Ernesto Teodoro Moneta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ernesto Teodoro Moneta
Ernesto Teodoro Moneta.jpg
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Milano, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Milano, Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Italy (1861-1946).svg Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupație jurnalist
scriitor
militar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Premiul Nobel pentru Pace ()[2][3]
Medalia Premiului Nobel
Monumentul din Milano.
Inscripția de pe soclu: „Ernesto Teodoro Moneta, garibaldian, gânditor, jurnalist, apostol al păcii între oamenii liberi”.

Ernesto Teodoro Moneta (n. 20 septembrie 1833, Milano, Lombardia – d. 10 februarie 1918, Milano) a fost un jurnalist, scriitor, militar și revoluționar italian. Mai târziu a devenit un cunoscut pacifist, fiind laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1907).

Este autorul devizei: In varietate unitas!

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o veche familie aristocratică din Milano. Tatăl său, Carlo Aurelio Moneta, moștenise o solidă poziție economică de la părintele său Giuseppe Moneta, cel care a introdus în Italia fabricarea la scară industrială a săpunului și a sodei de rufe. Ernesto Teodoro Moneta și-a petrecut copilăria în vila de la țară a familiei, din Missaglia, primind o educație potrivită cu tradiția strămoșilor săi, printre care s-au numărat notari, juriști, clerici și oameni de știință.[4]

Încă din adolescență a fost influențat de lupta italienilor pentru independență. La vârsta de 15 ani, Ernesto Teodoro Moneta a participat la cele „Cinci Zile de la Milan” (revolta din 1848 împotriva dominației Imperiului Austriac).[4]

Un document descoperit în arhiva Universității din Pavia atestă prezența sa la cursuri în anul universitar 1852-1853.[5] Totuși, el a decis să-și abandoneze studiile, pentru a participa la luptele pentru dobândirea independenței Italiei (mișcarea Risorgimento). În acest scop, a urmat cursurile Academiei Militare din Ivrea.

În 1859 s-a alăturat lui Garibaldi în Expediția celor O Mie, și, de asemenea, a luptat în rândurile armatei italiene împotriva austriecilor în războiul din 1866. A participat la Bătălia de la Custoza⁠(en) ca șef de stat major al generalului Giuseppe Sirtori. Deziluzionat de eșecul armatei italiene în acea bătălie și din întreaga campanie din 1866, și-a întrerupt promițătoarea carieră militară pentru a se întoarce la viața civilă și a se dedica jurnalismului și politicii.[4]

Ulterior, Ernesto Teodoro Moneta a devenit un activist internațional pentru pace, deși a continuat să fie un naționalist italian convins. Între 1867 și 1896 a fost director și editor principal al ziarului democratic Il Secolo, care apărea la Milano. În 1887 el a fondat Unione Lombarda per la Pace e l'Arbitrato („Uniunea Lombardă pentru Pace și Arbitraj”), care milita pentru dezarmare și avea în vedere crearea Ligii Națiunilor. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, el s-a dedicat colectării de material documentar pentru principala sa operă istorică și literară, Le guerre, le insurrezioni e la pace nel secolo XIX („Războaiele, insurecțiile și pacea în secolul al XIX-lea”), apărută în patru volume publicate succesiv în 1903, 1904, 1906 și 1910. Primul volum conține o descriere detaliată a dezvoltării mișcării internaționale pentru pace în decursul secolului XIX. În 1890 Moneta a început să publice un almanah anual intitulat L'Amico della pace („Prietenul păcii”), iar în 1898 a fondat revista La Vita Internazionale („Viața Internațională”).[4]

Pentru acțiunile sale pacifiste a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în anul 1907.[6]

Totuși, în ultimii ani ai vieții Ernesto Teodoro Moneta și-a reafirmat naționalismul, exprimându-și public sprijinul pentru cucerirea Libiei (1912) și intrarea Italiei în Primul Război Mondial (1915).

Ernesto Teodoro Moneta a fost membru al masoneriei, activând în loja ambrosiană.[7].

A fost căsătorit (din 2 decembrie 1875) cu Ersilia Caglio, cu care a avut doi fii: Luigi si Emilio. Din anul 1900 a suferit de glaucom și a suportat o serie de intervenții chirurgicale pentru a evita orbirea totală. A murit de pneumonie la 10 februarie 1918, la Milano și a fost înmormântat la Missaglia, în cavoul familiei.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat la 9 octombrie 2017 
  2. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1907/  Missing or empty |title= (ajutor)
  3. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Missing or empty |title= (ajutor)
  4. ^ a b c d e it Fulvio Conti. „MONETA, Ernesto Teodoro”. Dizionario Biografico degli Italiani - Volume 75 (2011). http://www.treccani.it/enciclopedia/ernesto-teodoro-moneta_%28Dizionario-Biografico%29/. Accesat la 26 noiembrie 2016. 
  5. ^ it Un Nobel all'Ateneo Pavese”. MiaPavia. 4 decembrie 2007. http://www.miapavia.com/articolo.cfm?id=6154. Accesat la 15 noiembrie 2016. 
  6. ^ en Ernesto Teodoro Moneta, Nobel-winners.com, accesat 12 noiembrie 2016
  7. ^ it Domenico V. Ripa Montesano, Vademecum di Loggia, Edizione Gran Loggia Phoenix, Roma, 2009. ISBN 978-88-905059-0-4

Legături externe[modificare | modificare sursă]