Grigore Ion Răceanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Grigore Răceanu)
Grigore Ion Răceanu
Date personale
Născut1906 Modificați la Wikidata
Cluj, România Modificați la Wikidata
Decedat1996 (90 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesindicalist[*]
mecanic de locomotivă[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPCR

Grigore Ion Răceanu (n. 1906, Cluj, România – d. 1996) a fost un comunist român, politician și oponent al lui Nicolae Ceaușescu.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Cojocna, comitatul Cluj, a lucrat ca conducător de locomotivă la Căile Ferate Române. A devenit lider sindical, fiind unul dintre organizatorii grevelor de la Cluj din 1929-1933.

În Partidul Comunist Român[modificare | modificare sursă]

În 1936 a intrat în partidul comunist, aflat pe atunci în ilegalitate. La sfârșitul anilor 1930 s-a mutat la Brașov, unde a lucrat la întreprinderea Industria Aeronautică Română. În septembrie 1940 a organizat un protest la Brașov împotriva Arbitrajului de la Viena.[1]

În timpul celui de-al doilea război mondial, Răceanu a trăit în București, unde a avut conflicte ideologice cu Ștefan Foriș, conducătorul pe atunci al PCR. Răceanu a criticat obediența prea mare a PCR față de ordinele venite din Uniunea Sovietică, în special cele legate de anexarea în 1940 a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Din această cauză, a fost exclus din partid în 1942.[1]

După război, a fost reprimit în partid, dar exclus din nou în 1958, arestat, condamnat ca dușman al poporului, și eliberat în 1960.

S-a căsătorit cu Ileana Pop și a devenit tatăl vitreg al lui Mircea Răceanu, care a devenit mai târziu un diplomat cunoscut.[1]

Scrisoarea celor șase[modificare | modificare sursă]

În martie 1989 a fost unul dintre semnatarii Scrisorii celor șase (împreună cu Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Corneliu Mănescu, și Constantin Pîrvulescu), care a criticat regimul ceaușist. A fost etichetat ca trădător, pus în stare de arest la domiciliu, și eliberat în timpul revoluției din 1989.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Plai cu Boi, nr. 12, Ultimul condamnat la moarte Arhivat în , la Wayback Machine. - un interviu cu Mircea Răceanu

Legături externe[modificare | modificare sursă]