Gherăești, Neamț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gherăești
—  Sat  —
Gherăești is located in Județul Neamț
Gherăești
Gherăești
Gherăești (Județul Neamț)
Localizare în județul Neamț
Coordonate: Coordonate: 47°1′27″N 26°49′20″E / 47.02417°N 26.82222°E / 47.02417; 26.8222247°1′27″N 26°49′20″E / 47.02417°N 26.82222°E / 47.02417; 26.82222

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Neamt county CoA.png Neamț
Comună Gherăești

SIRUTA 122677

Populație (2011)
 - Total 3.668 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 617205

Site web: Modificați la Wikidata

Gherăești este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Neamț, Moldova, România.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele satului „Gherăești” a stârnit, de-a lungul timpului, multe discuții și controverse printre lingviști.

N.A.Constantinescu susține în lucrarea sa, Dictionarul onomastic românesc, 1963, pagina 68, că numele satului „Gherăești” s-ar fi format de la numele unui așa numit Ghira, o prescurtare de la Gherasim. Explicația nu ține însă cont de atestările istorice sau de variantele populare observabile până în vremea noastră.

O primă formă a denumirii sub care se atestă probabil comunitatea de pe malul Moldovei este „Birăvicești” și o regăsim într-un hrisov dat de voievodul Ștefan cel Mare în anul 1499, alături de menționarea „unde a fost Birai pe aplele Moldovei”.

Următoarea atestare, recunoscută în mod oficial, este făcută de către domnitorul Ștefan Rareș, fiul lui Petru Rareș, în 1552 și prezintă localitatea sub o formă puțin schimbată față de cea găsită în actul dat de Ștefan cel Mare și anume „Birăești”. Pornind de la însemnarea din hrisovul lui Ștefan cel Mare și de la această a doua atestare, Mihai Costăchescu afirma în „Documentele de la Stefăniță Voievod” pagina 124, nota 3, că denumirea satului își are originea de la numele ardelenesc „Biro”, al unuia dintre primii conducători ai comunității. Costăchescu își mai bazează afirmația și pe un alt document care consemnează că printre stăpânii din prima jumătate a veacului al-XV-lea, ai unui sat cu numele Birăești din Moldova, situat pe râul Bistrița, lângă orașul Bacău s-a găsit și Coste Birovici, fiul lui Biro. La fel ca satul de lângă Bacău, satul Gherăești păstrează forma Birăești, până la mijlocul secolului al-XVIII-lea, așa cum atestă izvoarele istorice descoperite până la acel moment, dar și din însemnările unor misionari italieni care menționează comunitatea Birăești la 1745 (Gh.Călinescu, „Alcuni missionari cattolici italiani nellaMoldovia nei secoli XVII e XVIII, in Diplomatarium Italicum”, 1925,pagina 184 și Birest la 1765, idem, „Altre notizie sui missionari cattolici nei Paesi Romani”, II,1930, pagina 486.)

Aproximativ în aceeași vreme apare și o nouă formă cu evoluția labialei b la g : Ghirăești, înregistrată atât de către trecătorii care tranzitează zona (sunt consemnate formele : Girăești la 1745 în „Alcuni missionari”, pagina 188, Girestro la 1762, idem, pagina 209, Gireești la 1772 în recenzia rusă „Tezaurul toponimic al României”, Moldova, vol.I, parteaI, pagina 463), cât și de către români în documentele oficiale din anii: 1774, 1816, 1830, 1834, 1835, 1841, 1845, 1846, 1848, 1849, 1856, 1857, 1858 și 1864 (catagrafii întocmite de către Episcopia Romanului și păstrate la Arhivele Naționale Iași, Fond Visteria Moldovei).

Spre sfârșitul secolului al XVII-lea regăsim în numele localității o asimilare vocalică, astfel, de la „Ghirăești”, apare varianta „Ghiriești”, preluată și de către străini, și înregistrată în documentele din acea perioada : Ghiriest la 1775 în „Altre notizie”, pagina 506, Giraiesty la 1790, Griesti la 1800, Ghiriesti la 1814, Parochia Giriesti la 1869.

Forma Gherăiești apare, mai apoi, prin atracție paronimică (asociere cu cuvântul ghera) în secolul al XIX-lea și este impusă prin actele oficiale de după anul 1864.

Originea etimologică a denumirii acestei localități devine mult mai discutabilă întrucât prin același toponim sunt denumite mai multe sate din diverse părți ale țării și e greu de crezut că toate au avut aceleași origini:

  • Gherăești, centru comunal în jud.Neamț ;
  • Gherăești, centru comunal în jud.Bacău ;
  • Gherăești, sat de lângă orașul Pitești.

