Sari la conținut

Gusztáv Károly Majláth

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gusztáv Károly Majláth
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Bakóca, Districtul Hegyhát, Regatul Ungariei, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Budapesta, Regatul Ungariei Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRegnum Marianum-templom[*][[Regnum Marianum-templom (church)|​]] ()
Biserica Universității din Budapesta[*]​ () Modificați la Wikidata
PărințiMailáth György[*][[Mailáth György (Hungarian statesman (1818–1883))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMailáth József[*][[Mailáth József (politician (1858-1940))|​]]
György Mailáth[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria
 Regatul României Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]​
diacon catolic[*]​
episcop catolic[*]​ Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Premiidoctor honoris causa al Universității din Viena[*]​ ()[2]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gusztáv Károly Majláth (n. , Bakóca, Districtul Hegyhát, Regatul Ungariei, Imperiul Austriac – d. , Budapesta, Regatul Ungariei) a fost din 1897 până în 1936 episcop al Diecezei Transilvaniei (redenumită în 1932 în „Dieceza de Alba Iulia”), membru în Camera Magnaților respectiv în Senatul României, arhiepiscop titular.

Carieră

[modificare | modificare sursă]

Gusztáv Károly Majláth a fost fiul academicianului György Majláth (1818–1883), Mare Trezorier, cancelar al curții, jude regal, și al baronesei Stefánia Prandau-Hilleprand (1832–1914). A absolvit liceul cistercian din Pécs, a studiat dreptul la Strasbourg, apoi teologia la Budapesta și Viena, la Pázmáneum. A fost hirotonit preot la Esztergom în data de 6 octombrie 1887.

După hirotonirea sa preoțească a slujit ca prefect al Seminarului din Esztergom, iar din 1894 a fost preot paroh în Komárom. A obținut construirea unei clădiri noi pentru școală și a fondat asociația tinerilor catolici. A fost și membru al Regnum Marianum⁠(d).

Cariera episcopală

[modificare | modificare sursă]
La Bistrița, în timpul Primului Război Mondial
Episcopul Majláth în Biserica Romano-Catolică din Bistrița

La 28 ianuarie 1897 a fost numit episcop titular de Martyropolis și episcop coadjutor al Diecezei Transilvaniei, pe lângă Ferenc Lönhart. Papa Leon al XIII-lea a confirmat această numire pe 1 iulie. La 1 mai 1897 arhiepiscopul György Császka de Kalocsa l-a hirotonit episcop în Biserica Mátyás din Budapesta. După moartea lui Ferenc Lönhart episcopul Majláth a devenit episcop al Transilvaniei.

A făcut multe în folosul săracilor, mai ales pentru țăranii secui, care se scufundau în sărăcie ca urmare a desființării instituției proprietății comune (în maghiară Közbirtokosság). A susținut crearea de asociații economice creștin-sociale. A acordat foarte multă atenție educației și formării. Din averea sa privată și veniturile sale preoțești a acordat burse de studii, a sprijinit școlile și publicarea revistelor pentru tineret. Din veniturile sale personale și episcopale a finanțat construcția Liceului Romano-Catolic din Alba Iulia, în prezent clădire a Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. A organizat retrageri pentru preoți și profesori în Alba Iulia și Șumuleu Ciuc. În 1913 a ținut un sinod eparhial la Alba Iulia între 7 și 10 iulie; a vizitat periodic parohiile aflate sub jurisdicția sa, iar pe cele orășenești anual.

În 1919 i-a fost restricționată libertatea de mișcare: i s-a interzis să părăsească apartamentul și să primească vizitatori. În 1925 a depus o plângere la Liga Națiunilor, împreună cu reprezentanții bisericilor protestante, din cauza încălcării sistematice a obligațiilor privind minoritățile. Atunci când România a intrat în relații diplomatice cu Sfântul Scaun, guvernul român a formulat o serie de propuneri care ar fi afectat negativ credincioșii maghiari din Transilvania (de exemplu trecerea unei părți din Ținutul Secuiesc la Arhiepiscopia de București).[5] Episcopul Majláth - împreună cu episcopul Julius Glattfelder de Csanad și arhiepiscopul Raymund Netzhammer al Bucureștiului - au formulat un protest. Potrivit Concordatului din 1927 dieceza sa a fost redenumită în „Dieceza de Alba Iulia”.

