Sari la conținut

Gerard d'Albon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gerard d'Albon
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Roman, Roman, România Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer electrician[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Meritul Științific ()  Modificați la Wikidata

Gerard d'Albon (n. , Roman, Roman, România – d. , Iași, România) a fost un inginer electrotehnist și profesor universitar român, care a predat timp de aproape o jumătate de secol la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iași.[1] A fost, de asemenea, cercetător științific, inventator și conducător de doctorat la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic din Iași și a publicat peste 80 de lucrări științifice.[1]

S-a născut la 15 mai 1911 în orașul Roman din județul omonim (azi în județul Neamț),[1] într-o familie cu origine româno-franceză.[2] Tatăl lui, Georges d'Albon, lucra ca inginer cadastral la Iași, iar mama lui, Ada Culianu, era fiica profesorului universitar Neculai Culianu.[2][3] Gerard d'Albon a avut doi frați: André - inspector financiar și Ion - secretar de legație la Berlin.[2] Primul frate, André, a fost căsătorit cu Sanda de Zotta, fiica genealogistului și istoricului Sever Zotta.[4]

Gerard d'Albon a absolvit studii medii la Liceul din Roman, după care s-a înscris la cursurile Institutului Electrotehnic de pe lângă Facultatea de Științe a Universității din Iași și a obținut titlul de inginer electrician.[5] S-a înscris apoi la cursuri de doctorat în electrotehnică, iar Academia Română i-a acordat o bursă de studii pentru pregătirea doctoratului în țară, a cărei valoare a fost de 3.000 de lei lunar în anul universitar 1937–1938.[6] Prin decizia Ministerului Educațiunii Naționale nr. 209.705 din 1938, a fost numit pe 1 octombrie 1938 în postul de suflător de sticlă la Atelierul mecanic al Școlii Politehnice din Iași.[7] S-a înscris în același an în Colegiul Inginerilor, secțiunea Mecanică și Electricitate.[8] În cele din urmă, a obținut titlul de doctor inginer în anul 1939 în urma susținerii tezei Permeabilitatea păturilor subțiri de fier în înaltă frecvență și în măsurători statice.

Activitate didactică

[modificare | modificare sursă]

Și-a început activitatea didactică în anul 1939 ca asistent universitar la catedra de electricitate și electrotehnică generală a Școlii Politehnice „Gh. Asachi” din Iași, fiind numit în postul de asistent provizoriu pe data de 1 aprilie 1939.[9][10] A fost transferat apoi ca asistent cu titlu provizoriu la catedra de electrotehnică a Școlii Politehnice din Cernăuți, fiind definitivat în acest post pe data de 15 mai 1942, prin decizia nr. 104.169 din 1942 a Ministerului Culturii Naționale și Cultelor.[11] În acest timp a absolvit cursul redus al Școlii de ofițeri de rezervă de geniu, după care a fost înaintat în 22 iunie 1942 la gradul de sublocotenent, cu vechimea de la 30 iunie 1940, și repartizat la o unitate de geniu[12][13] și apoi a fost înaintat în 8 noiembrie 1944 la gradul de locotenent.[14]

În baza raportului nr. 136.519/1942 al prof.univ. Ion Petrovici (ministru se­cretar de Stat la Departamentul Cul­turii Naționale și al Cultelor), dr. ing. Gerard D’Albon a fost înaintat pe 1 septembrie 1942 la gradul de șef de lucrări definitiv la Laboratorul de electroteh­nică al Școlii Politehnice din Cernăuți.[15] A funcționat între anii 1942–1948 în calitate de conferențiar la disciplina „Mașini cu aburi” și apoi, din 1948 până în 1961, ca profesor universitar la aceeași disciplină, la Facultatea de Mecanică a Școlii Politehnice din Iași. Ca titular al disciplinei menționate mai sus, a organizat laboratorul de mașini și turbine cu aburi și a publicat în anul 1949 vol. I al cursului de Mașini și turbine cu aburi. A fost profesor la disciplina de „Termotehnică și mașini termice” începând din anul 1961[16] și a îndeplinit, în paralel, funcția de șef al catedrelor Termotehnică[1][16] (1960–1972), Termotehnică și mașini termice (1972–1973) și Mecanoenergetică (1973–1974, formată prin unirea catedrelor Termotehnică și mașini termice și Motoare termice).[16]

