Sari la conținut

Emmanuel de Martonne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emmanuel de Martonne
Emmanuel de Martonne
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Chabris, Centre-Val de Loire, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[6][7] Modificați la Wikidata
Sceaux, Seine, Franța[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
PărințiAlfred de Martonne[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriÉdouard de Martonne[*][[Édouard de Martonne |]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiegeograf
climatolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitefranceză[2][9] Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuFranța  Modificați la Wikidata
Alma materȘcoala Normală Superioară  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Influențat deHumberto Fuenzalida Villegas[*][[Humberto Fuenzalida Villegas (director, National Museum of Natural History (1948-1964))|]]  Modificați la Wikidata
RudeJoseph Vidal de la Blache[*]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[10]
Medalla Cullum[*][[Medalla Cullum (award)|]] ()
Vegamedaljen[*][[Vegamedaljen (Swedish reward for achievements in geography and anthropology)|]] ()
Victoria Medal[*][[Victoria Medal (award from the Royal Geographical Society)|]] ()
premiul Fabien[*] ()
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] ()[10]
Prix Binoux[*][[Prix Binoux (award given by the Académie des Sciences)|]] ()  Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române

Emmanuel de Martonne (n. , Chabris, Centre-Val de Loire, Franța – d. , Sceaux, Seine, Franța) a fost un geograf și pedagog francez, cunoscut în Regatul României în Perioada interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României și a Munților Făgăraș, pe care i-a numit „Alpii Transilvaniei”.

Fiu al arhivistului A. de Martonne, a fost un elev al Liceului din Laval[11], unde i-a avut profesori pe Carle Bahon și Francis Delaisi. El este autorul unui Tratat de geografie fizică (1909) și al volumelor Geografie universală (1931), consacrate Europei Centrale. El a condus publicația Atlasul Franței și a fondat Institutul de Georgrafie de la Sorbonne.

Discipol al lui Vidal de la Blache, a fost numit la Rennes în 1899, unde a fondat un laborator de geografie în 1902. Pasionat de climatologie, el este celebru pentru descoperirea bazelor evapotranspirației potențiale, utilizată azi de botaniști și agronomi. Laboratorul său funcționează până în prezent, trecând în mâinile lui Andre Meynier. Acest laborator se numește astăzi COSTEL[12] și este condus de Jean-Pierre Marchand.

Fost coleg și prieten al criticului literar Pompiliu Eliade (1869-1914) la Școala Normală Superioară din Paris, tânărul De Martonne i-a urmat sfatul și și-a început cariera științifică cercetând Carpații Meridionali, pe care i-a denumit sau a preluat un nume folosit pe hărțile locale și l-a pus în circulație, „Alpii Transilvaniei”.[13] În 1902 își susținea teza de doctorat cu titlul La Valachie: essai de monographie géographique (Valahia: eseu de monografie geografică) dedicată mentorului său, Vidal de la Blache, teză care va fi urmată de Recherches sur la distribution géographique de la population en Valachie (Cercetări privind distribuția geografică a populației în Valahia).[13] Prin publicarea ambelor cărți, tânărul savant francez devenea cel mai bun specialist al studierii geografiei carpato-dunărene.[13]

În 1918, este desemnat expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) în cadrul tratativelor de încheiere a păcii după Primul Război Mondial, fiind principalul autor al recomandărilor făcute, cu obiectivitate, guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute România și Poloniei prin tratatele de pace.[14] În problema Basarabiei, geograful a susținut că soarta sa [a Basarabiei] naturală este de a reintra în unitatea română.[15]. El a călătorit pe teren și conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei Poloniei spre est și a României spre vest cu câțiva kilometri, pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare) să nu se întretaie de mai multe ori cu granița. El a conceput principiul viabilității conform căruia stabilirea granițelor trebuie să depindă nu numai de grupările etnice, ci și de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) și de infrastructurile teritoriului. Opunându-se astfel delegaților americani și britanici, el a contribuit, în mod semnificativ, la desenarea[16] granițelor din 1918-1921 (dintre care cele trasate între România, Serbia și Ungaria, mai sunt valabile și astăzi).

