Fibromialgie

Fibromialgie
Simptome	durere cronică generalizată[*]​ alodinie[*]​ epuizare[*]​ tulburare de somn[*]​ depresie anxietate
Cauze	necunoscut[*]​
Metodă de diagnostic	simptom diagnostic diferențial[*]​
Clasificare și resurse externe
ICD-9	729.1
ICD-10	M79.7
ICD-9-CM	729.1
DiseasesDB	21555
MedlinePlus	000427
eMedicine	med/790
Patient UK	Fibromialgie
MeSH ID	D005356

Cele 9 puncte de hipersensibilitate caracteristice fibromialgiei, pe fiecare jumătate a corpului, după Asociația Americană de Reumatologie, 1990

Fibromialgie sau sindromul fibromialgic este un sindrom sau boală (Organizația Mondială a Sănătății, 1992) din categoria bolilor reumatice, cunoscut sub diverse nume și cercetat începând din secolul al XIX-lea. Denumirea actuală, având semnificația de durere în mușchi și în țesuturile conective fibroase din mușchi, a fost aleasă în anul 1976 și provine din cuvântul de origine latină „fibra”, și cuvintele de origine greacă „mys” (μυς - mușchi) și „algos” (άλγος - durere), Simptomele și semnele caracteristice fibromialgiei sunt dureri musculare migratoare răspândite în mai multe regiuni ale corpului, o rigiditate anumită în mișcări la scularea dimineața și o hipersensibilitate dureroasă la presiune în timpul palpării mai multor puncte (tender points) de obicei simetrice, de pe corp, precum și simptome însoțitoare precum un somn neconfortant, tendința la oboseală, tulburări de atenție și de motivație. Tulburarea acompanează uneori boli articulare inflamatorii. Fibromialgia însăși nu are semne de inflamație și trebuie diferențiată de artrita reumatoidă și de alte boli inflamatorii ale sistemului musculo-scheletal. Ea este mai răspândită la femei decât la bărbați. Tratamentul cuprinde medicamente, gimnastică medicală și metode de medicină complementară și alternativă.

Epidemiologie

Simptomele și semnele fibromialgiei - în limba spaniolă

Fibromialgia afectează 2-8 % din populație . În S.U.A. în anul 1990 era prevalentă la 3.4% din femei și la 0.5% din bărbați. .Femeile sunt atinse de 5-9 ori mai mult decât bărbații. Deoarece criteriile stricte de diagnostic în cercetare ale Asociației Americane de Reumatologie din 1990 sunt considerate insuficient de sensibile in practica clinică, se consideră că numărul bărbaților care suferă de fibromialgie este mai mare decât cel apreciat inițial. Fibromialgia bărbaților este mai severă și deficitul funcțional este mai important. Tulburăririle psihiatrice asociate sunt mai frecvente.

Se întâlnește de obicei la femei adulte, cu o creștere a frecvenței între vârstele de 25-35 și 45-55 ani. La femei având vârsta între 70-79 ani prevalența ajunge la 7.4%. Boala poate uneori fi diagnosticată și la copii și adolescenți. La copii frecvența cazurilor de fibromialgie este asemănătoare la fete și băieți. Poate însoți unele reumatisme inflamatorii clinice în 20% din cazuri Exista un risc ridicat de fibromialgie in boli ca osteoartrita, spondilita ankilozantă, lupus eritematos diseminat, artrita reumatoidă Cazurile de fibromialgie ajung la 15% din cazurile de boli reumatice, aceasta fiind a doua boală ca frecvență în consultațiile reumatologilor

Fibromialgia este întîlnită mai des la persoanele cu un statut socio-economic mai înalt.

Profilul psihologic este normal la 30% dintre pacienții cu fibromialgie. Antecedentele familiale de depresie sunt mai frecvente comparativ cu subiecții normali. Sunt mai frecvente și tulburările de somn și perioadele de oboseală. De aceea, fibromialgia a fost considerată adesea ca o formă particulară de depresie.

Etiologie

Cauzele fibromialgiei nu sunt clarificate pe deplin. Etiologia este multifactorială.

