Hagi-Tudose

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Hagi-Tudose
Nicolae-baltateanu-hagi-tudose-1951-.jpg
Nicolae Bălțățeanu ca Hagi-Tudose, 25 martie 1951
Informații generale
Autor Delavrancea
Gen tragicomedie
Acte 4
Ediția originală
Limbă originală română
Prima reprezentație 14 decembrie 1912
Teatrul Național din București
Țara premierei România
Personaje
* Hagi-Tudose
  • Matache Profirel
  • Jenică Păunescu
  • Culai
  • Gusi
  • Î-iul epitrop
  • Al II-lea epitrop
  • Popa Roșca
  • Un cerșetor
  • Un cârciumar
  • Un pastramagiu
  • Un bragagiu
  • Î-iul băiat
  • Al II-lea băiat
  • Î-iul ștrengar
  • Al II-lea ștrengar
  • Al III-lea ștrengar
  • Al IV-lea ștrengar
  • Al V-lea ștrengar
  • Gherghina Profirel
  • Fifica Profirel
  • Leana
  • Ghioala
  • O țigăncușă
  • Mahalagii
  • Mahalagioaice

Hagi-Tudose este o piesă de teatru din 1912 de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este o dramatizare a nuvelei omonime care a fost publicată în volum sub semnătura „Delavrancea” la Editura Socec în 1903.[1] O primă variantă a nuvelei a fost publicată în 1887 în revista Lupta literară.

Prima reprezentație a avut loc la 14 decembrie 1912 la Teatrul Național din București. În rolurile principale au jucat actorii Constantin I. Nottara ca Hagi-Tudose, Ion Petrescu ca Matache Profirel, Vasile Toneanu ca Jenică Păunescu, Constantin Radovici ca Gusi, Agepsina Macri, M. Giurgea și Maria Ciucurescu. Piesa nu a avut succes, fiind apreciată doar de Victor Eftimiu și Mihail Dragomirescu.

Alături de Akim (1914; de Victor Eftimiu) este una dintre primele tragicomedii ale dramaturgiei românești.[2]

Piesa are un deznodământ grotesc și dual - cel mai bogat băcan moare în cea mai cumplită mizerie; acesta își dă sufletul pe un „maldăr de galbeni”. În ciuda unor elemente preluate din alte opere ce prezintă avari celebri (cum ar fi Euclio - creat de Plaut; Harpagon - de Molière; Shylock - de William Shakespeare; Gobseck - de Honoré de Balzac; Pliușkin - de Nikolai Gogol), Hagi-Tudose are o deplină originalitate prin desăvârșita sa zgârcenie dusă până la moarte. Călinescu afirmă că „zgârcenia sa delirantă e împinsă dincolo de pierderea instinctului său de supraviețuire”.[3]

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Primul act are loc în uliță, stilul decorului fiind folclorizant ca întreaga dramaturgie a lui Delavrancea. Locul virtual de întâlnire al personajelor este băcănia (de-a lungul întregii piese). Întregul act este un tablou vivant, cu o bogată tipologie (epitropi, un bragagiu, un cârciumar, un băcan, copii de mahala), totul pentru a contrasta cu comportamentul aberant al lui Hagi-Tudose, care-i „ciordește” pe fiecare.

Actul al doilea prezintă familia Gherghinei și a lui Matache Profirel care sunt niște mahalagii îmbogățiți ca cei zugrăviți în operele lui Caragiale, Vasile Alecsandri sau Costache Faca.

Actul al treilea pare o parodie după Nunta lui Figaro - prin boscheți se hârjonesc Fifica și Jenică, Lenuța și Culai; în timp ce bătrânii își povestesc amănunțit somnul și metehnele. Hagi-Tudose este foarte vorbăreț, expunându-și filozofia sa asupra vieții, dezacordul cu instituția căsătoriei (care ar duce la înmulțirea membrilor - și mai multe cheltuieli).

Actul al patrulea are loc în odaia lui Hagi-Tudose. Acesta este foarte bolnav, e violent și anxios și o chinuie pe Leana. El cere o găină și puțin foc dar apoi are sentimentul păcatului lăcomiei. Moare având viziunea unei bogății „izvorând ca din gârlă”.

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Hagi-Tudose
  • Matache Profirel, soțul Gherghinei și tatăl Fificăi
  • Jenică Păunescu, iubitul Fificăi
  • Culai, cel care era îndrăgostit de Leana
  • Gusi
  • Î-iul epitrop
  • Al II-lea epitrop
  • Popa Roșca
  • Un cerșetor
  • Un cârciumar
  • Un pastramagiu
  • Un bragagiu
  • Î-iul băiat
  • Al II-lea băiat
  • Î-iul ștrengar
  • Al II-lea ștrengar
  • Al III-lea ștrengar
  • Al IV-lea ștrengar
  • Al V-lea ștrengar
  • Gherghina Profirel, soția lui Matache, mama Fificăi
  • Fifica Profirel, fiica lui Matache și a Gherghinei; iubita lui Jenică Păunescu, domnișoară, învățată, vorbește limba franceză fluent
  • Leana, onestă, bună la suflet, săracă, aflată în grija lui Hagi-Tudose, este iubita lui Culai
  • Ghioala
  • O țigăncușă
  • Mahalagii
  • Mahalagioaice

Teatru radiofonic[modificare | modificare sursă]

Hagi-Tudose este cea mai veche înregistrare pe bandă magnetică a Fonotecii de Aur realizată de către Teatrul Național Radiofonic.[4] Înregistrarea a fost realizată în 1951 în regia lui Ion Șahighian cu Nicolae Bălțățeanu în rolul titular.[5]

Ecranizări[modificare | modificare sursă]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hagi Tudose. Nuvele și schițe, Editura Litera
  2. ^ Delavrancea - Teatru, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, Prefață de Doina Modola Prunea, pag. 19
  3. ^ George Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Fundațiilor Regale, București 1941, pag. 506
  4. ^ „Hagi-Tudose”, cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur, revistateatrala.radioromaniacultural.ro
  5. ^ „Nicolae Bălțățeanu”, în Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964.
  6. ^ Hagi Tudose (TV) (1980) la cinemagia.ro

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Hagi-Tudose