Henry Dunant
| Henry Dunant | |
 Henry Dunant spre sfârșitul vieții, nu se cunoaște data exacta a fotografiei |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Geneva, Elveția[3] |
| Decedat | (82 de ani)[1][2] Heiden, Elveția |
| Înmormântat | Cimitirul Sihlfeld[*] |
| Cetățenie | Elveția |
| Ocupație | antreprenor scriitor om de afaceri bancher[*] |
| Activitate | |
| Premii | Premiul Nobel pentru Pace ()[4][5] Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] |
Modifică date / text  |
|
Henry Dunant (n. 8 mai 1828 în Geneva, Elveția; d. 30 octombrie 1910, Heiden), din naștere Jean-Henri Dunant[6], a fost un om de afaceri elvețian și umanist de formație creștină. Fondează în 1862 "Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților" care din 1876 poartă numele Comitetul internațional al Crucii Roșii. Convențiile de la Geneva din 1864 acceptă și asimilează ideile publicate de Dunant în lucrarea "Eine Erinerung an Solferino". În 1901 a fost primul laureat al premiului Nobel pentru pace împreună cu Frédéric Passy.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b "Henry Dunant", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014
- ^ a b "Henry Dunant", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015
- ^ "Henry Dunant", Gemeinsame Normdatei, accesat la 10 decembrie 2014
- ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/1901/ Missing or empty
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Missing or empty
|title=(ajutor) - ^ Dunant a fost botezat cu numele „Jean-Henri“. Mai târziu a folosit în corespondența proprie diverse versiuni ale prenumelui, printre altele „Jean Henry“, „Henri“, și în mod special „Henry“. În epoca lui, folosirea numelui nu era tratată cu atâta strictețe ca astăzi, astfel încât în multe din publicațiile lui apare numele de „Henry“ în locul numelui de botez. Acest nume este folosit acum și de Societatea Henry Dunant și de Muzeul Henry-Dunant din Heiden. Pentru a nu fi confundat cu un alt cetățean al Genevei care purta același nume, începe să folosească din 1857 scrierea englezească a prenumelui și doar în testament și în câteva acte juridice își mai folosește numele de botez.
|
||||||||
|