Sunt implicați factori genetici și factori de mediu și socioculturali

A) Factorii genetici: au o contribuție importantă. Acești factori sunt:

1) Nivelul scăzut al serotoninei:

La pacienții cu fibromialgie a fost constatat un nivel anormal de scăzut de serotonină trombocitară, serică și în sistemul nervos central. Serotonina este un neurotransmițător inhibitor al durerii. Nivelul scazut de serotonină plachetară pare să fie dat de nivelul scăzut de adenozin trifosfat (ATP) din eritrocitele și trombocitele acestor pacienți. Dar sunt necesare studii suplimentare privitoare la mecanismul adonozin trifosfat-serotonină.

2) Nivelul crescut al substanței P:

Substanța P este un neurotransmițător eliberat atunci când axonii proprioceptivi sunt stimulați. Nivelul crescut al substanței P crește sensibilitatea dureroasă proprioceptivă. La pacienții cu fibromialgie, nivelul substanței P din LCR (lichidul cefalorahidian) este de 2-3 ori mai mare decât normalul.

Adesea, a fost constatată disfuncția duală a acestor doi neurotransmițători ai durerii.

3) Disfuncția neuroimună:

La pacienții cu fibromialgie a fost constatată modificarea răspunsului sistemului imunitar și inflamator la citokinele proinflamatoare.

S-a constatat că fibromialgia este asociată mai frecvent cu boli cu inflamație sistemică, cum sunt artrita reumatoidă,lupusul eritematos sistemic și hepatita C. Injectarea de Ig G (imunoglobulină G) obținută de la pacienți cu fibromialgie, intraperitoneal la șoareci, a provocat o hipersensibilitate a neuronilor nociceptivi la stimularea mecanică și la rece, modificare inexistentă la injectarea de Ig G recoltată de la subiecți normali. Hipersensibilitatea șoarecilor la stimularea mecanică a dispărut după întreruperea injecțiilor cu Ig G recoltată de la pacienții cu fibromialgie.

4) Disfuncția axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale:

Axa H-H-S participă la răspunsul de adaptare la stress. Hipotalamusul produce hormonul de eliberare a corticotropinei (CRH). CRH stimulează hipofiza anterioară care produce hormonul adrenocorticotrop (ACTH). La rândul său, ACTH stimulează cortexul suprarenal pentru producerea de hormoni glucocorticoizi (cortizolul). La subiecții cu fibromialgie, au fost constatate următoarele modificări în funcționarea axei H-H-S:

- niveluri scăzute ale cortizolului în probele de urină de 24 de ore

- alterarea ritmului normal circadian al glucocorticoizilor. Cortizolul este mai scăzut în timpul zilei și crescut seara, invers decât ar fi normal

- supraproducție de ACTH care determină eliberarea insuficientă de glucocorticoizi în suprarenale

- hipoactivitatea axei H-H-S produce niveluri scazute de serotonină centrală

Acești hormoni influențează și disfuncția cognitivă din fibromialgie: o scădere a memoriei pe termen scurt, episodică, predominant verbală și procedurală (abilități).

5) Disfuncția somnului:

Este considerată o caracteristică a fibromialgiei. Aproximativ 70% dintre pacienți acuză tulburări ale somnului profund, cu vise, care este mai scurt și care se întrerupe mai ușor. Somnul în ansamblu este mai puțin odihnitor, mai puțin relaxant emoțional, mai nerestaurator.

Disfuncția somnului este legată de nivelurile anormale de neurotransmițători. Deși nu este cauză apropiată a fibromialgiei, somnul anormal alterează starea psihică generală și răspunsul la stress, din cauza nivelurilor scăzute de hormon de creștere, produs în timpul somnului delta, implicat în repararea țesuturilor.

6) Disfuncția sensibilității centrale:

Pacienții cu fibromialgie au un prag scăzut la mulți alți stimuli în afara celor dureroși: căldură, mirosurile puternice și zgomot, din cauza anomaliilor neurotransmițătorilor dar și a unor factori psihologici, motivaționali (teama de eșec) și cognitivi negativi: scăderea memoriei pe termen scurt (de lucru), episodică, a memoriei verbale și a celei procedurale (abilități).