Forma Gherăești este oficială, dar nu și cea corectă. Încă din 1932 Academia stabilise ca litera e să fie scrisă ie când este în interiorul cuvintelor, la începutul unei silabe, dacă înaintea sa se află vocală. Regula nu era o simplă convenție, ci mai degrabă o reflectare a modului de pronunției românesc. Legile administative au aplicat-o însă inconsecvent, textele administrative fiind singurele care nu converg la aplicarea regulilor de scriere corectă, literară, la nomenclatura geografică, numele localității rămânând Gherăești și nu Gherăiești.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Textul primului document păstrat, care se referă în mod direct la moșia Gherăești:

Construcții memoriale[modificare | modificare sursă]

Satul are câteva monumente memoriale neclasificate ca monumente istorice la niciun nivel:

  1. Monumentul eroilor căzuți în Razboiul de Independență. În a doua jumatăte a secolului al XIX-lea s-a consemnat participarea localnicilor din Gherăești la Războiul de Independență din 1877-1878, strigând și ei ca și Mihail Kogălniceanu : Suntem independenți, suntem o națiune de sine stătătoare. În documentele oficiale sunt trecuți alături de ceilalți eroi care și-au pierdut viața pentru independența țării și gherăeștenii : Istoc Anton, Lucaci Gherghe și Mihai Hugeanu. S-au aflat povești extraordinare despre curajul uimitor de care au dat dovadă românii în luptele grele de la Plevna și Smardan. Cei care s-au întors răniți din război le-au vorbit adeseori rudelor despre evenimentele pe care le-au trăit și despre înflăcărarea cu care poporul român a luptat și a sprijinit din toate puterile acest război drept de liberare. Astfel am aflat că puținii muncitori din zonă și țăranii, nu numai că s-au jerfit în lupte, ci au subscris din modestul lor venit sau din puținul pe care îl aveau pentru susținerea războiului.                                                                                                                  În 1916, când România intră în Primul Război Mondial locuitorii din Gherăești, dau încă odată ascultare chemării la arme. Cuvintele rostite de Ferdinant I: ,,Ostași, v-am chemat să purtați steagurile voastre peste hotarele unde frații noștrii asteaptă cu nerăbdare și cu inima plină de nădejde", și-au găsit ecou și în inima tinerilor din sat, care se înrolează în Regimentul 14 Dorbanț , devenit astăzi Regimentul 14 Infanterie. Din istorisirile străbuniciloram aflat cu cât curaj și voioșie au plecat la război unii din tinerii gherăeșteni:,,Cân’o plecat la războiul cel mari, flăcăii din sat, o zâs căsî duc cu Dumnezău, cu voie bunî, dar nu s-o mai întors. Pupau mâinili părințîlor, apoi zîceucopchiilor sî fie ascultători ,sî ajuti- n-casî șî la câmp iar la drăguțe sî-îi aștepti c-o sî vie ș-înapoi. Iar ca și în versurile lui Alecsandri aceștia le răspundeau : ,,Cu zile mergeți dragii mei, /Și săveniți cu zile ! /Ziceau atunci, bătrâni, femei /Și preoți și copile. Însă cele șapte vieți din piepturile de aramă nu au fost suficiente pentru mulți dintre ei deoarece în crâncenele încleștări, voinicii ostași au căzut unul după altul scriind cu sânge, alături de alți baravi soldați, o pagină importantă din istoria poporului nostru. Numele lor a fost inscripționate în piatră pentru veșnicie, pe soclul monumentului eroilor înălțat în centru comunei, de către urmași, în anul1909, prin ințiativa preotului Mărtinaș Ion și a învățătorului Iorgu Ștefanovici. Gherăeștenii le prețuiesc și astăzi jertfa și dăruirea înălțând rugăciuni și lumânări aprinse în amintirea și spre odihna sufletelor lor cu prilejul zilelor de Pomenirea Eroilor Neamului, 24 Ianuarie, 10 Mai , Moși, 2 Noiembrie, 1 Decembrie. Pe frontispiciul acestui monument stă scris: "Admirație, recunoștință și glorie eroilor din Gherăești". 
  2. Monumentul eroilor căzuți în Cel de-al Doilea Război Mondial, între anii 1939-1945 ...ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului."(Mihai I ) Și acest îndemn a fost ascultat cu sfințenie, astfel că, marea conflagrație mondială dintre anii 1939-1945 a adus familiilor din Gherăești , alți morți alți invalizi de război, alte văduve și orfani. Pentru a le alina durerea și pentru a le consfinți memoria peste ani s-a construit in anul 2000 un al doilea monument pe care șirul numelor eroilor pare nesfârșit. Data construcției: 2000 Dimensiuni:
    • înălțime - 9 m;
    • statuia - 2 m;
    • alee - lățime 6 m și lungime 25 m

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Arhivele Naționale București, Episcopia Roman VI/2. Original slavon, pergament, ruptă partea de jos, unde era atârnată pecetea. Cu două traduceri românești: una din sec. XVIII, făcută de Efrem ieromonah, și alta din 1877, făcută de G. Pesiacov. O copie slavonă și o traducere românească la Arhivele Naționale Iași, Manuscrise, nr. 109, f. 74-75. Ediții: Melchisedek, op. cit., partea I (De la anul 1392 până la anul 1714), București, 1874, p. 187-190 (text slavon și traducere); Documente privind istoria României, veacul XVI A. Moldova, vol. II (1551-1570), București, 1951, p. 22-24, nr. 23 (traducere după original slavon).