Sari la conținut

Cortizol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cortizol
Nume IUPAC(11β)-​11,​17,​21-​trihidroxipregn-​4-​enă-​3,​20-​dionă
Identificare
Număr CAS50-23-7
ChEMBLCHEMBL389621
PubChem CID5754
Informații generale
Formulă chimicăC21H30O5
Masă molară362,209 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Punct de topire214 °C[2]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cortizolul (hidrocortizon) este un hormon steroid din clasa glucocorticoizilor, produs de glandele suprarenale. Este eliberat în sânge ca răspuns la stres, precum și la scăderea nivelului de glucocorticoizi, și are un rol central în reglarea metabolismului și a răspunsului organismului la diverse stimuli fiziologici.

Cortizolul are multiple funcții biologice:

  • Metabolismul glucidelor: stimulează gluconeogeneza hepatică, crescând nivelul de glucoză în sânge.
  • Metabolismul lipidelor și proteinelor: favorizează mobilizarea acizilor grași și a aminoacizilor pentru producerea de energie.
  • Sistemul imunitar: acționează ca antiinflamator și imunosupresor.
  • Sistemul osos: reduce osteogeneza și poate afecta densitatea minerală osoasă în expuneri prelungite.
  • Sarcina și dezvoltarea fetală: între săptămânile 30–32, cortizolul fetal stimulează producția de surfactant pulmonar, esențial pentru maturizarea plămânilor.

Reglarea secreției

[modificare | modificare sursă]

Secreția cortizolului este reglată prin axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană, în care hormonul adrenocorticotrop (ACTH) stimulează cortexul suprarenal. Nivelul cortizolului prezintă variații circadiene, atingând maxime dimineața și minime seara.

Cortizolul sintetic

[modificare | modificare sursă]

Forme sintetice ale cortizolului, cum ar fi hidrocortizonul, prednisolonul sau dexametazona, sunt utilizate în tratamentul:

  • Bolilor inflamatorii și autoimune (ex. artrită reumatoidă, lupus eritematos)
  • Alergiilor severe și șocului anafilactic
  • Insuficienței suprarenale (boala Addison)
  • Prevenției respingerii organelor după transplant
  1. Guyton, A.C., Hall, J.E. (2021). Textbook of Medical Physiology, 14th edition. Philadelphia: Elsevier.
  2. McPhee, S.J., Hammer, G.D. (2020). Pathophysiology of Disease: An Introduction to Clinical Medicine, 8th edition. New York: McGraw-Hill.
  3. Fauci, A.S., Kasper, D.L., Hauser, S.L., Jameson, J.L., Loscalzo, J. (2018). Harrison’s Principles of Internal Medicine, 20th edition. New York: McGraw-Hill.
  4. Bornstein, S.R., et al. (2016). "Diagnosis and Treatment of Primary Adrenal Insufficiency: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline." Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, 101(2), 364–389.
  5. Charmandari, E., Tsigos, C., Chrousos, G. (2005). "Endocrinology of Stress." Annual Review of Physiology, 67: 259–284.
  1. ^ a b „Cortizol” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în . 
  2. ^ Jean-Claude Bradley; Antony John Williams; Andrew S.I.D. Lang (). „Jean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset”. Figshare. doi:10.6084/M9.FIGSHARE.1031637.V2. Wikidata Q69644056.