Sari la conținut

Viforul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Viforul
Informații generale
AutorDelavrancea
Gendramă istorică
Din seriaTrilogia Moldovei
Acte4
Ediția originală
Data publicării1910
Limbă originalăromână

Țara premiereiRomânia
Personaje
  • Ștefăniță Vodă
  • Luca Arbore
  • Logofătul Trotușanu
  • Vornicul Cărăbăț
  • Paharnicul Săcueanu
  • Postelnicul Cosma-Șearpe
  • Vistiernicul Ieremia
  • Pârcălabul Petrică
  • Pârcălabul Condrea
  • Pârcălabul Baloș
  • Spătarul Hrană

Viforul este o piesă de teatru din 1910; o dramă în patru acte scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este a doua parte a Trilogiei Moldovei, care mai conține piesele de teatru Apus de soare (1909) și Luceafărul (1910).

În Viforul, sensul și funcția istorică a personajelor sunt răsturnate; Ștefăniță, domn autoritar, a înfruntat complotul lui Luca Arbore. Spre deosebire de textul piesei, Luca Arbore a avut doi fii (și nu trei), Nichita și Toader - executați după decapitarea tatălui lor. Pârjolirea Țării Românești a avut loc după căsătoria cu doamna Toma iar otrăvirea lui Ștefăniță (dar și rolul doamnei în acest episod) a fost doar prezumată în cronici. Potrivit Emiliei Milicescu, răstălmăcirea adevărului istoric ar constitui și „o posibilă denunțare a cârdășiei politicianiste din jurul lui Carol I”.[1]

Viforul prezintă trei ani (1524 - 1527) din istoria Moldovei.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
ȘTEFĂNIȚĂ-VODĂ
LUCA ARBORE
LOGOFĂTUL TROTUȘANU
VORNICUL CĂRĂBĂȚ
PAHARNICUL SĂCUEANU
POSTELNICUL COSMA ȘEARPE
VISTERNICUL IEREMIA
PÂRCĂLABUL PETRICĂ
PÂRCĂLABUL CONDREA
PÂRCĂLABUL BALOȘ
SPĂTARUL[2] HRANĂ
COMISUL TOMA CĂȚELEANU
BIVEL[3]-LOGOFĂTUL ISAC
BIVEL-POSTELNICUL LUCA CÂRJE
BIVEL-VISTIERNICUL SIMA
CĂTĂLIN, TOADER, NICHITA copiii lui Arbore
MOGÂRDICI
ȚUGULEA MOGHILĂ
DOAMNA TANA
OANA
CONTELE IRMSKY
NICULINA
UN COPIL DE CASĂ
UN UNGUR
UN VÂNĂTOR
UN ARMAȘ
Copii de casă, aprozi, vânători, bătăiași

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Emilia Șt. Milicescu, Studiu introductiv la Delavrancea, Opere, I, E.P.L., București 1965, pag. CIV
  2. ^ Spătar - Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. (sursa: DEX '98)
  3. ^ Biv-vel (sau bivel) - înaintea unui titlu de dregător (ex. logofăt), înseamnă fost mare dregător de acel tip: biv = fost iar vel = mare în slavonă cf. DEX '98.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Viforul