În semn de recunoaștere a acestor multiple merite, Academia Română l-a ales membru de onoare în 1912.[17]

Între anii 1931 - 1949, a prezidat Uniunea Geografică Internațională, devenind membru al Academiei Franceze de Științe.

Opera științifică

[modificare | modificare sursă]
Vedere aeriană a părții estice a munților Făgăraș, supranumiți „Alpii Transilvaniei” de către Emmanuel de Martonne.
  • Recherches sur l'Évolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates méridionales) Paris, Delagrave, 1906
  • Choses vues en Bessarabie, Paris, 1919
  • Traité de géographie physique : Climat, Hydrographie, Relief du sol, Biogéographie , Colin, 1920, re-editată
  • Les régions géographiques de France, Flammarion, 1921
  • Abrégé de géographie physique, Colin, 1922
  • Principes de géographie humaine, Paris, 1922
  • Les Alpes, géographie générale, Colin, 1931
  • Géographie aérienne, Albin Michel, 1948
  • La découverte aérienne du monde, Horizons de France, 1948, (publicată sub îndrumarea sa)
  • Géographie universelle, tome IV: Europe centrale II, 1931, (s/d Vidal de la Blache, Gallois)
  • Géographie universelle, tome VI: la France, 1955, avec Demangeon, (s/d Vidal de la Blache, Gallois)

Cinstirea memoriei

[modificare | modificare sursă]
  • În cinstea lui Emmanuel de Martonne, un colegiu din Laval îi poartă numele.[18]
  • Un amfiteatru al Universității Haute-Bretagne din Rennes îi poartă, de asemenea, numele.
  • În România, în orașul Timișoara, o stradă îi poartă numele: strada Emmanuel de Martonne.
  • În orașul Cluj-Napoca strada Emmanuel de Martonne separă clădirea Universității Babeș-Bolyai de cea a Facultății de Studii Europene și a Colegiului Academic.
  • În București pe Calea Victoriei e amplasat bustul lui Emmanuel de Martone.

La 13 mai 2019, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă aniversară cu tema „Desăvârșirea Marii Uniri – Emmanuel de Martonne”. Moneda, cu valoarea nominală de 10 lei, este de argint cu titlul de 999‰, este rotundă cu diametrul de 37 mm, are greutatea de 31,103 g, iar întregul tiraj de 300 de exemplare au fost emise de calitate proof. Mondele au putere de circulație pe teritoriul României.[19]

  1. Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Emmanuel de Martonne” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  3. „Louis Eugène Emmanuel Martonne de” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420. Accesat în .
  4. „Emmanuel de Martonne” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  5. Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. „Emmanuel de Martonne” (în franceză). Babelio[*]. Wikidata Q2877812.
  7. Bruno Delmas; Rémi Mathis (ed.). „Emmanuel de, Louis Eugène Emmanuel Martonne”. La France savante[*]. Wikidata Q55740543. Accesat în .
  8. Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  9. „Emmanuel de Martonne”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  10. 1 2 „Louis Eugène Emmanuel Martonne de” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
  11. Liceul din Laval cunoscut sub numele de Lycée Ambroise-Paré
  12. COSTEL este abrevierea denumirii, în limba franceză, a laboratorului: Climat et Occupation des Sols par Télédétection, în românește Climatul și Ocuparea Solurilor prin Teledetecție
  13. 1 2 3 Geografii (im)posibile. Emmanuel de Martonne, omul care a pus România Mare pe hartă Arhivat în , la Wayback Machine., 7 iunie 2015, Marius Cosmeanu, România liberă, accesat la 29 iunie 2015
  14. Șerban Dragomirescu, In memoriam: Profesorul Robert Ficheux (1898 – 2005) în: St. cerc. GEOFIZICĂ, tomul 43, p. 105, București, 2005
  15. Questions européennes, "La Bessarabie", Paris, 1919, p. 639
  16. Cu alte cuvinte, trasarea pe hartă.
  17. Academia Română - Membri de onoare din străinătate, accesat 20 octombrie 2017
  18. Site-ul Web al Colegiului "Emmanuel de Martonne" din Laval
  19. Banca Națională a României, Emisiune numismatică cu tema Desăvârșirea Marii Uniri – Emmanuel de Martonne

Legături externe

[modificare | modificare sursă]