Eugen Coca
| Eugen Coca | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Cureșnița, raionul Soroca, Republica Moldova |
| Decedat | (60 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Regatul României Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | violonist compozitor |
| Activitate | |
| Instrument(e) | vioară |
Modifică date / text  | |
Eugen Coca (n. , Cureșnița, raionul Soroca, Republica Moldova – d. , Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un violonist și compozitor sovietic moldovean.
A compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de camera, corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. Mai cunoscute sunt două simfonii și două poeme simfonice. Una din capodoperele sale este opera Pasărea Măiastră, bazată pe o legendă populară.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la 3 aprilie 1893 (pe stil vechi) în Cureșnița, ținutul Soroca, gubernia Basarabia.
De mic a învățat să cânte la vioară cu tatăl său, Costache Coca, lăutar renumit din părțile Sorocii.
A devenit violonist în orchestra Teatrului dramatic și în orchestra de muzică populară condusă de lăutarul A. Poleacov (Chișinău, 1905-1908), studiind concomitent vioara cu T. Grama și I. Finkel.
A fost apoi violonist în Orchestra simfonică din Eupatoria (1912-1913), în orchestra Teatrului de opera Sibiriakov din Kostroma (1913-1914) și trupa S. Zimin din Moscova (1914-1915).
În anii 1915-1917, a studiat vioara sub îndrumarea profesorilor Tall din Moscova și Malișevski din Odesa. A fost violist în Orchestra simfonică „George Enescu" din Iași (1919-1925). A luat lecții de vioara cu I. Finkel (1924-1926) și de compoziție cu Gheorghi Iațentkovski (1932) la Conservatorul Unirea din Chișinău.
Eugen Coca a fost profesor de armonie, teorie și compoziție și dirijor la Școala de muzică din Cetatea Albă; violonist la Orchestra Radio București (1934-1940); dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chișinău (1944) și al Orchestrei Radio Chișinău (1944).
Membru al Societății Compozitorilor Romini (1935); membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova, filiala U. C. din U. R. S. S. (1940). Mențiunea II pentru Tablou simfonic (1936) și Mențiunea I pentru Capriciu român (1937) la Premiul de compoziție „George Enescu". Maestru emerit al artei din Republica Moldova (1946).
Eugen Coca a compus lucrări de scenă, simfonice, instrumentale de cameră, corale, vocale, muzică de film; a prelucrat melodii folclorice. A avut elevi ca B. Podgurschi (violonist). A colaborat cu: I. Dailis, N. Cereșnea, T. Iațentkovski, J. Bobescu, G. Enescu, L. Feldman, V. Jianu, Gh. Manole, C. Țurcan, A. Theodorescu, N. Propișcean, V. Boz, M. Duda, P. Bacinin etc.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Predescu, L., Enciclopedia Cugetarea, București, 1940;
- Compozitorul Eugeniu Constantinovici Coca, în: „Tineretul Moldovei", 7. VII. 1946, Chișinău;
- Manuilov, M., Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 10. IX. 1954, Chișinău;
- Manuilov, M., Evgheni Coca, Chișinău, 1955; idem, 1959;
- Manuilov, M., Compozitorul și folclorul, în: „Cultura Moldovei", 10. III. 1957, Chișinău;
- Manuilov, M., Compozitorul Eugeniu Coca, în: „Octombrie", nr. 2, 1955, Chișinău;
- Ceaicovschi, G., Eugeniu Coca, în: E. Coca, „Opere alese", Chișinău, 1960;
- Tkaci, E., Compozitorul Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 16. IV. 1963, Chișinău;
- Evghenieva, M., Cintăreț alplaiurilor Moldovei, în: „Cultura Moldovei", 18. IV. 1963;
- Teatralnaia ențiklopedia, vol. Ill, 1964, Moscova;
- Țibulschi, I., Eugeniu Coca, în: Calendar de masă", Chișinău, 1967;
- Eugeniu Coca, în: „Calendarul datelor memorabile ale Moldovei pe anul 1968", Chișinău, 1968;
- In amintirea lui Eugeniu Coca, în: „Moldova socialistă", 13. VI. 1968, Chișinău;
- Eugeniu Coca, în: I. Caftanat, I. Flocea, „Carte de muzică", Chișinău, 1969;
- Coca-Vrinceanu, 13. IV. 1968, Chișinău;
- Ramova, F., Eugeniu Coca, în: „Moldova socialista", 3. IV. 1968, Chișinău;
- Coca, M., Eugeniu Coca, în: „Enciclopedia sovietică moldovenească", vol. Ill, Chișinău, 1972;
- Grama, M., Eugenia Coca, în: „Cultura", 14. IV. 1973, Chișinău;
- Vrînceanu, M., Muzică pentru popor, în: „Chișinău. Gazetă de seară", 14. IV. 1973;
- Eugeniu Coca în: I. Caftanat, I. Flocea, „Carte de muzică", Chișinău, 1974;
- Eugeniu Coca (1893-1954). Indict personal de literatură, Chișinău, 1976;
- Vasiliev, T., In fata unei orchestre nevăzute, în: „Chișinău. Gazetă de seară", 2. III. 1974;
- Coca, M., Tatăl meu, în: „Literatura și arta", hișinău;
- Bulat, N., Portativepe floarea sufletului, în: „Moldova socialista", 2. IV. 1983, Chișinău;
- Păcuraru, I., Eugeniu Coca la 90 de ani din ziua nașterii, în: „Calendar 1983",
- Ureche, E., Ochii pe care nu pot să-i uit, în: „Literatura și arta", 14. IV. 1983, Chișinău;
- Nagacevschi, E., Eugeniu Coca, în: „Arta-92". Studii, cercetări și documente, Chișinău, 1992;
- Pereteatcu, A., Amintirile sunt și ele un fel de întâlnire, în: „Curierul de seară", 4. V. 1993, Chișinău;
- Ceaicovschi-Mereșanu, G., Obsedat de folclor, în: „Moldova suverană", 14. IV. 1993, Chișinău;
- Arabagiu, R., Muzica nu poate fi pusă pe trunchiul eșafodului, în: „Glasul națiunii", nr. 20, 1993, Chișinău.
- Serafim Buzilă , Interpreți din Moldova, Lexicon enciclopedic (1460-1960), Chișinău 1996.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Eugen Coca Biografie Arhivat în , la Wayback Machine.
