Discuție:Marius Ianuș

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vă rugăm să opriți modificarea acestei pagini în interesul lui Ionuț Caragea. Ionuț Caragea nu este un scriitor apreciat în România, dar încearcă să se impună creând și modificând pagini pe Wikipedia. Pagina lui Marius Ianuș a fost modificată de către -5.14.155.47 în interesul său, de mai multe ori. Ionuț Caragea, pe lângă faptul că este un scriitor mediocru, nu este o instanță critică. Opiniile lui nu au ce căuta într-o enciclopedie serioasă. Nici măcar revista „Luceafărul” în care își publică el articolele nu este adevărata revistă „Luceafărul”, de la București, ci o foaie de la Botoșani. Vă rugăm fie să ștergeți pagina mea (Marius Ianuș) de pe Wikipedia, fie să îl blocați pe acest individ. La ce alt scriitor român din orice perioadă istorică mai găsiți comentarii negative asupra lui pe pagina de Wikipedia sau pe pagina oricărei alte enciclopedii? Marius Ianuș

Se poate vedea, în comentariul de mai sus, că Marius Ianuș vandalizează Wikipedia, în interes personal, eliminând opiniile critice negative cu privire la opera sa sau cu privire la Fracturism. Se poate vedea că nu a adus niciun fel de contraargument la sursele de încredere prezentate mai jos, ștergând nu numai sursa cu opinia lui Caragea, dar și aceea cu VERDICTUL lui Manolescu (criticul nr. 1 al României), publicată în România literară, revistă de mare notorietate. La întrebarea "La ce alt scriitor român din orice perioadă istorică mai găsiți comentarii negative asupra lui pe pagina de Wikipedia sau pe pagina oricărei alte enciclopedii?", se poate vedea foarte ușor că există nenumărate exemple în care apare pe Wikipedia, pe pagina unor scriitori foarte cunoscuți, rubrica "Controverse", în care se apar comentarii negative. Câteva exemple: Eugen Simion, Dinu Săraru, Theodor Holman, Horia-Roman Patapievici etc. etc. Aceste comentarii negative vin să întregească imaginea de ansamblu a respectivelor personalități. Wikipedia trebuie să informeze corect cititorii, nu să ascundă informații importante, fiindcă așa vor respectivele personalități. Ori, prin ștergerea informațiilor de pe pagina sa și adăugarea doar a informațiilor care îi convin, Marius Ianuș nu face decât să se autopromoveze (de altfel, a postat și propriul blog pe care își vinde cartea în dicuția de la reclamații), articolul său suferind grav de lipsa punctului de vedere neutru, descris la politicile Wikipediei [1]. Propun adăugarea unei rubrici numită "Controverse" la articolul Marius Ianuș, în care să se vadă opinia lui Nicolae Manolescu, exact așa cum a fost ea publicată pe Wikipedia, înainte să fie ștearsă, cât și opinia lui Caragea, fiindcă, în ciuda faptului că Marius Ianuș are o opinie personală superficială despre valoarea lui Caragea, fără să aibă niciun argument critic, Caragea are totuși niște aprecieri critice din partea unor critici sau personalități din lumea literară (chiar și președintele Academiei Române semnează pe una dintre cărțile sale) are niște premii internaționale pentru poezie (Ianuș este un necunosut peste hotare), niște premii la concursurile naționale de critică literară, publicând cronici atât în revista Luceafărul de dimineață, pe care Marius Ianuș o invocă (Caragea are 9 cronici în Luceafărul de dimineață), dar și în alte reviste de mare notorietate (Acolada, Discobolul, Familia, Mișcarea lietrară, Nord Literar, Poezia, Pro Saeculum, Timpul etc.). Revistele în care a publicat Caragea pot fi verificate aici:[2]. Iar Marius Ianuș, fie-ne iertată remarca, în ce reviste a publicat el cronici literare, de vreme ce se consideră a fi un mare cunoscător de poezie? Faptul că a înjurat România ca la ușa cortului (Să ne amintim rușinosul MUIE ROMÂNIA) sau faptul că s-a călugărit și își petrece timpul modificând articole pe WIkipedia în loc să facă rugăciuni, îl face cumva să fie și critic literar? Dacă omul a înjurat România sau dacă are vederi politice controversate, gata, aceste informații trebuie să fie șterse de peste tot, doar că așa vrea el? Sau faptul că mai mulți oameni, printre care și colegii lui de generație, consideră că fracturismul nu este un curent literar, iar pe Marius Ianuș îl deranjează adevărul, asta îi dă lui libertatea să vandalizeze Wikipedia și să șteargă toate informațiile care conferă respectivului articol, de exemplu Fracturismul, o imagine cât mai clară și neutralitate? Propun introducerea informațiilor șterse de Marius Ianuș din articolul Marius Ianuș, la rubrica Controverse, iar la articolul Fracturismul, articol care face referire la un manifest literar, propun introducerea tuturor surselor pro și contra cu privire la acest manifest, și anume sursele în care apar opiniile lui Ionuț Caragea, Dumitru Crudu, Ioana Băețică, Ovidiu Iancu. Îl rog pe domnul Andrei Stroe sau pe un alt admin să opereze modificările respective, interzicându-i, totodată, lui Marius Ianuș, să vandalizeze contribuțiile altor utilizatori care respectă regulile Wikipediei. Vă mulțumesc!--5.14.146.224 (discuție) 10 noiembrie 2021 17:01 (EET)[răspunde]

