Ernesto Teodoro Moneta
| Ernesto Teodoro Moneta | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Milano, Imperiul Austriac |
| Decedat | (84 de ani)[1][2][5][3] Milano, Regatul Italiei |
| Înmormântat | Missaglia[6] |
| Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie) |
| Frați și surori | Enrico Moneta[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | jurnalist scriitor militar pacifist[*] |
| Limbi vorbite | italiană |
| Activitate | |
| Alma mater | Milano |
| Premii | Premiul Nobel pentru Pace ()[7][8] |
Modifică date / text  | |
Inscripția de pe soclu: „Ernesto Teodoro Moneta, garibaldian, gânditor, jurnalist, apostol al păcii între oamenii liberi”.
Ernesto Teodoro Moneta (n. 20 septembrie 1833, Milano, Lombardia – d. 10 februarie 1918, Milano) a fost un jurnalist, scriitor, militar și revoluționar italian. Mai târziu a devenit un cunoscut pacifist, fiind laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1907).
Este autorul devizei: In varietate unitas!
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut într-o veche familie aristocratică din Milano. Tatăl său, Carlo Aurelio Moneta, moștenise o solidă poziție economică de la părintele său Giuseppe Moneta, cel care a introdus în Italia fabricarea la scară industrială a săpunului și a sodei de rufe. Ernesto Teodoro Moneta și-a petrecut copilăria în vila de la țară a familiei, din Missaglia, primind o educație potrivită cu tradiția strămoșilor săi, printre care s-au numărat notari, juriști, clerici și oameni de știință.[9]
Încă din adolescență a fost influențat de lupta italienilor pentru independență. La vârsta de 15 ani, Ernesto Teodoro Moneta a participat la cele „Cinci Zile de la Milan” (revolta din 1848 împotriva dominației Imperiului Austriac).[9]
Un document descoperit în arhiva Universității din Pavia atestă prezența sa la cursuri în anul universitar 1852-1853.[10] Totuși, el a decis să-și abandoneze studiile, pentru a participa la luptele pentru dobândirea independenței Italiei (mișcarea Risorgimento). În acest scop, a urmat cursurile Academiei Militare din Ivrea.
În 1859 s-a alăturat lui Garibaldi în Expediția celor O Mie, și, de asemenea, a luptat în rândurile armatei italiene împotriva austriecilor în războiul din 1866. A participat la Bătălia de la Custoza ca șef de stat major al generalului Giuseppe Sirtori. Deziluzionat de eșecul armatei italiene în acea bătălie și din întreaga campanie din 1866, și-a întrerupt promițătoarea carieră militară pentru a se întoarce la viața civilă și a se dedica jurnalismului și politicii.[9]
Ulterior, Ernesto Teodoro Moneta a devenit un activist internațional pentru pace, deși a continuat să fie un naționalist italian convins. Între 1867 și 1896 a fost director și editor principal al ziarului democratic Il Secolo, care apărea la Milano. În 1887 el a fondat Unione Lombarda per la Pace e l'Arbitrato („Uniunea Lombardă pentru Pace și Arbitraj”), care milita pentru dezarmare și avea în vedere crearea Ligii Națiunilor. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, el s-a dedicat colectării de material documentar pentru principala sa operă istorică și literară, Le guerre, le insurrezioni e la pace nel secolo XIX („Războaiele, insurecțiile și pacea în secolul al XIX-lea”), apărută în patru volume publicate succesiv în 1903, 1904, 1906 și 1910. Primul volum conține o descriere detaliată a dezvoltării mișcării internaționale pentru pace în decursul secolului XIX. În 1890 Moneta a început să publice un almanah anual intitulat L'Amico della pace („Prietenul păcii”), iar în 1898 a fondat revista La Vita Internazionale („Viața Internațională”).[9]
Pentru acțiunile sale pacifiste a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în anul 1907.[11]
Totuși, în ultimii ani ai vieții Ernesto Teodoro Moneta și-a reafirmat naționalismul, exprimându-și public sprijinul pentru cucerirea Libiei (1912) și intrarea Italiei în Primul Război Mondial (1915).
Ernesto Teodoro Moneta a fost membru al masoneriei, activând în loja ambrosiană.[12].
A fost căsătorit (din 2 decembrie 1875) cu Ersilia Caglio, cu care a avut doi fii: Luigi și Emilio. Din anul 1900 a suferit de glaucom și a suportat o serie de intervenții chirurgicale pentru a evita orbirea totală. A murit de pneumonie la 10 februarie 1918, la Milano și a fost înmormântat la Missaglia, în cavoul familiei.[9]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Andrew Bell. „Ernesto Teodoro Moneta” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Enciclopedia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 „Ernesto Teodoro Moneta” (în germană). Brockhaus Enzyklopädie[*]. OL 19088695W. Wikidata Q237227.
- 1 2 „Ernesto Teodoro Moneta”. BeWeB[*]. Wikidata Q77541206. Accesat în .
- ↑ Dalibor Brozović; Tomislav Ladan (). „Ernesto Teodoro Moneta” (în croată). Hrvatska enciklopedija[*]. OL 18248084W. Wikidata Q1789619.
- ↑ Bibliothèque nationale de France. „Ernesto Teodoro Moneta” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
- ↑ „Ernesto Teodoro Moneta”. Find a Grave. Accesat în .
- ↑ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1907/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 it Fulvio Conti. „MONETA, Ernesto Teodoro”. Dizionario Biografico degli Italiani - Volume 75 (2011). Accesat în .
- ↑ it „Un Nobel all'Ateneo Pavese”. MiaPavia. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ en Ernesto Teodoro Moneta, Nobel-winners.com, accesat 12 noiembrie 2016
- ↑ it Domenico V. Ripa Montesano, Vademecum di Loggia, Edizione Gran Loggia Phoenix, Roma, 2009. ISBN 978-88-905059-0-4
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- it Società per la pace e la giustizia internazionale (societate internațională fondată de Ernesto Teodoro Moneta)
- en Ernesto Teodoro Moneta, Nobel-winners.com, accesat 12 noiembrie 2016
- en Ernesto Teodoro Moneta - Biographical, NobelPrize.org, accesat 12 noiembrie 2016
