Filippo Buondelmonti degli Scolari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Frescă reprezentându-l pe Pipo de Ozora

Pipo de Ozora sau Pippo Spano sau Filippo Scolari (maghiară Ozorai Pipo) (1369 - 1426), fiul unui comerciant florentin, a fost un general al regelui Sigismund al Ungariei, comite de Timiș și Ban de Severin.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Începutul carierei[modificare | modificare sursă]

Pipo, fiul unui nobil florentin sărac, sa născut la Tizzano, lângă Florența. El este menționat pentru prima dată în Ungaria în jurul 1382, când a intrat în serviciul de trezorier al regelui Sigismund și a fost recompensat cu castelul din Simontornya (Simonsthurm). Alte servicii aduse coroanei, cum ar fi furnizarea de resurse pentru lupta impotriva turcilor, a dus la numirea sa ca administrator a tuturor minelor de aur din regat. Prezent în Bosnia, în contextul revoltei maghiare, atunci cind regele Tvrtko I moare in Bosnia, Pipo a reusit sa prinda si anihileze principalii lideri ai revoltei. De asemenea a luat parte si la dezastruosul razboi anti-otoman - Ultima Cruciadă - din septembrie 1396, de la Nicopole, in Bulgaria, și spre deosebire de cei mai multi din componenta ostirii creștine, el a reușit să scape cu viata, fugind după înfrângere. El, regele, și un număr de înalți demnitari au navigat cu o barcă mică până la Dunăre, intreaga calatorie fiind parcursa prin teritorii maghiare și croate. S-a căsătorit cu Barbara, fiica și moștenitoarea lui Andrei de Ozora, în 1398. Intr-o noua perioadă istorica cu probleme in care apar pretentiile asupra tronului ​​a fiului lui Karol al II-lea, Ladislau din Napoli, Lo Scolari demasca actele de trădare din partea mai multor nobili. Dar atunci cand Regele a fost luat prizonier în Castelul Visegrád (1401), el a fost nevoit să-i elibereze si sa dea curs la cele mai multe dintre cererile acestor nobili. După ce Sigismund a pierdut controlul asupra lor, nobilii l-au recunoscut deschis pe Ladislau ca rege. Armatele Regatului Napoli au cucerit Zadarul în 1403, și Pipo a trebuit să se retragă. In același an a recăstigat Veszprémul iar în septembrie a cucerit Esztergomul atacand din nou Bosnia -ceea ce duce la ruperea contactelor dintre partea siciliană și armatele rebele și la retragerea invadatorilor. El convinge rebelii să caute iertare in fata lui Sigismund. În acest timp la Viena, Pipo primeste titlul nobiliar de Contele de Temesvár (Timișoara). În această calitate, el a inițiat construirea sistemului de castel de frontieră stelar, care sa fie capabil sa reziste agresiunii otomane. Imediat dupa, Pipo a început confruntarea cu turcii, dar in acelasi timp se deplasează împotriva armatelor bosniace de la Hrvoje Vukčić Hrvatinić, unde asediaza orasul Sibenik si recucereste părți ale Croației de astăzi. În 1408, Pipo a devenit Ban de Szörvény și membru al prestigiosului Ordin al Dragonului. În 1410, Sigismund l-a trimis să convingă orașele-state italiene să taie legăturile cu Napoli: el a călătorit în mare taina in orasul sau natal, Florența, apoi la Ferrara (unde il intalneste pe Niccolò III d'Este). În august, el a fost primit de către papa Ioan al XXIII-lea. În septembrie, prezent la Veneția, Pipo se pare că a sprijinit o conspirație. Luand parte la campania anti-venețina din 1411, Lo Scolari a intrat in Friuli în fruntea unei armate, a cucerit Aquileia și în decembrie, a luat Udine și mai multe cetăți din Romagna, dupa care captureaza pe Vittorio Veneto, un înalt oficial al familiei Barbarigo. În ianuarie 1412, atacul reînnoit l-a asigurat pe Pipo cu o multime de prizonieri venețieni de rang înalt. A ordonat mutilarea mai multora dintre ei pentru a răzbuna moartea unui nobil maghiar, ucis de inamic. El a suferit o înfrângere majoră în Bătălia de la Motta, în august 1412 împotriva Republicii Venețiene, sub Carlo Malatesta. Pipo a fost desemnat să asedieze Padova în ianuarie, insa el nu a putut sa-si mențina armata pe loc și sa deplasat spre Brenta, în Cartigliano și Marostica, conducând un atac eșuat asupra orasului Vicenza. Eșecurile suplimentare au provocat retragerea lui la Friuli și apoi în Ungaria, în luna februarie. Acest rezultat se datoreaza dupa cum se pare bogatelor conturi venețiene, ducand la semnarea unei înțelegeri cu cele mai multe Orase Republicii și chiar la propunerea privind executarea lui Pipo de către rege, folosind ca metoda de executie turnarea pe gat a unei cantitati de aur topit. Lo Scolari a revenit la Friuli, în septembrie, în scopul de a ajuta Florența împotriva trupelor lui Ladislau. La Lodi (în Lombardia), el a participat la întâlnirea dintre Sigismund și domnitorul orașului, Giovanni da Vignate.

Misiunile de mai târziu[modificare | modificare sursă]

Pipo au luat parte la martie 1414 acțiunea inițială a Consiliului din Konstanz, unde regele la acuzat de Papa Ioan al XXIII-lea - o misiune pe care el nu a realizat-o pe deplin - ca fiind un antipapă si facand-ul pe acesta sa renunte la scaun si să fugă. În 1415, contele de Timișoara a asistat la executia rebelului Jan Hus, în Konstanz. A luptat cu turcii din nou în 1417, în Țara Românească, în 1418 în jurul Belgradului, iar în 1419 în Bosnia (unde a reusit impunerea unui armistițiu de cinci ani) Atunci regele i-a acordat Severinul, Mehadia și Orșova. A fost chemat in Boemia, unde s-a ocupat cu insurecția husita din 1420 (a se vedea Bătălia de Vítkov Hill), fiind bătut cu cruzime de către Jan Zizka la Havlíčkův Brod (vezi Bătălia de Německý Brod), în luna ianuarie 1422. Zvonul că Pipo a fost ucis în Boemia a dus la un atac otoman în Țara Românească împotriva aliatului său Prințul Dan al II-lea. Dand curs multiplelor cereri de la Stefan Lazarević, el se muta în Serbia și câștiga o bătălie de mare anvergura impotriva turcilor. Cu toate acestea, el sufera un accident vascular cerebral și a rămas afectat, fiind dus la Petrovaradin unde si moare. A fost îngropat în Székesfehérvár, alături de regii maghiari. La funeraliile sale a participat insusi regele Sigismund.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]