blaze Fatal to 8 Linked to Lighter”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  221. ^ „Fires in History: The Haunted Castle”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  222. ^ „8 Killed by Smoky Fire in Park's 'Haunted Castle'”. The Washington Post. . Arhivat din original la . 
  223. ^ „The Haunted Castle, Revisited – NFPA Journal”. nfpa.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  224. ^ „Spooky and Safe”. nfpa.org. Arhivat din original la 13 August 2017. Accesat în 9 august 2007.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  225. ^ „Horror in a Haunted Castle” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  226. ^ Barnes, Brooks (). „The Real Scare Is Not Being Scary”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  227. ^ Munarriz, Rick Aristotle (). „Halloween Is Raking in Scary Profits for Theme Parks”. AOL.com/Finance. Arhivat din original la . Accesat în . 
  228. ^ Mader, Isabel (). „Halloween Colcannon”. Simmer Magazine. Arhivat din original la . Accesat în . Ajunul Tuturor Sfinților a fost o sărbătoare creștină occidentală (anglo-) care a gravitat în jurul comemorării morților folosind umorul pentru a intimida moartea în sine. Ca toate sărbătorile, Ajunul Tuturor Sfinților implica tratamente tradiționale. Biserica încuraja abstinența de la carne, ceea ce a creat multe feluri de mâncare vegetariene. 
  229. ^ Rogers, Nicholas (2002). "Razor in the Apple: Struggle for Safe and Sane Halloween, c. 1920–1990", Halloween: From Pagan Ritual to Party Night, pp. 78–102. New York: Oxford University Press. ISBN: 0-19-516896-8.
  230. ^ „Urban Legends Reference Pages: Pins and Needles in Halloween Candy”. Snopes.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  231. ^ Nixon, Robin (). „Poisoned Halloween Candy: Trick, Treat or Myth?”. LiveScience. Arhivat din original la . Accesat în . 
  232. ^ a b „Top ten Irish Halloween traditions and memories you may share”. Ireland Central. Arhivat din original la . Accesat în . 
  233. ^ „Spooky twist on classic Cadbury Creme Egg in time for Halloween”. Derby Telegraph. Accesat în . 
  234. ^ Crocker, B. (). Betty Crocker Halloween Cookbook. Betty Crocker Cooking. Houghton Mifflin Harcourt. p. 132. ISBN 978-0-544-17814-4. 
  235. ^ Hood, K.J.M. (). Halloween Delights Cookbook: A Collection of Halloween Recipes. Cookbook Delights Holiday Series. Whispering Pine Press International, Incorporated. pp. 119–138. ISBN 978-1-59434-181-6. 
  236. ^ McCrum, Kirstie (). „Trick or treat? Halloween cakes look horrifying but are they devilishly tasty?”. Irish Mirror. Accesat în . 
  237. ^ Bannatyne, Lesley Pratt (). Halloween: An American Holiday, an American History. Pelican Publishing. p. 12. ISBN 978-1-56554-346-1. Arhivat din original la . Accesat în . Catolicii polonezi îi învățau pe copiii lor să se roage cu voce tare în timp ce mergeau prin pădure, astfel încât sufletele morților să-i poată auzi și fi mângâiate. Preoții din satele mici spaniole încă trag clopotele bisericii pentru a le aminti enoriașilor săi să-i onoreze pe morți în Ajunul Tuturor Sfinților. 
  238. ^ Feasting and Fasting: Canada's Heritage Celebrations (Dorothy Duncan), Dundurn, p. 249
  239. ^ „BBC – Religions – Christianity: All Hallows' Eve”. British Broadcasting Corporation (BBC). . Arhivat din original la . Accesat în . Ajunul Tuturor Sfinților cade în 31 octombrie în fiecare an și este ziua dinaintea Zilei Tuturor Sfinților, cunoscută și ca Ziua Tuturor Sfinților în calendarul creștin. Biserica ținea în mod tradițional o vigilie în Ajunul Tuturor Sfinților, când adoratorii se pregăteau cu rugăciuni și post înainte de ziua sărbătorii în sine. 
  240. ^ Andrew James Harvey (). „'All Hallows' Eve'”. The Patriot Post. Arhivat din original la . Accesat în . "Vigilia sfinților" se referă la serviciul de rugăciune de seara dinaintea sărbătorii Tuturor Sfinților sau a Zilei Sfinților. Sau "Halloween" pe scurt – un punct fix pe calendarul liturgic al creștinătății occidentale din secolul al șaptelea. 