Scorurile memoriei de lucru, verbale și procedurale la pacienții cu fibromialgie au fost similare cu cele ale martorilor sănătoși care erau cu 20 de ani mai în vârstă.

B) Factorii de mediu (socioculturali):

- experiențele psihosociale din timpul copilăriei: abuzuri familiale (emoționale, fizice, sexuale, stress școlar, sărăcie), lipsa sprijinului familial

- stressul conjugal și familial

- stressul profesional

- stressul social: vecini, cartier, etnic, sărăcia, etc.

- sindromul de oboseală cronică: (întâlnit la 15% dintre pacienții cu fibromialgie)

Diagnostic clinic

A. Simptomatologie:

1) Sindromul polialgic: domină simptomatologia.

Debut: poate fi progresiv sau poate fi brutal.

Aproximativ jumătate dintre pacienții cu fibromialgie spun că simptomele au debutat după un episod viral pseudogripal.

Un sfert dintre ei leagă debutul bolii de un traumatism fizic, cum ar fi cel de coloană vertebrală cervicală.

Sunt și pacienți care consideră că fibromialgia a debutat în urma unui stress afectiv (divorț, de exemplu).

Evoluție: inconstantă și variabilă ca intensitate și durată, dar, per total, cronică.

Localizarea durerilor: fie în mușchi, fie în tendoane și locul lor de inserție osoasă, fie în articulații. Cel mai frecvent interesează regiunile cervico-scapulară și lombo-fesieră. Rareori sunt interesate articulațiile periferice și distale.

Intensitate: variază în funcție de activitatea fizică, de factorii meteorologici, de stress și de calitatea somnului.

Durea este mai accentuată dimineața și este însoțită de redoare matinală.

2) Tulburările somnului: sunt întâlnite frecvent în timpul anamnezei și/sau evocate frecvent de pacient, (70-80% din cazuri). Pacienții acuză un somn de calitate proastă, neodihnitor. Studii obiective au arătat diminuarea timpului total de somn, comparativ cu subiecții sănătoși și mai multe treziri tranzitorii. Cel mai afectat a fost somnul lent, profund, cu rol important în procesul recuperării oboselii de peste zi (obiectivare EEG).

S-a observat de asemeni că anomaliile EEG nu sunt constante și nu se corelează cu severitatea simptomelor fibromialgiei.

Dar toți pacienții cu fibromialgie care au avut o noapte cu somn prost, au acuzat dureri mai mari în ziua următoare.

3) Oboseala generală și oboseala musculară: afectează aproximativ 80% dintre pacienții cu fibromialgie.

Evoluează de cel puțin 6 luni.

Este inexplicabilă. Nu este legată de activitățile fizice curente.

Nu se ameliorează semnificativ după repaus.

Conduce la reducerea uneori destul de importantă a activității fizice zilnice și a activității profesionale.

Predomină dimineața, după trezire. Aceștia acuză o lipsă generală de energie, inclusiv oboseală musculară, în special anduranța musculară, deși forța musculară izometrică și dinamică nu este diminuată comparativ cu subiecții sănătoși.

Oboseala musculară poate fi explicată de către tulburările de somn lent, profund (fazele 3 și 4 ale somnului), perioadă în care este sintetizat hormonul de creștere (insulin-like growth factor, IGF 1). Hormonul de creștere este responsabil de repararea microtraumatismelor musculare. Diminuarea nivelurilor acestui hormon scade toleranța la exerciții și, deci la oboseală musculară.

4) Redoarea matinală: este întâlnită la aproximativ 70% dintre cei cu fibromialgie și, în general, corespunde ca intensitate sindromului polialgic și se corelează ca frecvență de apariție cu tulburările somnului.

Alte simptome asociate fibromialgiei:

5) Cefalee, migrenă

6) Parestezii

7) Colopatii funcționale

8) Dismenoree

9) Fenomen Raynaud

B. Examenul clinic:

Elementul principal pentru stabilirea diagnosticului de fibromialgie este punerea în evidență a puntelor dureroase multiple prin palpare/presiune.

