Teoria argumentării

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Teoria argumentării trebuie distinsă de logică. Logica e știința raționamentelor corecte Un silogism sau demonstrarea unei teoreme matematice ne schimbă cunoștințele, dar nu comportamentul. Un argument e menit să ne determine a lua o decizie practică, în viața reală, să facem o acțiune sau să o evităm.

Argumentarea e folosită în viața reală. Un argument utilizează conectorul ”fiindcă”, în sens posibil potențial. Argumentul are structura : Dacă faci acțiunea X, atunci Y. SAU
Fă acțiunea X, fiindcă va duce la rezultatul Y.

Argumentarea e folosită de persoane care vor să obțină de la altele o decizie practică. a) negocierea comercială : cumpărați produsul nostru, fiindcă e mai ieftin. b) predica religioasă : evitați comportamentul C, fiindcă e un păcat. c) discurs publicitar : cumpărați produsul Z, care este excelent. d) discurs judiciar : achitați-l pe acuzatul A, fiindcă probele sugerează că e nevinovat.

Prima parte a argumentului este a) un sfat sau un ordin imperativ, dat unei persoane, individuale sau colective, reale sau potențiale - cititorii unei broșuri religioase, de exemplu) b) sfat sau ordin în urma căruia va rezulta fie cîștig material, fie cîștig moral (etic, religios, social) pentru primitorul sfatului. Partea a doua exprimă sau subînțelege o generalitate care se presupune a fi înțeleasă de interlocutor.

Argumentul nu e niciodată o demonstrație, sau dovadă, și nu e niciodată complet. 1 Reduceți viteza pe autostradă, fiindcă altfel vă amendează. 2. Reduceți viteza pe autostradă, fiindcă viteza ridicată e periculoasă.

Primul argument e economic (a plăti amende e un lucru neplăcut pentru toți) Al doilea argument e dublu (periculos pentru șofer, care își poate pierde viața ; aici, argumentul subînțeles este că a fi în viață e un lucru bun în sine) ; periculos pentru alții (argument moral : e imoral să rănești sau să ucizi alți oameni).

Argumentul e prezentarea unui profit moral sau economic (viitor, ipotetic, posibil, prezumptiv) care va decurge din realizarea sfatului practic. Argumentul e plauzibil, face parte din logica fuzzy. Argumentarea nu e un silogism. Argumentul e diferit de dovadă, probă, exemplu și ilustrație. a) N-am venit la nuntă, fiindcă a plouat. b) Mașina s-a împotmolit fiindcă a plouat. În primul caz (a) partea a doua ”fiindcă a plouat” e un argument : am luat decizia de a nu veni, ținînd cont de faptul.... faptul X a determinat decizia mea practică Z. În al doilea caz, (b) ploaia e o cauză fizică, împotmolirea mașinii e un efect, și toată fraza e o explicație.

Argumentul este o cunoștință (completă sau incompletă, de obicei incompletă) care a determinat luarea unei decizii practice, sau enunțată în scopul ca o persoană să ia o decizie practică. Îi putem demonstra cuiva că Pămîntul e rotund ; rezultatul e schimbarea cunoștințelor sale, fără consecințe practice. a) cînd se apropie navele de port, mai întîi se vede catargul, și apoi partea de jos, din cauza curburii Pămîntului, fiindcă Pămîntul e rotund (demonstrație : ambele evenimente, cauza și efectul, sunt evenimente din lumea fizică) b) Vom merge cu corăbiile mereu spre Apus, și vom ajunge finalmente în India, fiindcă Pămîntul e rotund ( argument : forma rotundă a Pămîntului explică o decizie practică a lui Cristofor Columb)