Emmanuel de Martonne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Emmanuel de Martonne
Emmanuel de Martonne.jpg
Date personale
Născut [1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Chabris, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[6] Modificați la Wikidata
Sceaux, Franța[7] Modificați la Wikidata
Înmormântat Cimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupație geograf Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater École Normale Supérieure  Modificați la Wikidata
Premii Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()
Cullum Geographical Medal[*] ()
Vega Medal[*] ()
Victoria Medal[*] ()
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române
Harta Austro-Ungariei în 1914 cu naționalitățile, conform recensământului din 1890.
Harta țărilor dunărene în 1919, cu frontierele trasate de comisiile în care Emmanuel de Martonne a jucat un rol esențial.

Emmanuel de Martonne (n. 1 aprilie 1873, Chabris — d. 24 iulie 1955, Sceaux), a fost un geograf și pedagog francez, binecunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României, a Munților Făgăraș, de a căror frumusețe sălbatică, neatinsă și pură a fost profund impresionat, numindu-i Alpii Transilvaniei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiu al arhivistului A. de Martonne, a fost un elev al Liceului din Laval[8], unde i-a avut profesori pe Carle Bahon și Francis Delaisi. El este autorul unui Tratat de geografie fizică (1909) și al volumelor Geografie universală (1931), consacrate Europei Centrale. El a condus publicația Atlasul Franței și a fondat Institutul de Georgrafie de la Sorbonne.

Discipol al lui Vidal de la Blache, a fost numit la Rennes în 1899, unde a fondat un laborator de geografie în 1902. Pasionat de climatologie, el este celebru pentru descoperirea bazelor evapotranspirației potențiale, utilizată azi de botaniști și agronomi. Laboratorul său funcționează până în zilele noastre, trecând în mâinile lui Andre Meynier. Acest laborator se numește astăzi COSTEL[9] și este condus de Jean-Pierre Marchand.

Fost coleg și prieten al criticului literar Pompiliu Eliade (1869-1914) la Școala Normală Superioară din Paris, tânărul De Martonne i-a urmat sfatul și și-a început cariera științifică cercetând Carpații Meridionali, pe care i-a denumit sau a preluat un nume folosit pe hărțile locale și l-a pus în circulație, „Alpii Transilvaniei”.[10] În 1902 își susținea teza de doctorat cu titlul La Valachie: essai de monographie géographique (Valahia: eseu de monografie geografică) dedicată mentorului său, Vidal de la Blache, teză care va fi urmată de Recherches sur la distribution géographique de la population en Valachie (Cercetări privind distribuția geografică a populației în Valahia).[10] Prin publicarea ambelor cărți, tânărul savant francez devenea cel mai bun specialist al studierii geografiei carpato-dunărene.[10]

În 1918, este desemnat expert al Comitetului de studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) în cadrul tratativelor de încheiere a păcii după Primul Război Mondial, fiind principalul autor al recomandărilor făcute, cu obiectivitate, guvernului francez, privind teritoriile ce urmau să fie recunoscute România și Poloniei prin tratatele de pace.[11] El a călătorit pe teren și conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei Poloniei spre est și a României spre vest cu câțiva kilometri, pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare) să nu se întretaie de mai multe ori cu granița. El a conceput principiul viabilității conform căruia stabilirea granițelor trebuie să depindă nu numai de grupările etnice, ci și de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) și de infrastructurile teritoriului. Opunându-se astfel delegaților americani și britanici, el a contribuit, în mod semnificativ, la desenarea[12] granițelor din 1918-1921 (dintre care cele trasate între România, Serbia și Ungaria, mai sunt valabile și astăzi).

În semn de recunoaștere a acestor multiple merite, Academia Română îl alege membru de onoare în 1912.[13]

Între anii 1931 - 1949, a prezidat Uniunea Geografică Internațională, devenind membru al Academiei Franceze de Științe.

Opera științifică[modificare | modificare sursă]

Vedere aeriană a părții estice a munților Făgăraș, supranumiți Alpii Transilvaniei de către Emmanuel de Martonne.
  • Recherches sur l'Évolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates méridionales) Paris, Delagrave, 1906
  • Choses vues en Bessarabie, Paris, 1919
  • Traité de géographie physique : Climat, Hydrographie, Relief du sol, Biogéographie , Colin, 1920, re-editată
  • Les régions géographiques de France, Flammarion, 1921
  • Abrégé de géographie physique, Colin, 1922
  • Principes de géographie humaine, Paris, 1922
  • Les Alpes, géographie générale, Colin, 1931
  • Géographie aérienne, Albin Michel, 1948
  • La découverte aérienne du monde, Horizons de France, 1948, (publicată sub îndrumarea sa)
  • Géographie universelle, tome IV: Europe centrale II, 1931, (s/d Vidal de la Blache, Gallois)
  • Géographie universelle, tome VI: la France, 1955, avec Demangeon, (s/d Vidal de la Blache, Gallois)

Cinstirea memoriei lui Emmanuel de Martonne[modificare | modificare sursă]

  • În cinstea lui Emmanuel de Martonne, un colegiu din Laval îi poartă numele.[14]
  • Un amfiteatru al Universității Haute-Bretagne din Rennes îi poartă, de asemenea, numele.
  • În România, în orașul Timișoara, o stradă îi poartă numele: strada Emmanuel de Martonne.
  • În orașul Cluj-Napoca strada Emmanuel de Martonne separă clădirea Universității Babeș-Bolyai de cea a Facultății de Studii Europene și a Colegiului Academic.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Emmanuel de Martonne", Gemeinsame Normdatei, accesat la 14 mai 2014 
  2. ^ "Emmanuel de Martonne", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ Baza de date Léonore, accesat la 9 octombrie 2017 
  4. ^ SNAC, accesat la 9 octombrie 2017 
  5. ^ "Emmanuel de Martonne", Gemeinsame Normdatei, accesat la 22 decembrie 2014 
  6. ^ Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat la 9 octombrie 2017 
  7. ^ "Emmanuel de Martonne", Gemeinsame Normdatei, accesat la 13 august 2015 
  8. ^ Liceul din Laval cunoscut sub numele de Lycée Ambroise-Paré
  9. ^ COSTEL este abrevierea denumirii, în limba franceză, a laboratorului: Climat et Occupation des Sols par Télédétection, în românește Climatul și Ocuparea Solurilor prin Teledetecție
  10. ^ a b c Geografii (im)posibile. Emmanuel de Martonne, omul care a pus România Mare pe hartă, 7 iunie 2015, Marius Cosmeanu, România liberă, accesat la 29 iunie 2015
  11. ^ Șerban Dragomirescu, In memoriam: Profesorul Robert Ficheux (1898 – 2005) în: St. cerc. GEOFIZICĂ, tomul 43, p. 105, București, 2005
  12. ^ Cu alte cuvinte, trasarea pe hartă.
  13. ^ Academia Română - Membri de onoare din străinătate, accesat 20 octombrie 2017
  14. ^ Site-ul Web al Colegiului "Emmanuel de Martonne" din Laval

Vezi și[modificare | modificare sursă]