Curentele literare nu se inventeaza peste noapte. Este o afirmatie nefondata. Fracturismul nu este curent literar. Este un manifest dar nu este un curent literar. Si nici macar celebru. Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de 65.93.195.123 (discuție • contribuții).

Fracturismul e un curent literar cunoscut. Cei care nu-l cunosc, poate că nu citesc. Dă o căutare pe google la "Fracturism". Acest comentariu nesemnat a fost adăugat de Human zone (discuție • contribuții).


Mulțumesc pentru protejarea paginii. Pe lângă sursele de încredere, aparținând lui Nicolae Manolescu și Ionuț Caragea, vă rugăm să adaugați și sursa de încredere care aparține lui Dumitru Crudu, coautorul Manifestului Fracturist, care, prin spusele sale, confirmă cele spuse de Caragea. Caragea spune că: "Fracturismul nu a fost un curent literar, ci un moft personal al acelora care l-au inventat, urmărindu-se un singur scop: creșterea rapidă a prestigiului personal în disputa cu alți scriitori din aceeași generație sau din generațiile anterioare." Dumitru Crudu, coautor al Manifestului Fracturist, spune că, MARE ATENȚIE VĂ RUGĂM, DOMNILOR ADMINI: "Trebuia să epatăm pentru a fi luați în seamă. Altfel, dacă nu am fi jucat și teatru, nimeni nu ar fi dat doi bani pe textul nostru. Eram conștienți de asta. De aia am și lovit în idoli. Totuși, după ce se lăsa întunericul și ne întorceam acasă, scoteam volumele optzeciștilor și le citeam sub plapumă. Fracturismul a ieșit din mantaua lui Cărtărescu și Mușina, ăsta e adevărul, dar în manifest am pornit un război contra poeților pe care-i iubeam, pentru a atrage atenția asupra poeziei noastre. Privind dinspre prezent spre acele vremuri, consider că aceste lucruri reprezintă partea cea mai perisabilă a ma­nifestului nostru și, cu această ocazie, vreau să recunosc că foarte multe idiosincrazii erau false, pentru că nouă ne plăcea poezia optzecistă." Iată, dragi admini, că spusele lui Caragea sunt confirmate chiar de coautorul Manifestului Fracturist, Dumitru Crudu. Sursa, revista Literatura de Azi [3] Rugăm adiminii, pe această cale, să adauge paragraful lui Dumitru Crudu în continuarea spuselor lui Caragea, fiindcă însuși coautorul Manifestului Fracturist confirmă, practic, nu numai spusele lui Caragea, dar și faptul că "foarte multe idiosincrazii erau false" IDIOSINCRAZÍE, idiosincrazii, s. f. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-; scris și: idiosincrasie] – Din fr. idiosyncrasie. Deci, mai pe înțelesul dv., afirmațiile din cadrul Manifestului Fracturist sunt reacții false, sunt pretexte, pentru a legitima un așa zis curent literar. Dumitru Crudu recunoaște acest lucru, Caragea menționează acest lucru, dar fanii lui Marius Ianuș sau, chiar el însuși, nu pot accepta aceste adevăruri fiindcă ele afectează imaginea actuală, de călugăr și scriitor religios, a lui Marius Ianuș, dar și de fost lider al generației 2000, după spusele unora din acele vremuri, imagine de care nu vrea să se desprindă. Dacă există voci critice care susțin legitimitatea Curentulului Fracturist, care argumentează și legitimează acest curent, acestea pot fi adăugate în pagina Wikipedia a lui Marius Ianuș, sub titulatura Opinii PRO și CONTRA asupra Curentului Fracturist, respectându-se, astfel, principiile neutralității. Dar, aceste opinii PRO trebuie să fie menționate în surse de încredere, nu pe bloguri personale. Vă mulțumim!--5.14.155.47 (discuție) 21 octombrie 2021 13:37 (EEST)[răspunde]