  241. ^ „Vigil of All Saints”. Catholic News Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . Vigilia se bazează pe oficiul monastic al Vigiliilor (sau al Matinsului), când călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a se ruga. În zilele de sărbătoare majoră, aveau un serviciu extins de lecturi (scripturale, patristice și din viețile sfinților) în plus față de cântarea psalmilor. Toate acestea se făceau în întuneric, desigur, și era o oportunitate de a asculta cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, precum și cuvintele Părinților Bisericii și ale marilor sfinți. Vigilia Tuturor Sfinților este o adaptare a acestei practici antice, folosind oficiul canonic al Complinei la sfârșit. 
  242. ^ „Night of Light Beginnings”. Cor et Lumen Christi Community. Arhivat din original la . Accesat în . În primul său an – 2000 d.Hr. – peste 1000 de oameni au participat din mai multe țări. Aceasta a inclus slujbe speciale de Vigilie a Tuturor Sfinților, perioade prelungite de Adorație a Preasfintei Taine și petreceri pentru copii. În al doilea an, 10.000 au participat. Începând cu aceste începuturi modeste, Noaptea Luminii a fost adoptată în multe țări din întreaga lume, cu un număr mare de participanți în fiecare an, de la o Catedrală din India la o mănăstire din Noua Zeelandă; de la Biserici din SUA și Europa până în Africa; în școli, biserici, case și săli parohiale, persoane de toate vârstele s-au implicat. Deși a început în Biserica Catolică, a fost preluată de alți creștini care, păstrând elementele esențiale, au adaptat-o pentru a se potrivi propriilor tradiții. 
  243. ^ „Here's to the Soulcakers going about their mysterious mummery”. The Telegraph. . Arhivat din original la . Accesat în . Una care a crescut în ultimul deceniu este așa-numita Noapte a Luminii, în Ajunul Tuturor Sfinților, 31 octombrie. A fost inventată în 2000, în Chertsey, Surrey, când probabil 1.000 de oameni au luat parte. Acum este o mișcare la nivel mondial, populară în Africa și Statele Unite. Inima Nopții Luminii este o vigilie de rugăciune de-a lungul nopții, dar există loc și pentru distracția copiilor: dulciuri, poate un foc de tabără și deghizări ca Sf. Gheorghe sau Sf. Lucia. Gestul minim este să puneți o lumânare aprinsă la fereastră, ceea ce în sine este prea interesant pentru unii susținători ai sănătății și siguranței. Inventatorul Nopții Luminii este Damian Stayne, fondatorul unei comunități religioase de-a lungul anului numită Cor et Lumen Christi – inima și lumina lui Hristos. Această mișcare nouă este catolică, ortodoxă și carismatică – accentuând lucrarea Duhului Sfânt.  line feed character în |quote= la poziția 282 (ajutor)
  244. ^ Armentrout, Donald S.; Slocum, Robert Boak (). An Episcopal Dictionary of the Church. Church Publishing, Inc. p. 7. ISBN 978-0-89869-211-2. Arhivat din original la . Accesat în . BOS notează că "festivități și divertismente adecvate" pot precede sau urma serviciului și poate exista o vizită la un cimitir sau loc de înmormântare. 
  245. ^ Infeld, Joanna (). In-Formation. D & J Holdings LLC. p. 150. ISBN 978-0-9760512-4-4. Accesat în . Ai mei sunt polonezi și ei sărbătoresc Halloweenul într-un mod diferit. Este timpul să-ți amintești de morții tăi și să vizitezi cimitirul și mormintele celor dragi. 
  246. ^ Doward, Jamie (). „Halloween light parties put a Christian spin on haunted celebrations”. The Guardian. 
  247. ^ Teens in Finland (Jason Skog), Capstone, p. 61
  248. ^ „Bishop Challenges Supermarkets to Lighten up Halloween”. The Church of England. Arhivat din original la . Accesat în . Creștinismul trebuie să-și clarifice mesajul pozitiv pentru tineri. Este momentul să revendicăm aspectele creștine ale Halloweenului", spune episcopul, explicând fundalul scrisorii sale. 
  249. ^ „Halloween and All Saints Day”. newadvent.org. n.d. Arhivat din original la . Accesat în . 
  250. ^ „BBC – Religions – Christianity: All Hallows' Eve”. British Broadcasting Corporation (BBC). . Arhivat din original la . Accesat în . Se crede pe scară largă că multe tradiții de Halloween au evoluat dintr-un festival celtic antic numit Samhain, care a fost creștinizat de Biserica timpurie.... Ajunul Tuturor Sfinților cade în 31 octombrie în fiecare an și este ziua dinaintea Zilei Tuturor Sfinților, cunoscută și ca Ziua Tuturor Sfinților în calendarul creștin. Biserica ținea în mod tradițional o vigilie în Ajunul Tuturor Sfinților, când adoratorii se pregăteau cu rugăciuni și post înainte de ziua sărbătorii în sine. Numele derivă din engleza veche 'hallowed' însemnând sfânt sau sfințit și este acum de obicei contractat la cuvântul mai familiar Hallowe'en. ...Cu toate acestea, există susținători ai punctului de vedere că Halloween, ca ajunul Zilei Tuturor Sfinților, a originat complet independent de Samhain ... 