În anul 1972 a fost detașat în Algeria și a lucrat acolo ca director al Institutului de Energie Solară din Alger (1972) și apoi ca profesor la Universitatea din Alger (1972–1976).[1]

Activitate științifică

[modificare | modificare sursă]

În cursul îndelungatei sale activități, Gerard d'Albon a publicat peste 80 de lucrări științifice.[1] Numeroase studii, articole și lucrări i-au apărut sau au fost citate constant de-a lungul anilor în Buletinul Institutului Politehnic „Gh. Asachi” din Iași.[17][18] Institutul Român de Energie i-a publicat în anul 1942 o lucrare științifică în limba franceză.[19]

S-a implicat activ în diverse domenii de cercetare. În 1957, împreună cu inginerul Nicolae Boțan, el a fost numit la conducerea unui colectiv de specialiști care a întocmit studii privind amenajarea hidrotehnică a bazinului râului Jijia.[20] Amenajările propuse aveau drept scop transferarea în domeniul agricol a circa 10.000 ha din lunca inundabilă a râului, precum și asanarea unor terenuri mocirloase cauzatoare de malarie.[20]

Gerard d'Albon s-a preocupat și de comportamentul structurilor sub acțiunile seismice. În 1970, împreună cu inginerul Anton Șesan, D'Albon a fost autorul unei invenții înregistrate sub denumirea „Procedeul și instalațiile pentru încercarea construcțiilor la acțiuni seismice”.[21] Era vorba de o instalație de circa 100 m2, care putea simula cutremure de diferite grade cu scopul de a se obține date științifice și informații cu privire la efectele seismice sau cele provocate de motoare asupra construcțiilor.[21] D'Albon s-a prezentat cu această invenție la „Conferința privind calculul seismic al structurilor”, care s-a desfășurat la Iași.[22]

Activitatea științifică a profesorului Gerard d'Albon a fost orientată pe probleme fundamentale ale industriei constructoare de mașini, fiind desfășurată în următoarele domenii:

a) Cercetări originale. În acest sector a elaborat un număr de 32 lucrări științifice în domeniul permeabilității electrice în înaltă frecvență, al schimbătorilor de căldură și al mașinilor unipolare. Lucrările din ultimul domeniu au fost reproduse în revista Technical Information Service, United States Atomic Energy Comission, SUA.

b) Activitatea de invenție și brevetare s-a concretizat prin obținerea a 3 brevete de invenție și a 2 certificate de autor. Printre aceste invenții trebuie evidențiată în mod deosebit, dată fiind importanța ei, Instalația pentru încercarea structurilor.

c) Activitatea de conducere a doctoratelor. În acest domeniu a îndrumat în calitate de conducător științific la specialitatea Termotehnică și mașini termice activitatea de pregătire în vederea obținerii titlului de doctor inginer a 9 cadre didactice mai tinere din Institutul Politehnic din Iași.

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu Maria-Elena (Marinela) Popa, fiica profesorului universitar Grigore T. Popa (1892–1948) de la Facultatea de Medicină și Farmacie din Iași, și a avut un fiu, Jack, care a fost arhitect și, după ce a locuit mult timp la Iași, s-a stabilit apoi în Germania.[23]

După 1990, profesorul Gerard d'Albon s-a implicat și în politică. A fost membru al PNL-CD și a devenit președintele filialei Iași a acestuia, pe care a condus-o până la moartea sa.[24]

A decedat la 18 aprilie 1993 în orașul Iași.[1] Prietenii, familia, colegii și partidul din care făcea parte au publicat numeroase mesaje de condoleanțe în presa locală, subliniind personalitatea fostului profesor.[25] Conducerea Facultății de Mecanică a Institutului Politehnic din Iași a anunțat că „toate cadrele didactice și studenții regretă profund încetarea din viață a distinsului profesor dr. ing. GERARD d'ALBON, specialist de renume și fondator de școală în domeniul termodinamicii”.[25]