Ionuț Caragea nu este o sursă credibilă, ci un mincinos. Un poet de mâna a treia care se pretinde liderul Generației 2000. Dumitru Crudu nu a afirmat niciodată cele susținute de Ionuț Caragea mai sus. Vă rugăm să opriți vandalizarea acestei pagini și să lăsați în prezentarea ei doar primul paragraf „Marius Ianuș (n. 24 decembrie 1975, Brașov, România) este un poet român neoclasic, coautor al Manifestului Fracturist (1998). În anul 2010 a renegat toate scrierile sale de până atunci, pe motive de credință, asumându-și o nouă direcție literară, creștin-naționalistă. [1]” + Bibliografia și Referințele Critice. Modificările făcute în interesul lui Ionuț Caragea în această pagină aruncă în ridicol seriozitatea platformei Wikipedia. Practic, orice tâmpit poate să se prezinte pe sine ca fiind Shakespeare și orice autor de mâna a treia poate să scrie în paginile autorilor cu greutate că aceștia nu au valoare și ideile lor nu corespund realității. Nici măcar revista „Luceafărul” în care publică Ionuț Caragea acel text poelmic al lui nu e adevărata revistă „Luceafărul”, de la București, ci o foaie literară de la Botoșani. Vă rugăm fie să ștergeți definitiv pagina Marius Ianuș de pe Wikipedia, fie să blocați vandalizarea acestei pagini de către Ionuț Caragea.
Pasajele următoare nu au ce căuta în această pagină și reprezintă un act de vandalism :
„În viziunea criticului Nicolae Manolescu, Manifestul fracturist inaugurează o poezie provocatoare, dar nu așa de scandaloasă cum s-a vrut și cum a fost citită de critica de toate vârstele, o poezie antisistem avant la lettre, în tradiția Geo Bogza din Poemul invectivă și din Jurnal de sex, anticapitalistă (a lui Bogza era antiburgheză), nu fără legătură cu Gingsberg și Kerouac, idolii generației 1980, abundând în dure considerații politice referitoare la România...[2].
Marius Ianuș a fost considerat, până în 2010, liderul Generației 2000, dar Nicolae Manolescu consideră că ceea ce este alarmant în cazul involuției ideologice și literare a poeziei lui Ianuș este că el continuă a se bucura, cu minime excepții, de simpatia criticii, tinere îndeosebi, chiar și de aceea a extremiștilor de stânga, concluzionând că poezia lui naționalistă și religioasă nu mai ține de poezie. [3]
Referitor la ideea de fracturism și la controversele create în jurul acestui concept, unul dintre liderii actuali ai generației 2000, Ionuț Caragea, afirmă într-un articol din revista Luceafărul, inititulat „Curente literare globale și pseudo-curente literare locale”, că Fracturismul nu a fost un curent literar, ci un moft personal al acelora care l-au inventat, urmărindu-se un singur scop: creșterea rapidă a prestigiului personal în disputa cu alți scriitori din aceeași generație sau din generațiile anterioare. De altfel, Ionuț Caragea consideră că Fracturismul nu a înglobat o generație, iar Marius Ianuș, nu a fost liderul generației 2000, fiindcă nu avea cum să fie liderul câtorva mii de scriitori douămiiști din afara Fracturismului, scriitori pe care nu i-a influențat niciodată, în niciun fel. Nici prin valoarea sa literară, nici prin ideea de fracturism. [4]” 86.124.114.106 (discuție) 21 octombrie 2021 15:49 (EEST)[răspunde]