Colegiul American de Reumatologie a identificat 18 situsuri anatomice, de obicei simetrice și bilaterale.

Presiunea de apăsare cu degetul pe aceste puncte ca să producă durere este de 4 kg. Presiunea de apăsare de 4 kg poate fi evaluată prin apăsarea pe un cântar până la valoarea de 4 kg.

Pentru o măsurare exactă, poate fi folosit un dolorimetru. Dar el nu este necesar în practica curentă.

La subiecții sănătoși, presiunea de apăsare cu degetul pe punctele dureroase specifice fibromialgiei, trebuie să fie mai mare de 5,5 kg ca să producă durere. În cazul pacienților cu fibromialgie, apăsarea cu mai mult de 1,9-2 kg deja produce durere. Ceea ce demonstrează scăderea pragului dureros în fibromialgie, nu numai la nivelul punctelor dureroase, ci a sensibilității dureroase generale.

Pe de altă parte, durerea apare în punctele dureroase nu numai la stimulii mecanici dar și la cei electrici și termici. Acești stimuli însă nu provoacă durere la subiecții sănătoși.

Localizarea puntelor dureroase ale fibromialgiei:

Sunt 18 puncte sensibile (dureroase), grupate în 9 perechi, 5 perechi pe partea posterioară a corpului și 4 perechi pe partea lui anterioară.

- Punctele dureroase posterioare:

• punctele 2 și 3: (locuri de diagnostic), sunt punctele nucale, situate pe linia nucală superioară, la 2-3 cm lateral, dreapta și stânga, de proeminența occipitală externă.

• punctele 4 și 5: (locuri de diagnostic), sunt situate pe muschiul trapez, aproximativ la nivelul procesului spinos C7, la 8-10 cm lateral, dreapta și stânga, de procesul spinos.

• punctele 6 și 7: (locuri de diagnostic), sunt punctele supraspinoase, situate la nivelul mușchiului supraspinos deasupra spinei scapulei, în unghiul dintre spina scapulei, acromion și claviculă, simetric dreapta și stânga.

• punctele 8 și 9: (locuri de diagnostic), sunt punctele gluteale, situate în cadranul supero-lateral al feselor, lateral față de osul sacru și imediat sub creasta iliacă, în partea superioară a mușchiului gluteus medius, la inserția lui pe partea posterioară a osului iliac, în apropirea crestei iliace, simetric dreapta și stânga.

• punctele 18 și 19: (locuri de diagnostic), sunt punctele trohanteriene, situate imediat posterior de partea cea mai proeminentă (subcutanat), a trohanterului mare femural.

- Punctele dureroase anterioare:

• punctele 10 si 11: (locuri de diagnostic), sunt punctele cervicale inferioare, situate la nivelul vertebrelor C5-C7, pe marginea anterioară a mușchiului trapez, simetric dreapta și stânga.

• punctele 12 și 13: (locuri de diagnostic), sunt punctele costale, situate pe coasta a 2-a, la nivelul joncțiunilor costo-condrale, la aproximativ 4 cm de linia medio sternală, simetric dreapta și stânga.

• punctele 14 și 15: (locuri de diagnostic), sunt puntele epicondiliene laterale ale coatelor, situate la aproximativ 1-2 cm distal de epicondilul lateral al cotului (al humerusului), pe tendoanele de inserție a extensorilor pumnului pe condil, simetric dreapta și stânga. (epicondilul lateral este identificat mai ușor prin palpare pe partea laterală a cotului flectar la 90°).

• punctele 20 și 21: (locuri de diagnostic), sunt punctele genunchilor, situate pe partea medială a genunchiului, proximal de linia articulară, în depozitul grăsos, simetric dreapta și stânga.

Punctele de control:

În afara celor 18 puncte dureroase, palpate în locații standard, dispuse simetric pe corp, există și 3 puncte de control:

• Punctul 1: (punct de control), situat în centrul frunții, pe osul frontal.