O competiție națională de bridge, intitulată „Trofeul Gérard d'Albon”, îi poartă numele.[26] Trofeul propriu-zis al competiției a fost realizat de artistul plastic și profesorul universitar ieșean Jenő Mihály Bartos.[26]

  • Curs de mașini și turbine cu aburi. Vol. 1. Teoria mașinilor cu piston, Editura Institutului Politehnic, Iași, 1949, 1 f., VIII, 241 p. litogr.
  • Curs de mașini și turbine cu aburi. Vol. 1. Caietul 1. Noțiuni pregătitoare și teoria generală a mașinilor cu aburi, Editura Institutului Politehnic, Iași, 1955, 125 p.
  • Termodinamica, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, 416 p. – în colaborare cu David Peretz și Mihai Șchiopu
  • Ordinul Meritul Științific cl. a II-a (28 iunie 1971) „în semn de prețuire a personalului didactic pentru activitatea meritorie în domeniul instruirii și educării elevilor și studenților și a contribuției aduse la dezvoltarea învățămîntului și culturii din patria noastră”[27]
  1. ^ a b c d e f g *** (), „Gérard D'Albon, inginer electrician”, Evenimentul, accesat în  
  2. ^ a b c *** (), „D'Albon: noblețe franceză la Iași”, Ziarul financiar, accesat în  
  3. ^ „EXTRACT”Necesită abonament cu plată. Neamul Românesc. Arcanum.com (nr. 196 (an XX)): pag. 3. . Accesat în . D-nii Georges D'Albon, Inspectoratul VI Cadastru, Iași; 
  4. ^ „Informațiuni”Necesită abonament cu plată. Opinia. Arcanum.com (nr. 8891 (an XXXIII)): pag. 4. . Accesat în . Azi are loc la Davideni (Bucovina) căsătoria d-lui André d'Albon, fiul d-lui Georges d’Albon, cu d-ra Sanda de Zotta, fiica d-nei și d-lui Sever de Zotta. 
  5. ^ N. Irimiciuc, „Prof. dr. ing. Gerard d'Albon”, în vol. Gelu Ianuș, Dumitru Olaru, Facultatea de Mecanică din Iași la 70 ani, Iași, 2018, p. 140.
  6. ^ ***, „Raportul burselor acordate în 1937–38 din fondurile Adamachi, Vernescu, Arié, Rătescu și Papadopol. Ședința dela 17 mai 1937”, sub președinția acad. Alexandru Lapedatu, în Academia Română, Anale. Tomul LVIII : Ședințele din 1937–1938, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, București, 1939, Partea II-a (Sesiunea generală 16 mai – 4 iunie 1938), p. 97.
  7. ^ Decizia nr. 209.705 din 1938 a Ministerului Educațiunii Naționale privind definitivări și numiri în funcțiuni, publicată în Monitorul Oficial, anul CVI, nr. 304, Partea I-a, sâmbătă 31 decembrie 1938, p. 6322.
  8. ^ Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, Comisiunea pentru constituirea Colegiului Inginerilor, Lista Nr. 2 a inginerilor înscriși în secțiunea „Mecanică și Electricitate”, nr. 1.179, publicată în Monitorul Oficial, anul CVI, nr. 291, Partea I-a, miercuri 14 decembrie 1938, p. 5935.
  9. ^ Decizia nr. 101.643 din 9 iunie 1939 a Ministerului Educațiunii Naționale privind numiri, publicată în Monitorul Oficial, anul CVII, nr. 139, Partea I-a, marți 20 iunie 1939, p. 3986.
  10. ^ ***, „Informațiuni”, în Curentul, anul XII, nr. 4080, joi 22 iunie 1939, p. 3.
  11. ^ Decizia nr. 104.169 din 1942 a Ministerului Culturii Naționale și Cultelor, publicată în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 116, Partea I-a, joi 21 mai 1942, p. 4192.