Utilizatorul 86.124.114.106 ar putea să folosească un limbaj cuviincios, bazat pe surse de încredere. Ionuț Caragea a ajuns cine a ajuns tocmai prin validarea sa de către criticii literari, iar rezultatele sale, mai ales cele internaționale, vorbesc de la sine. Articolul său este argumentat, fără să jignească pe nimeni, și este publicat în revista Luceafărul, brand înregistrat la Botoșani, drepturile asupra numelui Luceafărul aparținându-le celor de la Botosani (se poate verifica la OSIM). Revista de la București se numește Luceafărul de dimineață. Oricum, ambele reviste sunt înregistrate cu ISSN, nu sunt bloguri personale, și există un comitet de selecție și de verificare pentru fiecare în parte. Caragea nu face parte din redacția acestor reviste, deci este un autor independent care publică într-o revistă care nu îi aparține. Oricum, acest articol, într-o formă restrânsă, a fost publicat și în revista Caietele Columna, nr. 101, pag. 23 [4]. Un alt comitet de verificare, iar Caragea nu face parte, nici de această dată, din redacție. Deci, se respectă citeriul de neutralitate, iar libertatea de expresie și opinie critică este permisă, atâta vreme cât aceste opinii critice sunt argumentate. Nu o fi Caragea unul dintre marii critici ai țării, dar are două cărți de cronici literare, a publicat în marile reviste ale țării și a obținut două premii literare pentru critică. Mai mult de atât, Curentul Generației Google a fost subiect de Bacalaureat, fiind ales de cei de la Ministerul Invatamantului. Vorbim, asadar, de o oarecare notorietate, nu de un anonim. Acum, poate ne spune și nouă anonimul 86.124.114.106 care este competența sa literară și pe baza căror criterii îl face pe scriitorul Caragea mincinos? Un anonim atât de înverșunat în eliminarea unor pasaje critice și păstrarea doar a unui paragraf, care îi convine lui, îmi sună a interese personale. Asta una la mână. În ceea ce-l privește pe Nicolae Manolescu, cred că toată țara îl cunoaște, nu mai are nevoie de prezentare. Este considerat, de mulți, criticul nr. 1 al României. Iar revista România Literară este printre cele mai importante reviste din România. Considerațiile lui Manolescu despre Ianus apar si in revista Literatura de Azi, si in Romania literara, deci vorbim de surse credibile, nu de bloguri personale. Pe langa toate acestea, se poate vedea foarte clar ce zice Dumitru Crudu despre manifestul la care a fost coautor, nu cred ca trebuie sa copiez, din nou, ceea ce scrie mai sus. Este cat de poate de clar, de evident. Deci, daca exista surse credibile (reviste cu ISSN) si critici recunoscuti sau scriitori recunoscuti, se pot adăuga aceste surse la articolul de bază, într-o rubrică în care să se prezinte, conform principiilor de neutralitate, argumentele PRO și CONTRA cu privire la Curentul Fracturist. Wikipedia trebuie să ia în considerație toate opiniile, nu doar cele care îi convin anonimului revoltat. În plus, toate aprecierile critice despre Marius Ianus trebuie wikizate, in sensul ca trebuie sa fie mentionata, in dreptul fiecarei opinii, sursa din care s-a preluat acel paragraf, iar sursa sa aiba si un link, ca sa poata fi verificata de admini. Este inadmisibil ca niste anonimi sa scrie despre un autor ca scrie misto, ca este cel mai misto dintre toti etc. Tonul potrivit este descris la Manualul de Stil al Wikipediei [5], si anume: "Wikipedia în limba română își dorește un stil (mod) de exprimare enciclopedic, bazat pe limba română literară, similar cu stilul celor mai prestigioase tipărituri enciclopedice române." In rest, ii amintim utilizatorului anonim ca "Wikipedia este o enciclopedie generală, disponibilă pe Internet în mai multe limbi, având conținut ce poate fi utilizat liber și dezvoltat de oricine." In ceea ce priveste sursele de incredere si evaluarea lor, adminii stiu foarte bine sa-si faca treaba conform conventiilor Wikipediei [6] . Si cu acestea fiind spuse, nu cred ca mai am ceva de adaugat. Ii voi lasa pe admini sa verifice toate paragrafele, toate sursele si sa ia decizia corecta. Din punctul meu de vedere, discutia este incheiata.--5.14.155.47 (discuție) 21 octombrie 2021 16:53 (EEST)[răspunde]