Episcopul Majláth a activat pentru drepturile comunității romano-catolice din Transilvania.

Din noiembrie 1935 până la moarte a fost îngrijit la Budapesta, așa că s-a retras din motive de sănătate în anul 1936 de la conducerea efectivă a episcopiei. Adolf Vorbuchner a fost numit episcop coadjutor. A demisionat din funcție în aprilie 1938, iar la 28 mai 1938 papa Pius al XI-lea i-a acceptat demisia și l-a numit arhiepiscop titular de Soteropolis.

A fost înmormântat în biserica Regnum Marianum. Când biserica a fost distrusă în 1951, rămășițele sale au fost transferate în secret la Biserica Universității din Budapesta.

Opera

[modificare | modificare sursă]
  • Discursul contelui Gusztáv Károly Majláth, episcopul Ardealului. Rostită la Adunarea Statutului Romano-Catolic în 13 noiembrie 1902, fără loc, 1902.

După moarte

[modificare | modificare sursă]
  • Între 1899 și 1900 a făcut să construiască o școală în Lunca de Jos, care îi poartă numele.
  • Există două statui ale lui în Colegiul Național „Márton Áron” din Miercurea Ciuc: bustul său din ghips se află la intrarea la etajul doi al școlii, în timp ce statuia lui de bronz poate fi văzută în fața intrării școlii. În sala memorială a gimnaziului, o placă de marmură îi anunță și amintirea.
  • O piață din orașul Miercurea Ciuc îi poartă numele.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Gusztáv Károly Mailáth 
  2. ^ http://geschichte.univie.ac.at/en/persons/gusztav-karoly-szekhelyi-grof-mailath  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Gusztáv Károly Székhelyi gróf Mailáth, accesat în  
  4. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  5. ^ Marton József – Jakabffy Tamás: Az erdélyi katolicizmus századai, Gloria Kiadó, Kolozsvár, 1999, ISBN: 973-9203-48-5

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Archbishop Gusztáv Károly Majláth, Catholic-Hierarchy
  • Bíró Vencel: Székhelyi gr. Mailáth G. Károly. Cluj, 1940
  • Erdélyi katolikus nagyok. Szerk. Bíró Vencel, Boros Fortunát. Kolozsvár, Szent Bonaventura könyvnyomda, 1941
  • Beke Margit: Az esztergomi (esztergom-budapesti) főegyházmegye papsága 1892–2006. Bp., Szent István Társulat⁠(d), 2008
  • Incze Dénes: Erdély katolikus nagyjai. Tusnádfürdő, [Szerző], 2003
  • Erdélyi lexikon. Szerk. Osváth Kálmán. Oradea-Nagyvárad, Szabadsajtó Könyv- és Lapkiadó Rt., 1928
  • Balogh Margit-Gergely Jenő: Egyházak az újkori Magyarországon 1790–1992. Budapesta, História – MTA Történettudományi Intézete, 1996. (História könyvtár. Kronológiák, adattárak 4.)
  • Ferenczi Sándor: A gyulafehérvári (erdélyi) főegyházmegye történeti névtára. Budapesta-Cluj, Szent István Társulat-Verbum, 2009
  • Vajk Éva: Majláth ornátus. A budapesti Egyetemi templom kincsei; magánkiad., Bp., 2002
  • Vencel Bíró, Gf. M. G. K. püspök a román szenátusban (Bischof G. K.Gf. M. im Senat Rumäniens), 1942.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gusztáv_Károly_Majláth&oldid=15979850