Jupân

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Jupân este un titlu onorific dat odinioară, în Evul Mediu, boierilor și dregătorilor (atâta vreme cât erau în funcție).

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Miklosich (Slawistische Elementen, 22); Șeineanu (Semasiologie, 238); Rosetti (GS, V, 158 și BL, V, 222) și Cândrea socotesc că Jupân provine din cuvântul slav županŭ „stăpân al unui pogon de pământ”. Giuglea (Dacoromania, III, 606-10) derivează Jupân din cuvântul grec γύπη „casă”, cu sufixul romanic -anus (gypanus); Pușcariu (Lr., 257) îl explică printr-un împrumut din limba avară, în timp ce Philippide (II, 15) vede în el un cuvânt dacic autohton pe care îl apropie de Diupaneos (alteori Diurpaneus), titlu dat lui Decebal, a cărui semnificație este necunoscută dar care însemna poate „Domnul”. În acest caz, acesta ar fi singurul cuvânt dacic păstrat în română.

Folosire[modificare | modificare sursă]

Jupân a fost folosit în Ungaria, în Țările Române, în Bulgaria, în Serbia și în Grecia:

  • forma grecească : γύπηανὀς
  • forma maghiară : ispán (șpan)[1]
  • forma românească : jupân
  • forma slavă chirilică : жупънь
  • forma slavă en litere latine : županŭ.

Prin extindere, în sec. XVII și XVIII începe să fie dat oricărei persoane pe care interlocutorul dorea s-o măgulească.

Note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]