  251. ^ The Anglican Breviary. Frank Gavin Liturgical Foundation. . pp. 1514 (E494). Arhivat din original la . Accesat în . 
  252. ^ „Reformation Day: What, Why, and Resources for Worship”. The General Board of Discipleship of The United Methodist Church. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  253. ^ Halloween, Hallowed Is Thy Name (Smith), p. 29
  254. ^ Allen, Travis (). „Christians and Halloween”. Church Publishing, Inc. Arhivat din original la . Accesat în . Alți creștini vor opta pentru alternative la Halloween numite 'Festivaluri ale Recoltelor', 'Noapte Hallelujah' sau 'Festivaluri ale Reformei' – copiii se deghizează ca fermieri, personaje biblice sau eroi ai Reformei. 
  255. ^ Halloween tracts serve as tool to spread gospel to children (Curry), Baptist Press
  256. ^ Woods, Robert (). Evangelical Christians and Popular Culture. ABC-CLIO. p. 239. ISBN 978-0-313-38654-1. Evangheliștii au găsit oportunități atât cu Crăciunul cât și cu Paștele să folosească bomboane creștine pentru a re-injecta religia în aceste sărbători tradițional creștine și a le revendica cu îndrăzneală ca proprii. Au început din ce în ce mai mult să folosească Halloween, cea mai bombonată sărbătoare, ca o oportunitate pentru evanghelizare. Conținute în pachete mici care prezintă versete din Biblie, "Semințele Recoltelor" ale Scripture Candy – bomboane de porumb în totul, cu excepția numelui – sunt printre multele bomboane create în acest scop. 
  257. ^ D'Augostine, Lori (). „Suffer Not the Trick-or-Treaters”. CBN. Arhivat din original la . Accesat în . 
  258. ^ Halloween: What's a Christian to Do? (1998) de Steve Russo.
  259. ^ Gyles Brandreth, "The Devil is gaining ground" The Sunday Telegraph (Londra), 11 martie 2000.
  260. ^ „Salem 'Saint Fest' restores Christian message to Halloween”. rcab.org. n.d. Arhivat din original la . Accesat în . 
  261. ^ „Feast of Samhain/Celtic New Year/Celebration of All Celtic Saints 1 November”. All Saints Parish. n.d. Arhivat din original la . Accesat în . 
  262. ^ Portaro, Sam (). A Companion to the Lesser Feasts and Fasts. Cowley Publications. p. 199. ISBN 978-1-4616-6051-4. Ziua Tuturor Sfinților este piesa centrală a unui triduum de toamnă. În carnavalurile din Ajunul Tuturor Sfinților, strămoșii noștri au folosit cea mai puternică armă din arsenalul uman, puterea umorului și a ridiculului pentru a confrunta puterea morții. În ziua următoare, în comemorarea Tuturor Sfinților, am dat mărturie victoriei binelui întrupat întruchipat în fapte și făptuitori remarcabile, triumfând asupra misantropiei întunericului și a diavolilor. Și în comemorarea Tuturor Sufletelor am proclamat speranța mortalității comune exprimate în aspirațiile și așteptările noastre de o eternitate împărtășită. 
  263. ^ "Halloween's Christian Roots" AmericanCatholic.org. Accesat la 24 octombrie 2007.
  264. ^ Bucci, Rich (). „Catholic Elementary Schools to Celebrate Halloween with Costume Parades on Friday, October 28 & Monday, October 31” (în engleză). The Catholic Schools of Broome County. Arhivat din original la . Accesat în . 
  265. ^ „School holidays”. Department of Education Northern Ireland. Accesat în . 
  266. ^ „Schools 'must reopen' after Halloween break”. Irish News. Accesat în . Șefii școlilor catolice au insistat că vacanța prelungită de Halloween nu trebuie să fie întinsă mai departe. 
  267. ^ Suarez, Essdras (). „Some Christians use 'Hell Houses' to reach out on Halloween”. USA Today. Arhivat din original la . Accesat în . În timp ce unii creștini nu sunt siguri ce să facă cu Halloweenul – nesiguri dacă să adopte sau să ignore toate spiridușii și grozăviile – unele biserici evanghelice folosesc 31 octombrie ca o zi pentru a evangheliza. ...Unii folosesc colindatul ca o oportunitate evanghelistică, dând tracte biblice cu bomboane. 
  268. ^ „'Trick?' or 'Treat?' – Unmasking Halloween”. The Restored Church of God. n.d. Arhivat din original la . Accesat în . 
