Sari la conținut

Colegiul Național „Școala Centrală” din București

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Școala Centrală (București))
Colegiul Național „Școala Centrală” din București
AdresăStr. Icoanei 3-5, Sectorul 2, municipiul București[1]
Țară România
Coordonate44°26′37″N 26°06′19″E / 44.4436°N 26.1052°E ({{PAGENAME}})44.4436; 26.1052
Înființată  Modificați la Wikidata
Prezență onlinesite web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Colegiul Național „Școala Centrală” (în franceză École centrale de Bucarest), abreviat CNȘCB, este o instituție de învățământ public preuniversitar din Sectorul 2, București (fiind situată între Piața Romană și Piața Universității, respectiv în apropierea parcului Grădina Icoanei, parcului Ioanid sau a Teatrului Bulandra)[2] care a funcționat de-a lungul timpului sub mai multe denumiri (printre care și „Pensionatul Domnesc de Fete”, „Școala Centrală de Fete”, „Școala secundară de fete” sau „Maria Brâncoveanu” în timpul Regatului României[a] sau Liceul „Zoia Kosmodemianskaia” în timpul comunismului).[3] A fost construită inițial printr-o rezoluție a lui Barbu A. Știrbey din 1851. Colegiul Național „Școala Centrală” se află în proximitatea Institutului Francez din România (situat vizavi de fosta clădire a Ambasadei Danemarcei de pe Bulevardul Dacia).[b]

Clădirea actuală a instituției datează din anul 1890, fiind realizată de arhitectul Ion Mincu, întemeietorul stilului neoromânesc (un stil arhitectural cunoscut ca baroc brâncovenesc de asemenea). Totodată, clădirea școlii este monument istoric, făcând astfel parte din categoria de monumente istorice de patrimoniu din București.[5] De asemenea, Colegiul Național „Școala Centrală” este una dintre cele mai vechi instituții de învățământ preuniversitar din municipiul București.[6] Este considerată cea mai frumoasă școala din București.[7]

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Pensionatul Domnesc de Fete a fost înființat pe baza actului semnat la 19 martie 1851 de domnitorul Barbu Știrbey.[8] Clădirea Școlii Centrale din București a fost comandată de Titu Maiorescu în calitate de ministru al cultelor și concepută de arhitectul Ion Mincu în perioada 1888–1890.[9] Prima directoare a școlii a fost Ana Iacobsen care, în pofida numelui scandinav al acesteia, era din Rusia.[10] În trecut, datorită calității deosebite a educației din această instituție, Școala Centrală din București a fost considerată contraponderea feminină a liceului Sfântul Sava pentru băieți.

Decretarea mobilizării, în august 1916, a fost însoțită de transformarea pensionului în spital.[11] În 1918, către finele Primului Război Mondial, clădirea a trecut în folosința austriecilor, care au instalat aici sediul poștei ca parte din organizarea administrativ-teritorială a teritoriului României ocupat de Puterile Centrale.[11] În Perioada interbelică, școala a fost cunsocută ca Maria Brâncoveanu. După anumite schimbări de nume în anii comunismului (printre care, cel mai notabil, cea de Zoia Kosmodemianskaia), școala și-a recăpătat vechiul nume în 1990,[12] păstrându-l neschimbat până în ziua de astăzi.[13]

Clădirea

[modificare | modificare sursă]
Ferestrele cu vedere în curtea interioară a Școlii Centrale (în poză se pot observa anumite coloane în stil corintic)
Clădirea bibliotecii Școlii Centrale

Clădirea liceului este monument istoric, cod LMI B-II-m-A-18924.

Are la bază o concepție clasică, care amintește de imaginea și formele regulate, simetrice, ale unor ansambluri mănăstirești de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea (e.g. Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea Antim).

Planul, de formă dreptunghiulară, este compus din 4 aripi, cu parter și etaj fiecare, dispuse simetric în jurul unei curți interioare.

Circulația și accesul în toate încăperile se fac printr-o suită de coridoare largi care înconjoară curtea interioară. În partea din spate a curții se află un mic amfiteatru, iar la etaj se află internatul.

Curtea interioară este mărginită la parter de o suită continuă de arcade trilobate în acoladă, sprijinite pe colonete de piatră. Zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramică colorată.

Fațadele sunt împărțite în două registre prin intermediul unui brâu plasat la nivelul planșeului dintre parter și etaj. Fațada principală are trei elemente majore distincte: un corp central cu intrarea și două pavilioane de colț, ușor decroșate, așezate în prelungirea aripilor laterale. Liniile simple și suprafețele netede ale fațadelor sunt înviorate de câteva profile și accente. Printre acestea, colonada curții interioare cu toată decorația sa, apoi pe fațada principală, brâul median făcut din faianță policromă, lintourile ferestrelor și lanțul continuu de arcușoare sprijinite pe console de teracotă smălțuite verde de sub streașină.

De asemenea, bovindourile de la etajul pavilioanelor de colț amintesc de mușarabieurile turcești.

Curtea interioară

[modificare | modificare sursă]
Fotografie veche cu curtea interioară a Școlii Centrale

Amenajarea curții interioare a Școlii Centrale din București a fost inspirată de complexul arhirectural al mănăstirii Certosa di Pavia din nordul Italiei.[14]

Imnul Școlii Centrale

[modificare | modificare sursă]
Școala Centrală înainte de anul 1906
Școala Centrală în 2014

Muzica: Alexandru Flechtenmacher
Versuri: Ștefania Georgescu

Azi e zi de fericire pentru cei ce s-au silit;
 Azi e zi de mulțumire când e lucrul răsplătit.
Osteneala ne dă fructul de iubire și onor;
Ce-l dorește și avutul și sărmanul muncitor.