O altă voce importată din rândul scriitorilor considerați fracturiști, filologul Ioana Băețică, cercetător pe tema culturii tranziției [7], consideră, într-un interviu publicat pe portalul Liternet, că "Curentul fracturist nu este un curent literar. Nu se închide între granițele unui stil estetic și unui tip de naratologie. Mai mult decât atât, este un program de atitudine. Program e deja un cuvânt foarte mare. O sugestie de atitudine socială a generației noastre biologice. Cu care ne simțim cumva organic crescuți din aceleași experiențe, care ne dau un sentiment de consubstanțialitate, și pentru care nu mai există nici un fel de cale de ieșire decât să înțeleagă ce se întâmplă în momentul de față în România."[8]. Rugăm să se adauge și această sursă, pe lângă cea a lui Dumitru Crudu, la articolul Marius Ianuș. Vă mulțumim!--5.14.155.47 (discuție) 23 octombrie 2021 14:18 (EEST)[răspunde]
O altă voce care, practic, ridiculizează acest pseudo-curent literar, este Ovidiu Iancu. Sursa de încredere este revista Viața Românească. Iată un fragment, pe care vă rugăm să îl adaugați la opinii despre Fracturism: "Se cuvine amintit, ca relevant studiu de caz, și pseudo-curentul literar denumit de Marius Ianuș „fracturism”. El e, oarecum, inedit, având un manifest teoretic (confuz), dar nebeneficiind de texte consistente care să-l susțină. Apărut, după mărturia autorilor (Marius Ianuș și Dumitru Crudu) „în noaptea de 10 spre 11 septembrie 98 (când am fost bătuți pe stradă)”, acest curent literar are un singur avantaj major. E primul care poate fi datat cu precizie… a apărut, deci, fix în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1998 (e adevărat că nu cunoaștem cu precizie ora). În rest, textul-manifest e de un umor involuntar irezistibil. „Fracturismul are mai multe niveluri: socio-cultural, psihologic, estetic și, în consecință, curentul nostru este reflectarea literară a unei realități noi. În plan politic este reprezentat prin anarhism” sau „Fracturismul desfide (sic!) șoarecii de bibliotecă și poeții premianți, cât și o poezie scrisă pe diplomele de absolvire a facultății”. Aici, se ignoră și limba română prin eludarea corelației necesare la nivelul frazei între „atât” și „cât”. Și în fine, un ultim citat pe care personal îl prefer pentru doza lui de aroganță și ignoranță: „Fracturismul, după ce a descoperit fisurile realității și existenței, vrea să instituie o legătură extrem de strânsă, o coeziune între felul cum trăiești și poezia pe care o scrii”. Superb!!! După ce, așadar, într-o singură noapte cei doi au descoperit „fisurile existenței”, s-au și hotărât să reinstituie o confuzie de care generații întregi de critici literari, nu numai români, se străduiseră să scape." [9]--5.14.155.47 (discuție) 26 octombrie 2021 11:00 (EEST)[răspunde]
Putem spune că pagina arată mult mai îngrijit în momentul de față. Însă este insuficient, fiindcă ați șters niște informații de pe pagina despre DV. informații despre involuția dv. literară și derapajele politico-religioase, subiecte amplu discutate în surse de încredere, în cronici literare. Dar să le luăm pe rând. Eu nu contest lipsa de notorietate a scriitorului Marius Ianuș, contest doar vandalizarea paginii Marius Ianuș de către Marius Ianuș și ștergerea unor informații importante. Marius Ianuș își prezenta și încă își mai prezintă pe Wikipedia activitatea literară structurată în doua perioade, înainte de 2010 și după 2010. Dacă activitatea sa de dinainte de 2010 a fost apreciată de Manolescu, Enache și alți critici importanți (cu toate că opera apreciată conține injurii grave la adresa României, deci rușine celor care au apreciat astfel de enormități!), ei bine, activitatea de după 2010 a devenit un subiect foarte controversat, amplu discutat de aceiași critici care l-au lăudat pe Marius Ianuș în trecut. Nicolae Manolescu scrie o cronică amplă despre involuția literară și derapajele lui Marius Ianuș în România literară, în anul 2016. La fel, Daniel-Cristea Enache, tot o cronică literară, în aceeași revistă, România literară, tot în 2016. Se poate vedea deci, că această involuție a lui Ianuș și deriva sa politico-religioasă de la literatura sa preedentă sunt subiecte notabile, amplu prezentate în literatura de specialitate, de doi mari critici literari, ceea ce le conferă dreptul de a fi inserate în Wikipedia, cel puțin la rubrica de controverse, fiindcă fac referire la structurarea activitații literare a lui Ianuș și întregesc imaginea sa de scriitor și om religios. Din punctul meu de vedere, paragrafele de mai jos trebuie obligatoriu menționate înntr-o nouă rubrică, Controverse, deoarece așa cum Marius Ianuș se laudă cu aprecierile pozitive ale lui Manolescu și Enache, prezentând aceste surse, tot așa trebuie să se laude și cu criticile lor recente, chiar dacă acestea evidențiază și aspecte mai puțin agreate de Marius Ianuș. Iată, așadar, paragrafele care trebuie introduse la rubrica Controverse:
  • Marius Ianuș a fost considerat, până în 2010, liderul Generației 2000, dar Nicolae Manolescu consideră că ceea ce este alarmant în cazul involuției ideologice și literare a poeziei lui Ianuș este că el continuă a se bucura, cu minime excepții, de simpatia criticii, tinere îndeosebi, chiar și de aceea a extremiștilor de stânga, concluzionând că poezia lui naționalistă și religioasă nu mai ține de poezie. Sursa: România literară [10]
  • Daniel Cristea-Enache considera în 2016, în revista România literară, că "Cel mai important poet al generației 2000 și cel care, în bună măsură, i-a imprimat o „direcție” autenticistă, precar conceptualizată prin „fracturism”, dar ușor recognoscibilă în texte și atitudini puse în convergență, se află de mai mulți ani în derivă. Expresia acesteia nu este exclusiv editorială, așa cum se întîmplă la autori odată buni, care publică în virtutea inerției volume tot mai puțin semnificative. Deriva lui Marius Ianuș, căci despre el e vorba, implică o autonegare poetică și o renegare a iconoclasmului de tinerețe; dar, într-un mod și mai întristător, și adeziunea lui Ianuș, devenit „fratele începător Marius”, la falanga celui mai primitiv și xenofob ortodoxism. Altfel spus, poetul care în versurile de la începutul anilor 2000 contribuia, din interior, la eliberarea poeziei de convenționalism, clișee sociale și culturale, reeditînd acțiunea avangardistă, își reneagă nu doar lirica, ci și semnificația ei, ilustrînd acum abundent conspiraț ionismul și obsesionalul „iudeo-masoneriei”, rasismul, legionarismul, misticismul virulent și paranoid. Ca marcaj politic, atitudinea anterioară subîntindea stînga ideologică, una aflată în perpetuu conflict cu establishment-ul, pentru a reforma societatea. Atitudinea din ultimii ani a „fratelui începător Marius” este în schimb una de dreapta retrogradă, în care militantul, devenit conservator și reacționar, îi osîndește cu focul iadului pe cei care nu cred, ca el, că „legionarii au fost elita spirituală și morală a laicatului românesc”.... Adevărul trist și gol este că Marius Ianuș a involuat mult ca poet, versurile lui din ultimii ani, scoase pe bandă rulantă, fiind pe cît de „religioase”, pe atît de rizibile." Sursa: [11]