  269. ^ Do Orthodox Christians Observe Halloween? de Saint Spyridon Greek Orthodox Church
  270. ^ The Jewish Life Cycle: rites of passage from biblical to modern times (Ivan G. Marcus), University of Washington Press, p. 232
  271. ^ „Jews and Halloween”. Jewishvirtuallibrary.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  272. ^ A Jewish exploration of halloween Arhivat în , la Wayback Machine. The Jewish Journal
  273. ^ Pitofsky, Marina (). „What day is Purim? Here's what you need to know about the Jewish holiday”. USA Today. Arhivat din original la . Accesat în . 
  274. ^ A. Idris Palmer, Halloween: Through Muslim Eyes (PDF), Al Huda Institute Canada, arhivat din original (PDF) la , accesat în  
  275. ^ „Halloween is 'haram,' declares Malaysia fatwa council”. Al Arabiya English (în engleză). . Accesat în . 
  276. ^ Tuesday, 28 October 2014 11:41 AM MYT (). „Trick or treat? Fatwa Council bars Muslims from celebrating Halloween | Malay Mail”. www.malaymail.com (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  277. ^ „Fatawa – Is it forbidden for Muslims to celebrate days such as valentine's day and halloween?”. Dar al-Ifta al Misriyyah. Arhivat din original la . Accesat în . 
  278. ^ Lauren Stengele (), Halloween in India?, Vision Nationals, arhivat din original la , accesat în  
  279. ^ Vineet Chander (), Trick or Treat? Not quite sure., Beliefnet, arhivat din original la , accesat în  
  280. ^ Soumya Dasgupta (), „Should Indians Celebrate Foreign Festivals Like Halloween?”, The Wall Street Journal, arhivat din original la  
  281. ^ a b George, Stephanie (). „Real-life witches that don't celebrate Halloween”. The Manitoban. Arhivat din original la . Accesat în . 
  282. ^ Should Pagans Celebrate Halloween? (Wicasta Lovelace), Pagan Centric
  283. ^ Halloween, From a Wiccan/Neopagan perspective (B.A. Robinson), Ontario Consultants on Religious Tolerance
  284. ^ Apeluri la pompieri la Halloween 'la fiecare 90 de secunde' Arhivat în , la Wayback Machine. UTV News Accesat la 22 noiembrie 2010
  285. ^ McCann, Chris (). „Accidentările cu artificii de Halloween sunt în creștere”. The Belfast Telegraph. Arhivat din original la . Accesat în . 
  286. ^ „Kalan -Goañv ha Marv”. Tartanplace.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  287. ^ „¿Cómo se introduce la fiesta de Halloween en Chile?”. noticias.universia.cl. Arhivat din original la . Accesat în . 
  288. ^ Paul Kent (). „Apeluri pentru o sărbătoare de Halloween în Australia”. Herald Sun. Arhivat din original la . Accesat în . 
  289. ^ Denton, Hannah (). „Gustări sigure pentru copii în cea mai înfricoșătoare noapte a anului”. The New Zealand Herald. Arhivat din original la . Accesat în . 
  290. ^ „Usein kysyttyä (FAQ)” (în finlandeză). Helsingin yliopiston almanakkatoimisto. Arhivat din original la . Accesat în . 
  291. ^ Rogers, Nicholas (2002). Halloween: From Pagan Ritual to Party Night, p. 164. New York: Oxford University Press. ISBN: 0-19-516896-8

Lectură suplimentară

  • Diane C. Arkins, Halloween: Romantic Art and Customs of Yesteryear, Pelican Publishing Company (2000). 96 de pagini. ISBN 1-56554-712-8
  • Diane C. Arkins, Halloween Merrymaking: An Illustrated Celebration Of Fun, Food, And Frolics From Halloweens Past, Pelican Publishing Company (2004). 112 pagini. ISBN 1-58980-113-X
  • Lesley Bannatyne, Halloween: An American Holiday, An American History, (1990, Pelican Publishing Company, 1998). 180 de pagini. ISBN 1-56554-346-7
  • Lesley Bannatyne, A Halloween Reader. Stories, Poems and Plays from Halloweens Past, Pelican Publishing Company (2004). 272 de pagini. ISBN 1-58980-176-8
  • Phyllis Galembo, Dressed for Thrills: 100 Years of Halloween Costumes and Masquerade, Harry N. Abrams, Inc. (2002). 128 de pagini. ISBN 0-8109-3291-1
  • Editha Hörandner (ed.), Halloween in der Steiermark und anderswo, Volkskunde (Münster in Westfalen), LIT Verlag Münster (2005). 308 pagini. ISBN 3-8258-8889-4

Legături externe

Puteți găsi mai multe informații despre Halloween prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Texte sursă la Wikisursă
Portal icon Portal Creștinism
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Halloween&oldid=17463239