Teoria argumentării
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Teoria argumentării trebuie distinsă de logică. Logica e știința raționamentelor valide. Un silogism sau demonstrarea unei teoreme matematice schimbă cunoștințele, dar nu comportamentul unei persoane. Un argument e menit să determine a lua o decizie practică, în viața reală, a face o acțiune sau a o evita.
Argumentarea e folosită în viața reală.
Un argument utilizează conectorul ”fiindcă”, în sens posibil potențial.
Argumentul are structura :
Dacă faci acțiunea X, atunci Y. SAU
Fă acțiunea X, fiindcă va duce la rezultatul Y.
Argumentarea e folosită de persoane care vor să obțină de la altele o decizie practică. a) negocierea comercială : cumpărați produsul nostru, fiindcă e mai ieftin. b) predica religioasă : evitați comportamentul C, fiindcă e un păcat. c) discurs publicitar : cumpărați produsul Z, care este excelent. d) discurs judiciar : achitați-l pe acuzatul A, fiindcă probele sugerează că e nevinovat.
Prima parte a argumentului este a) un sfat sau un ordin imperativ, dat unei persoane, individuale sau colective, reale sau potențiale - cititorii unei broșuri religioase, de exemplu) b) sfat sau ordin în urma căruia va rezulta fie câștig material, fie câștig moral (etic, religios, social) pentru primitorul sfatului. Partea a doua exprimă sau subînțelege o generalitate care se presupune a fi înțeleasă de interlocutor.
Argumentul nu e niciodată o demonstrație, sau dovadă, și nu e niciodată complet. 1 Reduceți viteza pe autostradă, fiindcă altfel vă amendează. 2. Reduceți viteza pe autostradă, fiindcă viteza ridicată e periculoasă.
Primul argument e economic (a plăti amende e un lucru neplăcut pentru toți) Al doilea argument e dublu (periculos pentru șofer, care își poate pierde viața ; aici, argumentul subînțeles este că a fi în viață e un lucru bun în sine) ; periculos pentru alții (argument moral : e imoral să rănești sau să ucizi alți oameni).
Argumentul e prezentarea unui profit moral sau economic (viitor, ipotetic, posibil, prezumptiv) care va decurge din realizarea sfatului practic. Argumentul e plauzibil, face parte din logica fuzzy. Argumentarea nu e un silogism. Argumentul e diferit de dovadă, probă, exemplu și ilustrație. a) N-am venit la nuntă, fiindcă a plouat. b) Mașina s-a împotmolit fiindcă a plouat. În primul caz (a) partea a doua ”fiindcă a plouat” e un argument : am luat decizia de a nu veni, ținînd cont de faptul.... faptul X a determinat decizia mea practică Z. În al doilea caz, (b) ploaia e o cauză fizică, împotmolirea mașinii e un efect, și toată fraza e o explicație.
Argumentul este o cunoștință (completă sau incompletă, de obicei incompletă) care a determinat luarea unei decizii practice, sau enunțată în scopul ca o persoană să ia o decizie practică. Îi putem demonstra cuiva că Pământul e rotund ; rezultatul e schimbarea cunoștințelor sale, fără consecințe practice. a) când se apropie navele de port, mai întâi se vede catargul, și apoi partea de jos, din cauza curburii Pămîntului, fiindcă Pământul e rotund (demonstrație : ambele evenimente, cauza și efectul, sunt evenimente din lumea fizică) b) Vom merge cu corăbiile mereu spre Apus, și vom ajunge finalmente în India, fiindcă Pământul e rotund ( argument : forma rotundă a Pământului explică o decizie practică a lui Cristofor Columb)