Ștefan Luchian (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ștefan Luchian
Stefan Luchian 1981.jpg
Afișul filmului
RatingAG.gif
Gendramatic
biografic
RegizorNicolae Mărgineanu
AutorNicolae Mărgineanu  Modificați la Wikidata
ScenaristNicolae Mărgineanu
Iosif Naghiu
ProducătorIon Grigore Ștefănescu (directorul filmului)
Dumitru Solomon (prod. delegat)
DistribuitorRomâniafilm
StudioCasa de Filme Trei
Director de imagineCălin Ghibu
MontajCristina Ionescu
Suneting. Silviu Camil
MuzicaLucian Mețianu
Scenografiearh. Nicolae Drăgan
CostumeCătălina Iacob
arh. Nicolae Drăgan
MachiajȘtefan Mihăilescu (machiaj)
Florica Ionescu-Vaeni (coafuri)
DistribuțieIon Caramitru
George Constantin
Maria Ploae
Premiera în România14 septembrie 1981
Durata97 min.
ȚaraRSR R.S. România
Limba originalăromână
Disponibil în românăoriginal
Prezență online

Pagina Cinemagia

Ștefan Luchian este un film românesc din 1981, regizat de Nicolae Mărgineanu.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Filmul evocă viața marelui pictor român Ștefan Luchian, viață începută cu vervă sub semnul faimei. Intrând în posesia unei moșteniri importante, Luchian este ca și scăpat de grijile materiale, însă firea lui boemă și imensa poftă de viață îl împing spre o existență mai superficială, dar care îi acordă o figură de răsfățat al vremii. Chiar și momentele de impas profesional se întorc parcă în favoarea lui: refuzat la Salonul oficial de pictură, împreună cu alți tineri artiști plastici va organiza o expoziție a „independenților”, expoziție ce va provoca scandal, dar le va aduce succes. Curând însă, averea moștenită se risipește, iar Luchian se vede nevoit să își câștige existența cântând la flaut în orchestra Teatrului Național. Începutul sfârșitului vine însă în momentul în care apar primele semne ale bolii care îl va lăsa paralizat: iubita îl părăsește, iar alături de el rămân câțiva prieteni apropiați. Când paralizia îi ajunge la degete, simțind că pictura este de fapt tot ce i-a mai rămas, Luchian continuă să picteze cu penelul legat de braț. Înainte cu puțin timp de a se stinge, într-o noapte, Luchian primește vizita lui George Enescu, care vine să îi cânte la vioară pentru a-i alina suferința.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Primire[modificare | modificare sursă]

Filmul a fost vizionat de 1.398.840 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Situația numărului de spectatori înregistrat de filmele românești ieșite în premieră până la 31.12.2014” (PDF). Centrul Național al Cinematografiei. . Accesat în .