În ceea ce privește informațiile despre Fracturism, consider că acesstea trebuie să apară pe pagina articolului Fracturismul și nu pe pagina lui Marius Ianuș. Sursele de încredere există în mai multe reviste, iar dacă lui Marius Ianuș nu îi convine sursa Luceafărul din Botoșani în care publică Ionuț Caragea, atunci folosi, sursa din revista Caietele Columna, revistă de tradiție, în care publică nume mari, printre care și Gheorghe Grigurcu.Astfel, pe pagina despre Fracturism trebuie să apară opiniile PRO și CONTRA despre acest manifest,astfel încât cititorii să poată trage niște concluzii cât mai clare. Dacă Marius Ianuș dorește să introducă surse despre fracturism, în care mari critici sau oameni de litere își exprimă opinia, analizând acest manifest, să o facă, nu-l oprește nimeni. Repet, să aducă surse, nu VORBE. Iată, deci, informaèiile și paragrafele catre trebuie introduse la Fracturism, deci NU pe pagina lui Marius Ianuș:

Fracturismul este un manifest poetic din literatura română, coautorii acestuia fiind Dumitru Crudu și Marius Ianuș. Fracturismul a fost descris uneori ca fiind un curent literar, însă această asociere a fost contestată de unii scriitori din generația 2000 și chiar de unii reprezentanți ai așa-zisului curent fracturist.