• Punctul 16: (punct de control), situat la joncțiunea 1/3 medii cu 1/3 distală a antebrațului drept, pe fața lui dorsală.

• Punctul 17: (punct de control), situat în centrul unghiei policelui stâng.

Rolul punctelor de control este să asigure un examen clinic riguros. Ele servesc ca puncte "placebo" pentrul testul de presiune. În fibromialgie, durerea produsă de presiunea cu degetul cu forța de 4 kg este simțită numai în cele 18 puncte de diagnostic, nu și în puntele de control. Dacă pacientul simte durere intensă la apăsare cu 4 kg forță și în punctele de control, diagnosticul de fibromialgie devine dificil, sugerând un prag de durere extrem de scăzut sau o stare psihologică complexă.

Identificarea celor 18 puncte sensibile se face deci prin aplicarea de către medic de presiune cu pulpa policelui în locul de evaluare, progresiv crescător timp de 4 secunde, până se atinge presiunea de 4 kg, doar o singură dată, pentru evitarea sensibilizării. Pacientul este rugat să răspundă cu "da" sau "nu" dacă apăsarea pe locul examinat provoacă durere. Dacă răspunsul este "da", i se cere să evalueze durerea pe o scală de la 0 (fără durere) la 10 (cea mai mare durere). Pentru a considera un punct ca fiind sensibil, severitatea durerii în acel punct trebuie să fie de cel puțin 2. În fibromialgie, sensibilitatea în aceste puncte este de cele mai multe ori bilaterală și se simte ca o arsură sau ca o presiune intensă, chiar și la atingere ușoară.

Va fi notată intensitatea durerii în fiecare punct sensibil pentru calcularea scorului final al severității durerii și pentru monitorizarea în timp a răspunsului la tratament.

Caracteristic fibromialgiei este absența elementelor obiective articulare (deformări, umflături, eritem, reducerea mobilității articulare), musculare și neurologice.

Sistemul actual de diagnosticare

În trecut, diagnosticul de fibromialgie era pus prin palpare/presiune pe cele 18 puncte dureroase. Dar cunoștiințele acumulate despre această boală au arătat că fibromialgia nu este o boală a mușchilor și tendoanelor, ci o sensibilizare a sistemului nervos central.

Astfel, s-a explicat de ce punctele dureroase erau uneori înșelătoare:

- apăsarea exercitată de medici este variabilă (fie se apasă mai tare, fie mai încet)

- bărbații tind să raporteze mai puține puncte dureroase dacăt femeile

- fibromialgia este invalidantă nu numai prin durere, ci și prin oboseală și randament intelectual scăzut.

Sistemul actual de diagnostic al fibromialgiei se bazează pe două instrumente matematice simple, pe baza criteriilor stabilite de Colegiul American de Reumatologie (ACR), cu două condiții obligatorii:

- simptome prezente > 3 luni

- nu există altă boală care să explice mai bine simptomele

II. Scala WPI (Widespread Pain Index sau Indexul Durerii Răspândite). Astfel, se trece de la măsurarea intensității durerii, la evaluarea extensiei ei în corp.

Scala WPI evaluează prezența durerii resimțite de pacient în 19 regiuni specifice ale corpului care nu mai sunt puncte de mărimea unei monede ci regiuni anatomice întregi. Pentru fiecare zonă bifată ca fiind dureroasă în ultima săptămână, se acordă 1 punct. Astfel, scorul final WPI poate fi cuprins între 0 și 19.

Cele 19 zone sunt următoarele:

a) partea superioară (stânga/dreapta):

1) Umăr stâng

2) Umăr drept

3) Braț stâng

4) Braț drept

5) Antebraț stâng

6) Antebraț drept

7) Mandibulă stângă

8) Mandibulă dreaptă

9) Piept

10) Abdomen

b) partea inferioară (stânga/dreapta):

11) șold stâng (fesă, trahanter)

12) șold drept (fesă, trohanter)

13) coapsa stângă

14) coapsa dreaptă

15) gamba stângă

16) gamba dreaptă

c) partea centrală (axială):

17) gât

18) spate superior (toracal)

19) spate inferior (lombar)

Pe scurt, scala WPI evaluează zonele dureroase, "unde te doare".

II. Scala SS (Symptom Severity Scale): ea nu se adresează durerii ci unor simptome principale și asocierea cu simptome somatice generale ce însoțesc durerile din fibromialgie. Scala SS evaluează severitatea simptomelor resimțite de pacientul cu fibromialgie. Are 2 componente:

- Cele 3 simptome principale: pacientul este întrebat dacă a avut în ultimile 3 luni următoarele simptome:

• oboseală în timpul zilei

• somn neodihnitor (nerecuperator)

• disfuncție cognitivă (dificultate de concentrare și dificultate de memorare)

Pentru evaluarea severității fiecărui simptom se acordă punctajul următor:

× 0 puncte: nu există acest simptom

× 1 punct: câteva manifestări ale simptomului (ușor)

× 2 puncte: un număr moderat de manifestări ale simptomului (moderat)

× 3 puncte: multe manifestării ale simptomului (sever)

Subtotal: 0-9 puncte

- Simptomele somatice generale: pacientul este întrebat dacă a avut în ultimile 3 luni următoarele simptome:

• dureri sau crampe în abdomenul inferior (colon iritabil)

• depresie/anxietate

• cefalee

• amețeli

• parestezii

• uscăciunea mucoaselor

Punctaj: nu se punctează fiecare simptom somatic general, ci "în bloc":

× 0 puncte: nici un simptom

× 1 punct: puține simptome

× 2 puncte: număr moderat de simptome

× 3 puncte: multe simptome

Subtotal: 0-3 puncte

Punctajul total al scalei SS: 0-12 puncte (0-9 + 0-3)

Pe scurt, scala SS evaluează "cât de rău te simți."

Diagnosticul pozitiv de fibromialgie

Dacă sunt respectate cele 2 condiții obligatorii (simptome prezente > 3 luni și nu există altă boală care să explice mai bine simptomele), diagnosticul de fibromialgie este pozitiv în următoarele 2 situații:

1) WPI >/= 7 și SSS >/= 5

2) WPI = 4-6 și SSS >/= 9

Tratament

Medicul trebuie să informeze pacientul cu fibromialgie despre manifestările bolii, cauzele ei, evoluția și prognosticul benign dar cronic, inutilitatea investigațiilor și a consultațiilor repetate și că tratamentul nu vindecă, doar îmbunătățește simptomele și starea generală și că pacientul însuși are un rol activ important în gestionarea bolii.

Deci, primul pas în tratamentul fibromialgiei este educarea pacientului și concentrarea pe terapiile nefarmacologice.

Tratamentul fibromialgiei este multimodal.

Tratamentul nemedicamentos

1) Terapia psihologică și comportamentală:

- terapia cognitiv-comportamentală: caută să înlocuiască găndurile și comportamentele negative cu unele noi, pozitive. Gândurile influențează emoțiile și acțiunile, inclusiv anxietatea, depresia, fobiile și insomnia.

- terapia operativ-comportamentală: caută să schimbe tiparele de comportament prin desensibilizarea la frici și să dezvolte comportamente dezirabile, adaptate la stimulii actuali, nu la amintiri negative.

2) Autogestionarea factorilor favorizanți sau declanșatori ai durerii în fibromialgie:

- tratarea rapidă a infecțiilor

- evitarea schimbărilor bruște ale dietei. Modificările vor fi făcute progresiv, lent.

- evitarea schimbărilor bruște și majore ale activităților zilnice

- învățarea cunoașterii limitelor

- igiena somnului

Etiologie

Spre deosebire de majoritatea bolilor reumatice, fibromialgia nu este considerată o boală inflamatorie sau autoimună. Semnele biologice de inflamație în examenele de sânge (ex.ESR) sunt în general normale. Fibromialgia nu provoacă deformații articulare și nu duce la degenerare musculară. Ea nu este nici o boală progresivă care se agravează tot mai mult în cursul anilor.