Copilița silitoare își așteaptă partea sa;
Gândind vesel că părinții dulce-o vor îmbrățișa
De la mic și pân' la mare bucurie va simți
Însă după desfătare și-ntristarea va veni.

Coda:
Căci veni-va despărțirea și destul vom suferi;
Dar să-ndepărtăm mâhnirea, viitorul va luci!

Învățământ

[modificare | modificare sursă]

Instituția oferă învățământ public preuniversitar în ciclul primar, gimnazial respectiv liceal. În cadrul învățământului liceal, există clase cu predare bilingvă în limba franceză, atât la profilul real (cu specializarea matematică-informatică) cât și la profilul uman (cu specializarea filologie). Există clase cu predare intensivă în limba engleză de asemenea. În trecut, în cadrul acestei instituții au fost predate și cursuri de limba germană.

Legendă urbană

[modificare | modificare sursă]

Există o legendă urbană conform căreia Școala Centrală din București ar fi bântuită.[15][16] Conform acestei legende urbane, au fost raportate mai multe fenomene neexplicabile sau paranormale care au avut loc de-a lungul timpului noaptea în această instituție (printre care sunete ciudate). Totodată, se crede că ar exista tuneluri subterane bine zidite la capătul acestora de asemenea, făcând astfel intrarea în acestea aproape imposibilă.

Absolvenți celebri

[modificare | modificare sursă]

Această secțiune conține o lista de absolvenți celebri ai școlii:[17]

Galerie

[modificare | modificare sursă]
  • Intrarea profesorilor
    Intrarea profesorilor
  • Holul de la intrarea elevilor, vedere către cancelarie
    Holul de la intrarea elevilor, vedere către cancelarie
  • Vedere din curtea interioară
    Vedere din curtea interioară
  • Holul de lângă intrarea elevilor, văzut din direcția cancelariei
    Holul de lângă intrarea elevilor, văzut din direcția cancelariei
  • Vedere din una din sălile de curs
    Vedere din una din sălile de curs
  • Detaliu decorativ de pe tavan
    Detaliu decorativ de pe tavan
  • Detaliu decorativ de pe tavan
    Detaliu decorativ de pe tavan
  • Detalii decorative de pe tavan
    Detalii decorative de pe tavan
  • Detalii decorative de pe tavan
    Detalii decorative de pe tavan
  • Detalii decorative de pe tavan
    Detalii decorative de pe tavan

Note explicative

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Ultimele două denumiri sunt valabile pentru Perioada interbelică.
  2. ^ Numele clădirii este, de fapt, Casa Petre Herescu, construită de arhitecții Grigore Cerchez și Alexandru Clavel între anii 1911 și 1913 (i.e. la sfârșitul Belle Époque) într-un spirit romantic cu anumite elemente neogotice.[4]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Monuments database”. . Wikidata Q28563569. 
  2. ^ „Pagina principală”. Website-ul oficial al Colegiului Național „Școala Centrală” București. Accesat în . 
  3. ^ „Colegiul Național "Școala Centrală": Istoric”, Cnscb.ro, accesat în  
  4. ^ Ana Maria Vinea (). „Casa Herescu”. Observator Cultural. Accesat în . 
  5. ^ „Scoala Centrala: monument istoric si institutie de invatamant punte intre veacuri”. România Liberă online. . Accesat în . 
  6. ^ Gândul (). „Școala Centrală, una din cele mai vechi școli din Capitală”. YouTube. Accesat în . 
  7. ^ Antoaneta Dohotariu (). „Formidabila poveste a Școlii Centrale de Fete din București. O privire prin cele mai ascunse colțuri și prin două perechi de ochi sclipitori: Annie și Ioana Bentoiu”. b365.ro. 
  8. ^ Povestea pensionului domnesc, locul în care fetele boierilor învățau să ajungă „mume de familie” - ce reguli stricte și lecții li se impuneau domnișoarelor, 27 martie 2015, Dorin Timonea, ziarul Adevărul, accesat la 17 mai 2016
  9. ^ Alexandra Matei (). „Școala Centrală”. Bucureștii Vechi și Noi. Accesat în . 
  10. ^ Cătălin Belu (). „Școala Centrală și sinuosul ei drum prin istorie”. Rador.ro. Accesat în . 
  11. ^ a b Pensionul de domnite, 20 martie 2005, Simona Ecovoiu, Jurnalul Național, accesat la 17 mai 2016
  12. ^ „Istoric”. Website-ul oficial al Colegiului Național „Școala Centrală” București. Accesat în . 
  13. ^ „Despre liceu”. Hub Proedus. Accesat în . 
  14. ^ Alexandru Mexi. „Grădinile de la Școala Centrală. Spații ale memoriei”. Historia.ro. Accesat în . 
  15. ^ „Legenda fantomelor din Școala Centrală din Capitală”. ro.paganfederation.org. Accesat în . 
  16. ^ „Sălașul spiritelor: Școala centrală din București”. lataifas.ro. . Accesat în . 
  17. ^ „Foști elevi ai Școlii Centrale”. Website-ul Colegiului Național „Școala Centrală” din București. Accesat în . 
  18. ^ „Absolvenți ai Școlii Centrale care au adus o contribuție importantă la dezvoltarea culturii, artei, științei, economiei” (PDF). Website-ul Școlii Centrale. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Colegiul_Național_„Școala_Centrală”_din_București&oldid=17438355