În viziunea criticului Nicolae Manolescu, Manifestul fracturist inaugurează o poezie provocatoare, dar nu așa de scandaloasă cum s-a vrut și cum a fost citită de critica de toate vârstele, o poezie antisistem avant la lettre, în tradiția Geo Bogza din Poemul invectivă și din Jurnal de sex, anticapitalistă (a lui Bogza era antiburgheză), nu fără legătură cu Gingsberg și Kerouac, idolii generației 1980, abundând în dure considerații politice referitoare la România...[12].

Unul dintre liderii actuali ai generației 2000, Ionuț Caragea, afirmă într-un articol din revista Caietele Columna, nr. 3/2021, pag. 23, inititulat „Curente literare globale și pseudo-curente literare locale”, că Fracturismul nu a fost un curent literar, ci un moft personal al acelora care l-au inventat, urmărindu-se un singur scop: creșterea rapidă a prestigiului personal în disputa cu alți scriitori din aceeași generație sau din generațiile anterioare. De altfel, Ionuț Caragea consideră că Fracturismul nu a înglobat o generație, iar Marius Ianuș, nu a fost liderul generației 2000, fiindcă nu avea cum să fie liderul câtorva mii de scriitori douămiiști din afara Fracturismului, scriitori pe care nu i-a influențat niciodată, în niciun fel. Nici prin valoarea sa literară, nici prin ideea de fracturism. [13]

De altfel, Dumitru Crudu, coautorul fracturismului, confirmă în bună măsură afirmațiile lui Ionuț Caragea, precizând în revista Literatura de azi, la data de 03.12.2015, într-un articol intitulat "Câteva vorbe despre ce se ascundea în spatele unui manifest" că " "Trebuia să epatăm pentru a fi luați în seamă. Altfel, dacă nu am fi jucat și teatru, nimeni nu ar fi dat doi bani pe textul nostru. Eram conștienți de asta. De aia am și lovit în idoli. Totuși, după ce se lăsa întunericul și ne întorceam acasă, scoteam volumele optzeciștilor și le citeam sub plapumă. Fracturismul a ieșit din mantaua lui Cărtărescu și Mușina, ăsta e adevărul, dar în manifest am pornit un război contra poeților pe care-i iubeam, pentru a atrage atenția asupra poeziei noastre. Privind dinspre prezent spre acele vremuri, consider că aceste lucruri reprezintă partea cea mai perisabilă a ma­nifestului nostru și, cu această ocazie, vreau să recunosc că foarte multe idiosincrazii erau false, pentru că nouă ne plăcea poezia optzecistă." [14]

O altă voce importată din rândul scriitorilor considerați fracturiști, filologul Ioana Băețică, cercetător pe tema culturii tranziției [15], consideră, într-un interviu publicat pe portalul Liternet, că "Curentul fracturist nu este un curent literar. Nu se închide între granițele unui stil estetic și unui tip de naratologie. Mai mult decât atât, este un program de atitudine. Program e deja un cuvânt foarte mare. O sugestie de atitudine socială a generației noastre biologice. Cu care ne simțim cumva organic crescuți din aceleași experiențe, care ne dau un sentiment de consubstanțialitate, și pentru care nu mai există nici un fel de cale de ieșire decât să înțeleagă ce se întâmplă în momentul de față în România."[16]