Cauzele și mecanismele patogenice ale fibromialgiei sunt necunoscute. Sunt evocați factori biologici, psihologici și social-culturali, care pot interacționa. Unii cercetatori clasifică fibromialgia într-o formă primară și una secundară. În fibromialgia primară, cu o etiologie idiopatică, ar fi implicați factori biologici -o predispoziție genetică, o tulburare în prelucrarea nervoasă centrală a informațiilor nociceptive și în percepția durerii, tulburări hormonale - a axei hipotalamus-hipofiză-suprarenală și a sistemului hormonal de creștere, modificari in sistemele de neurostransmitere dopaminergic și seroninergic, eventual tulburări în sistemul imunitar, precum și factori psihici și stresuri psiho-sociale. Fibromialgia secundară ar fi cea care apare în urma unei alte boli, somatice ca de exemplu boli reumatice inflamatorii și ortopedice, traumatisme fizice accidentale sau operatorii, infecții virale , sau a unor tulburări psihice post traumatice.

Factorii biologici

Fibromialgia este privită ca o tulburare neuro-senzorială, de sensitivitate centrală, în care este afectată prelucrarea informațiilor nociceptive la nivelul sistemului nervos central și care duce la scăderea pragului de percepție a durerii, a căldurii și frigului, a stimulilor electrici și acelor acustici. Studii de MRI funcțional au arătat rolul unei hiperactivități a cortexului insular,(insula). Studii familiale au dus la suspectarea unor mecanisme genetice în fibromialgie și în alte sindroame de sensitivitate centrală înrudite.,

Sunt probabil implicați de asemenea neurotransmițători precum serotonina, care joacă un rol în prelucrarea informației nociceptive și în mecanismele somnului, și substanța P. La pacienții cu fibromialgie s-au detectat nivele mai reduse de metaboliți ai serotoninei în lichidul cefalorahidian. Din contră, substanța P, care ar putea interveni în răspândirea durerii musculare, are valori crescute în lichidul cefalorahidian. Este studiată și implicarea somatomedinei C, sau insulin-like growth factor C, mediator major în funcția anabolică a hormonului de creștere GH, și al cărui nivel ar scădea în fibromialgie.

Studii histologice ale țesutului conjuמctiv subcutanat au demonstrat modificări în numărul și compoziția terminațiilor nervoase senzoriale din acest strat. La bolnave de fibromialgie numărul unor terminații nervoase senzoriale din piele crește foarte mult în vecinătatea așa numitelor shunturi arteriolă-venulă AVS, fiind implicate în reglarea irigării țesutului conjunctiv subcutanat . Shunturile menționate sunt comunicări vasculare între arteriole și venule și permit reglarea temperaturii în stratul histologic respectiv. Se presupune că tulburările frecvente în sensibilitatea la rece sau la cald observate în fibromialgie este legată de aceste modificări în innervația țesutului conjunctiv subcutanat.

Pacienți cu fibromialgie suferă mai frecvent în medie de tendință la depresie și anxietate. Dacă aceste tulburări psihice sunt consecința durerilor cronice sau dacă simptomele fibromialgiei reflectă tulburări psihice subjacente este o chestiune neclară, aflată în centrul discuțiilor științifice. În istoria personală a bolnavilor de fibromialgie se întâlnesc frecvent traumatisme corporale și abuzuri sexuale.

Studii ale NIAMS (secție a Institutului Național de Sănătate al SUA - NIH. Institutul Național pentru Artrite și Boli musuloscheletale și de piele) au găsit la pacienții cu fibromialgie niveluri scăzute de cortizol în urină.La clinica ginecologică a Spitalului Brigham and Women din Boston. Massachusetts, și la Centrul Medical al Universității Michigan din Ann Arbor au fost studiate reglarea și funcția glandei suprarenale la pacienții cu fibromialgie. Persoanele cu secreție scăzută de cortizol în corp au acuzat numeroase simptome tipice fibromialgiei.

La bolnavii de fibromialgie adesea nopți nedormite sunt urmate de agravări ale durerilor. Prima caracteristică obiectivă observată în fibromialgie a fost intruzia de unde alfa între undele delta ale stadiului de somn adânc III/IV.

