Fenoxietanol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fenoxietanol
Identificare
Număr CAS122-99-6
ChEMBLCHEMBL1229846
PubChem CID31236
Formulă chimicăC₈H₁₀O₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară138,068 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1,102 g/cm³[3]  Modificați la Wikidata la 22 °C
Punct de topire12 °C[3][4]  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere246 °C[3]  Modificați la Wikidata la 1.013 hectopascali
Solubilitate26 de gram per kilogrami[5]  Modificați la Wikidata
Presiune de vapori0,001 kilopascal[6]  Modificați la Wikidata
Indice de refracție(nD)1,534[3]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Fenoxietanolul este un compus organic, un eter aromatic[7][8][9], fiind utilizat ca agent bacteriostatic, de obicei utilizat împreună cu săruri de amoniu cuaternar. Este utilizat pe post de conservant, ca alternativă la cei care eliberează formaldehidă.[10] În Uniunea Europeană și în Japonia, concentrația maximă la care poate fi utilizat în produse cosmetice este de 1%.[11]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Fenoxietanolul este obținut în urma unei reacții de hidroxietilare a fenolului, prin sinteză Williamson, în prezența unui hidroxid al unui metal alcalin sau o borohidrură a unui metal alcalin.[7]

Spectru[modificare | modificare sursă]

Fenoxietanolul prezintă activitate împotriva bacteriilor Gram-negative și Gram-pozitive și a ciupercii Candida albicans.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Fenoxietanol”, 2-PHENOXYETHANOL (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Fenoxietanol”, 2-PHENOXYETHANOL (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b c d CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*][[CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition) |​]], p. 3-446  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Jean-Claude Bradley Open Melting Point Dataset 
  5. ^ CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*][[CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition) |​]], p. 5-161  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition)[*][[CRC Handbook of Chemistry and Physics (97th edition) |​]], p. 15-18, 16-29  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ a b Helmut Fiege; Heinz-Werner Voges; Toshikazu Hamamoto; Sumio Umemura; Tadao Iwata; Hisaya Miki; Yasuhiro Fujita; Hans-Josef Buysch; Dorothea Garbe (), „Phenol Derivatives”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH, doi:10.1002/14356007.a19_313 
  8. ^ Commission, British Pharmacopoeia (), „Phenoxyethanol”, British Pharmacopoeia, 2, ISBN 978-0-11-322799-0 
  9. ^ David R. Lide, ed. (), CRC Handbook of Chemistry and Physics (ed. 90th), CRC Press 
  10. ^ Wineski LE, English AW (). „Phenoxyethanol as a nontoxic preservative in the dissection laboratory”. Acta Anat (Basel). 136 (2): 155–8. doi:10.1159/000146816. PMID 2816264. 
  11. ^ Tokunaga H, Takeuchi O, Ko R, Uchino T, Ando M (). „市販化粧水中のフェノキシエタノールおよびパラベン類の分析法に関する研究” [Studies for analyzing phenoxyethanol and parabens in commercial lotions] (PDF). Kokuritsu Iyakuhin Shokuhin Eisei Kenkyūjo Hōkoku (în japoneză) (121): 25–9. PMID 14740401. 
  12. ^ Lowe I, Southern J (). „The antimicrobial activity of phenoxyethanol in vaccines”. Lett Appl Microbiol. 18 (2): 115–6. doi:10.1111/j.1472-765X.1994.tb00820.x. PMID 7764595. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]