  12. ^ Decretul nr. 1867 din 22 iunie 1942 al mareșalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului, privind înaintări în gradul de sublocotenent, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 164, Partea I-a, vineri 17 iulie 1942, p. 5941.
  13. ^ ***, „Plotonieri T.R. înălțați la gradul de sublocotenenți”, în Curentul, anul XV, nr. 5178, vineri 17 iulie 1942, p. 4.
  14. ^ Decretul regal nr. 2151 din 7 noiembrie 1944 privind înălțări în grad de ofițeri activi, de rezervă și în retragere, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 262, Partea I-a, sâmbătă 11 noiembrie 1944, p. 7286.
  15. ^ Decretul nr. 2.370 din 13 august 1942 al mareșalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului, privind înaintări în funcțiuni], publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 217, Partea I-a, vineri 17 septembrie 1942, p. 7701.
  16. ^ a b c Facultatea de Mecanică la 70 de ani, Facultatea de Mecanică Iași (Mec.tuiasi.ro), accesat în  
  17. ^ „DETERMINATION DE LA POSITION D'UNE SOURCE SONORE MOBILE OU FIXE A L'AIDE DE L'OSCILLOGRAPHE”Necesită abonament cu plată. Buletinul Institutului Politehnic din Iași - „Gh. Asachi” (în franceză). Arcanum.com (nr. 2 (an II, iulie-decembrie 1947)): pag. 221. . Accesat în . Gérard d'Albon (Dr. Ing., Maître de Conf, à l'École Polytechnique, Jassy) Détermination de la position d'une source sonore mobile ou fixe à l'aide de l'oscillographe. 
  18. ^ „STUDIU ANALITIC REFERITOR LA INFLUENȚA SCURTĂRII CURSEI LA MAȘINILE ALTERNATIVE”Necesită abonament cu plată. Buletinul Institutului Politehnic din Iași - Seria Nouă. Arcanum.com (nr. 3-4 (an II, iulie-decembrie 1958)): pag. 321. . Accesat în . 
  19. ^ ***, „Adunarea generală a Institutului Român de energie”, în Curentul, anul XVI, nr. 5551, duminică 1 august 1943, p. 4.
  20. ^ a b „Schimbători ai peisajului”Necesită abonament cu plată. Apărarea Patriei. Arcanum.com (nr. 297 (an XIII)): pag. 3. . Accesat în . 
  21. ^ a b F. Urseanu (). „Inteligența în acțiune”Necesită abonament cu plată. Flacăra. Arcanum.com (nr. 20 (an XIX)): pag. 4. Accesat în . 
  22. ^ „PLATFORMA SEISMICĂ DE 100 t LA IAȘI”Necesită abonament cu plată. Constructorul. Arcanum.com (nr. 39 (an XXII)): pag. 2. . Accesat în . 
  23. ^ Victor Bejan (), „Grigore T. Popa și contribuția sa la dezvoltarea medicinii românești și universale”, Ziarul de Iași, accesat în  
  24. ^ „CONVOCARE”Necesită abonament cu plată. Monitorul de Iași. Arcanum.com (nr. 251 (an II)): pag. 7. . Accesat în . Comitetul județean al PNL-CD roagă membrii și simpatizanții să fie prezenți sîmbătă, 14 noiembrie 1992, orele 10, la sediul Alianței Civice din strada Elena Doamna, pentru comunicări importante. Președintele PNL-CD Iași, Gerard D'ALBON 
  25. ^ a b „✟ Condoleanțe”Necesită abonament cu plată. Monitorul de Iași. Arcanum.com (nr. 66 (an III)): pag. 7. . Accesat în . 
  26. ^ a b „Bridge | Trofeul Gérard d'Albon”Necesită abonament cu plată. Monitorul de Iași. Arcanum.com (nr. 118 (an III)): pag. 8. . Accesat în . 
  27. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 219 din 28 iunie 1971 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România unor cadre didactice din învățămîntul de toate gradele cu prilejul zilei de 30 iunie Ziua învățătorului, text publicat în Buletinul Oficial nr. 80 din 1 iulie 1971, art. 3.