Dolomiti di Brenta
| Dolomiti di Brenta | |
 | |
  | |
| Poziția |  Provincia Autonomă Trento Italia |
|---|---|
| Coordonate | 46°11′39″N 10°54′36″E / 46.19416667°N 10.91°E |
| Suprafață | 31.132 ha  |
| Cod Natura 2000 | IT3120177 |
Modifică date / text  | |
Dolomiti di Brenta este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 31.132 ha, integral pe uscat.
Localizare[modificare | modificare sursă]
Centrul sitului Dolomiti di Brenta este situat la coordonatele 46°11′39″N 10°54′36″E / 46.194167°N 10.91°E.
Înființare[modificare | modificare sursă]
Situl Dolomiti di Brenta a fost declarat sit de importanță comunitară în octombrie 2010 pentru a proteja 2 specii de plante și 52 de specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în iulie 2016[1].[2][3]
Biodiversitate[modificare | modificare sursă]
Situată în ecoregiunea alpină, aria protejată conține 35 de habitate naturale: Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Tufărișuri subarctice cu Salix spp., Râuri de munte și vegetația lor lemnoasă cu Salix elaeagnos, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Lespezi calcaroase, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti), Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios, Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp., Mlaștini alcaline, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Turbării active, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Formațiuni de Juniperus communis pe lande sau pajiști calcaroase, Păduri de fag subalpine medio-europene cu Acer și Rumex arifolius, Ghețari permanenți, Păduri de fag Asperulo-Fagetum, Mlaștini împădurite, Păduri de fag Luzulo-Fagetum, Păduri panonice cu Quercus pubescens, Fânețe montane, Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase de la nivelul montan până la nivelul alpin (Thlaspietea rotundifolii), Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Râuri de munte și vegetația erbacee de pe malurile acestora, Păduri de fag din Europa Centrală dezvoltate pe sol calcaros cu Cephalanthero-Fagion, Păduri acidofile de Picea de la nivel montan la nivel alpin (Vaccinio-Piceetea), Pajiști alpine și boreale, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Păduri alpine de Larix decidua și/sau Pinus cembra.[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- plante (2): papucul doamnei (Cypripedium calceolus), mușchi (Dicranum viride)
- păsări (46): uliu porumbar (Accipiter gentilis), uliu păsărar (Accipiter nisus), minunița (Aegolius funereus), ciocârlie-de-câmp (Alauda arvensis), potârnichea de stâncă (Alectoris graeca saxatilis), fâsă de pădure (Anthus spinoletta), fâsă de pădure (Anthus trivialis), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), ciuf-de-pădure (Asio otus), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), buha (Bubo bubo), șorecarul comun (Buteo buteo), caprimulg (Caprimulgus europaeus), Carduelis citrinella, mierla de apă (Cinclus cinclus), prepeliță (Coturnix coturnix), lăstun de casă (Delichon urbicum), ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), presură galbenă (Emberiza citrinella), șoim călător (Falco peregrinus), vânturel roșu (Falco tinnunculus), ciuvică (Glaucidium passerinum), zăgan (Gypaetus barbatus), Lagopus muta helvetica, sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), câneparul (Linaria cannabina), Lyrurus tetrix tetrix, gaia neagră (Milvus migrans), mierlă de piatră (Monticola saxatilis), cinghiță alpină (Montifringilla nivalis), alunar (Nucifraga caryocatactes), pietrar sur (Oenanthe oenanthe), ciuf-pitic (Otus scops), viespar (Pernis apivorus), codroșul de pădure (Phoenicurus phoenicurus), pitulice de munte (Phylloscopus bonelli), ciocănitoare verzuie (Picus canus), ciocănitoarea verde (Picus viridis), mărăcinar (Saxicola rubetra), huhurez mic (Strix aluco), silvie de zăvoi (Sylvia borin), silvie-mică (Sylvia curruca), Tachymarptis melba, cocoș de munte (Tetrao urogallus), pupăză (Upupa epops)
- mamifere (3): liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), urs brun (Ursus arctos)
- nevertebrate (2): Austropotamobius pallipes, Euplagia quadripunctaria
- pești (1): Salmo marmoratus
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 121 de specii de plante, 1 specie de păsări, 3 specii de amfibieni, 24 de specii de mamifere, 3 specii de nevertebrate, 4 specii de pești, 10 specii de reptile.[2]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b DM 15/07/2016 - G.U. 185 del 09-08-2016
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Dolomiti di Brenta”. Accesat în .
- ^ a b „Dolomiti di Brenta”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .