Sari la conținut

Florica Dimitrescu-Niculescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Florica Dimitrescu-Niculescu
Date personale
Născută (96 de ani)[3] Modificați la Wikidata
București, România[3] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlexandru Niculescu[*][[Alexandru Niculescu (Romanian linguist)|​]][4] Modificați la Wikidata
CopiiAdrian Niculescu[4] Modificați la Wikidata
Cetățenie România[5] Modificați la Wikidata
Ocupațielingvistă
profesoară universitară[*]
filologă[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București[1][2]
Colegiul Național „Școala Centrală” din București[1]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din București
Universitatea din București[2]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul național „Steaua României”[2]  Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române

Florica Dimitrescu-Niculescu (n. , București, România) este o lingvistă română, membru de onoare al Academiei Române din 2011. [6]

Florica Dimitrescu s-a născut la 4 aprilie 1928 în București. Și-a făcut studiile liceale la Școala Centrală de Fete în perioada 1939–1947. În perioada 1947- 1951 a urmat Facultatea de Filologie a Universității București, secția română-franceză. În 1949 Alexandru Rosetti o numește preparatoare la Catedra de istorie a limbii române din cadrul Facultății de litere. A absolvit facultatea cu diplomă de merit.[7]

În 1954 Dimitrescu s-a înscris la aspirantură și în anul 1955 și-a susținut teza de doctorat cu titlul Locuțiunile verbale în limba română, sub coordonarea prof. Iorgu Iordan.[7]

A fost cadru didactic la Universitatea din București, Facultatea de Filologie devenind conferențiar în 1961 și profesoară în 1982. A predat cursuri pe teme de limbă română contemporană, istoria limbii române, gramatică istorică, dialectologie, limbă literară, lingvistică romanică. A urmat stagii de perfecționare în Polonia și Cehoslovacia între anii 1958–1959 și a fost profesor-invitat în Germania, Italia și Suedia.[7]

În perioada 1964-1965 a fost primă femeie care a ocupat funcția de pro-rector a Universității din București, iar în 1964, pentru implicarea ei în organizarea Centenarului Universității din București, a fost distinsă cu Steaua României clasa a V-a.[8]

După ce soțul și fiul ei cer azil politic în Franța în 1985, Florica Dimitrescu-Niculescu este obligată să se pensioneze. După ce primește azil politic în Franța în 1986 ține cursuri și conferințe în Italia și la École Pratique des Hautes Études-Paris, în calitate de profesor asociat.[7]

După revenirea în țară în 1990, a ținut cursuri la Facultatea de Litere din București și la cea din Cluj-Napoca. În 2014 devine profesor emerit al Facultății de Litere de la Universitatea din București.

Selecție de lucrări publicate

  • "Dicționar de cuvinte recente", Editura Albatros, 1982[9]
  • "Introducere în fonetica istorică a limbii române", Editura Științifică, 1967
  • "Locuțiunile verbale în limba română", Editura Academiei R.P.R., 1958

Legături externe

[modificare | modificare sursă]