Boala este influențată de factori de vârstă (vezi epidemiologia) și sex. Sistemele centrale de modulare a durerii sunt influențate de modificări în nivelul hormonilor repoductivi. Stimuli aversivi și stresuri, provoacă mai des schimbări în sistemul nervos simpatic și axa HPA , precum și reactii psihologice, în rândul femeilor decât al bărbaților.

Factori psihologici

Circa 2/3 din pacienții suferind de dureri cronice au rude de gradul întâi cu durere cronică, 1 treime din ei au rude suferind de tulburări afective, iar o treime din ei au în familie persoane cu alcoolism Dureri cronice apar adesea, ca și anxietatea și somatizația, la adulți care au suferit în copilărie de abuzuri fizice, emoționale sau sexuale. Vulnerabilitatea biologică poate decurge, partial, și din efectele persistente ale unor asemenea stresuri de la începutul vieții asupra sistemelor de răspuns la stres.

În fibromialgie se întâlnește o comorbiditate comună cu boli afective (depresie unipolară și boala afectivă bipolară), tulburări de anxietate, obsesiv compulsive, tulburări de stress post-traumatice, de asemenea tulburari de alimentatie si abuzul de droguri. S-a găsit că pragul de durere la presiune corelează la bolnavi de fibromialgie cu comorbiditatea psihologica. de pildă cu gradul de depresie și de anxietate, cu gândurile catastrofice, și cu controlul redus asupra durerii.

Referințe

• Bruce Gilliland „Fibromyalgia” in Fauci, Braunwald et al. Harrison's Principles of Internal Medicine,14th ed. International Edition, McGraw Hill. NYC 1998
• Richard A Watts, Philip Conaghan, Chris Denton,Helen Foster, John Isaacs, Ulf Müller-Ladner Oxford Textbook of Rheumatology 4th ed. 2013
• Robert M Bennet, Sharon R Clark,Stephen M Campbell, Carol S Burckhardt Low Levels of Somatomedin C In Patients With Fibromyalgia Syndrome - A Possible Link Between Sleep and Muscle Pain, Arthritis & Rheumatism vol 35, Nr. 10 , october 1992. p.1113-1116

Legături externe

• Daniel J.Clauw Fibromyalgia A Clinical Review, JAMA The Journal of the American Medical Association, 16 aprilie 2014, Vol.311,Nr.15
• Don L Goldenberg Fibromyalgia Syndrome, an Emerging But Controversial Condition JAMA May 22- 29 1987
• Chad S Boomershine,Herbert S Diamond et al Fibromyalgia, Medscape 2014
• NIH - NIAMS Questions and Answers about Fibromyalgia iulie 2014
• Anindya Gupta, Alan J Silman Psychological stress and fibromyalgia: a review of the evidence suggesting a neuroendocrine link Arthritis Res Ther 2004, 6:98-106 Arhivat în 18 mai 2015, la Wayback Machine.
• Alane B.Cavalcante ,Juliana F Sauer et al Arhivat în 17 aprilie 2018, la Wayback Machine. A Prevalência de Fibromialgia: uma Revisão de Literatura

Rev Bras Reumatol,v. 46, n. 1, p. 40-48, jan/fev, 2006]

• Albrecht PJ, Hou Q, Argoff CE, Storey JR, Wymer JP, Rice FL (2013). Excessive Peptidergic Sensory Innervation of Cutaneous Arteriole-Venule Shunts (AVS) in the Palmar Glabrous Skin of Fibromyalgia Patients: Implications for Widespread Deep Tissue Pain and Fatigue.Pain Medicine, May 20. doi: 10.1111/pme.12139
• Integrated Tissue Dynamics „Intidyn” Researchers Discover a Rational Biological Source of Pain in the Skin of Patients with Fibromyalgia: Press Release Arhivat în 20 mai 2015, la Wayback Machine.
• National Fibromyalgia Association, USA
• Situl Clinicii Mayo
• Leslie Crawford Fibromyalgia 2013 American College of Rheumatology
• healthline Arhivat în 25 mai 2015, la Wayback Machine.