Emmanuel de Martonne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Emmanuel de Martonne, înainte de 1929
Harta Austro-Ungariei în 1914 cu naționalitățile, conform recensământului din 1890.
Harta țărilor dunărene în 1919, cu frontierele trasate de comisiile în care Emmanuel de Martonne a jucat un rol esențial.

Emmanuel de Martonne (n. 1 aprilie 1873, Chabris — d. 24 iulie 1955, Sceaux), a fost un geograf și pedagog francez, binecunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României, a Munților Făgăraș, de a căror frumusețe sălbatică, neatinsă și pură a fost profund impresionat, numindu-i Alpii Transilvaniei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiu al arhivistului A. de Martonne, a fost un elev al Liceului din Laval[1], unde i-a avut profesori pe Carle Bahon și Francis Delaisi. El este autorul unui Tratat de geografie fizică (1909) și al volumelor Geografie universală (1931), consacrate Europei Centrale. El a condus publicația Atlasul Franței și a fondat Institutul de Georgrafie de la Sorbonne.

Discipol al lui Vidal de la Blache, a fost numit la Rennes în 1899, unde a fondat un laborator de geografie în 1902. Pasionat de climatologie, el este celebru pentru descoperirea bazelor evapotranspirației potențiale, utilizată azi de botaniști și agronomi. Laboratorul său funcționează până în zilele noastre, trecând în mâinile lui Andre Meynier. Acest laborator se numește astăzi COSTEL[2]și este condus de Jean-Pierre Marchand.

De asemenea, Emmanuel de Martonne a participat, în 1919, la dezbaterile Conferinței de Pace de la Paris, consacrate stabilirii noilor frontiere ale României și Poloniei. El a călătorit pe teren și conform principiului viabilității frontierelor, a obținut extinderea frontierei Poloniei spre est și a României spre vest cu câțiva kilometri, pentru ca importante căi ferate (de exemplu Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare) să nu se întretaie de mai multe ori cu granița. El a conceput principiul viabilității conform căruia stabilirea granițelor trebuie să depindă nu numai de grupările etnice, ci și de motive geografice (relief, ape, accesibilitate) și de infrastructurile teritoriului. Opunându-se astfel delegaților americani și britanici, el a contribuit, în mod semnificativ, la desenarea[3] granițelor din 1918-1921 (dintre care cele trasate între România, Serbia și Ungaria, mai sunt valabile și astăzi).

Între anii 1931 - 1949, a prezidat Uniunea Geografică Internațională, devenind membru al Academiei Franceze de Științe.

Opera științifică[modificare | modificare sursă]

Vedere aeriană a părţii estice a munţilor Făgăraş, supranumiți Alpii Transilvaniei de către Emmanuel de Martonne.
  • Recherches sur l'Évolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates méridionales) Paris, Delagrave, 1906
  • Choses vues en Bessarabie, Paris, 1919
  • Traité de géographie physique : Climat, Hydrographie, Relief du sol, Biogéographie , Colin, 1920, re-editată
  • Les régions géographiques de France, Flammarion, 1921
  • Abrégé de géographie physique, Colin, 1922
  • Principes de géographie humaine, Paris, 1922
  • Les Alpes, géographie générale, Colin, 1931
  • Géographie aérienne, Albin Michel, 1948
  • La découverte aérienne du monde, Horizons de France, 1948, (publicată sub îndrumarea sa)
  • Géographie universelle, tome IV: Europe centrale II, 1931, (s/d Vidal de la Blache, Gallois)
  • Géographie universelle, tome VI: la France, 1955, avec Demangeon, (s/d Vidal de la Blache, Gallois)

Cinstirea memoriei lui Emmanuel de Martonne[modificare | modificare sursă]

  • În cinstea lui Emmanuel de Martonne, un colegiu din Laval îi poartă numele.[4]
  • Un amfiteatru al Universității Haute-Bretagne din Rennes îi poartă, de asemenea, numele.
  • În România, în orașul Timișoara, o stradă îi poartă numele: strada Emmanuel de Martonne.
  • În orașul Cluj-Napoca strada Emmanuel de Martonne separă clădirea Universității Babeș-Bolyai de cea a Facultății de Studii Europene și a Colegiului Academic.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Liceul din Laval cunoscut sub numele de Lycée Ambroise-Paré
  2. ^ COSTEL este abrevierea denumirii, în limba franceză, a laboratorului: Climat et Occupation des Sols par Télédétection, în românește Climatul și Ocuparea Solurilor prin Teledetecție
  3. ^ Cu alte cuvinte, trasarea pe hartă.
  4. ^ Site-ul Web al Colegiului "Emmanuel de Martonne" din Laval

Vezi și[modificare | modificare sursă]