O altă voce care contestă Fracturismul este Ovidiu Iancu, într-un articol publicat în revista Viața literară. Acesta consideră că "Se cuvine amintit, ca relevant studiu de caz, și pseudo-curentul literar denumit de Marius Ianuș „fracturism”. El e, oarecum, inedit, având un manifest teoretic (confuz), dar nebeneficiind de texte consistente care să-l susțină. Apărut, după mărturia autorilor (Marius Ianuș și Dumitru Crudu) „în noaptea de 10 spre 11 septembrie 98 (când am fost bătuți pe stradă)”, acest curent literar are un singur avantaj major. E primul care poate fi datat cu precizie… a apărut, deci, fix în noaptea de 10 spre 11 septembrie 1998 (e adevărat că nu cunoaștem cu precizie ora). În rest, textul-manifest e de un umor involuntar irezistibil. „Fracturismul are mai multe niveluri: socio-cultural, psihologic, estetic și, în consecință, curentul nostru este reflectarea literară a unei realități noi. În plan politic este reprezentat prin anarhism” sau „Fracturismul desfide (sic!) șoarecii de bibliotecă și poeții premianți, cât și o poezie scrisă pe diplomele de absolvire a facultății”. Aici, se ignoră și limba română prin eludarea corelației necesare la nivelul frazei între „atât” și „cât”. Și în fine, un ultim citat pe care personal îl prefer pentru doza lui de aroganță și ignoranță: „Fracturismul, după ce a descoperit fisurile realității și existenței, vrea să instituie o legătură extrem de strânsă, o coeziune între felul cum trăiești și poezia pe care o scrii”. Superb!!! După ce, așadar, într-o singură noapte cei doi au descoperit „fisurile existenței”, s-au și hotărât să reinstituie o confuzie de care generații întregi de critici literari, nu numai români, se străduiseră să scape." [17]--5.14.146.224 (discuție) 10 noiembrie 2021 17:17 (EET)[răspunde]

Vezi-ți, măi, [atac la persoană șters] de treaba ta. N-am auzit de acest Ovidiu Iancu în viața mea. În plus, toată această discuție a ta e o aiureală, pentru că în pagina mea nu mai apare nicio referire la curentul literar fracturist. Absolut nimic. (Cât despre dorința ta de a pune comentarii negative în pagina mea, te rog să-mi spui în ce pagină de scriitor ai mai văzut așa ceva? De ce nu-ți pui tu în pagina ta că am zis eu că ești un [atac la persoană șters]?) Ar fi cazul să te oprești, să îți vii în fire, să îți faci rost de un dram de bun-simț și să lași în pace această pagină. Crezi că modificând pagini pe Wikipedia vei modifica realitatea ? Uită-te puțin cine o scris despre mine și în ce reviste. Pune mâna pe cărțile în care s-o scris despre mine, începând cu „Postmodernismul Românesc” al lui Cărtărescu, din 1999, și întreabă-te și tu... are vreun sens ce faci?... De ce nu procedezi corect - adică de ce nu îți publici aceste opinii în reviste literare? Nu te bagă nimeni în seamă? Ai două soluții - ori insiști și publici noi și noi articole încercând să îți impui punctul de vedere, ori o lași baltă și îți vezi de treaba ta. E simplu. MariusIanus (discuție) 17 noiembrie 2021 01:11 (EET)[răspunde]
În primul rând, solicit blocarea utilizatorului MariusIanus pentru limbaj necuviincios și insulte (a se vedea "obsedatule", "pigmeu literar"), dar și pentru postarea unor comentarii la rubrica de reclamații, după ce discuția a fost închisă. De asemenea, trebuie să fie suspendat și pentru vandalizarea repetată a paginii Fracturism, unde a șters toate pasajele utilizatorilor care au contribuit la articol (sunt sigur că va încerca să facă din nou acest lucru), cât și pentru încercarea de mituire a unui administrator, căruia i-a promis două cărticele dacă va fi ajutat cu modificarea articolului (se poate vedea încercarea de mituire în pagina de discuții a utilizatorului [18]). După ce îi expiră suspendarea, rog să fie reintroduse pasajele critice favorabile pe care le-a șters, ca să vadă lumea că a fost un scriitor apreciat înainte de 2010. Totodată, pe admini îi rog să introducă la rubrica Controverse, rubrică existentă pe Wikipedia în foarte multe articole despre scriitori, informațiile în care sunt menționate involuția lui Marius Ianuș ca scriitor și devierea sa politico-religioasă. Consider că informațiile despre involuția sa poetică și devierea sa politico-religioasă din cărțile de poezie sunt subiecte de interes, sunt subiecte notabile, fiindcă sunt amplu dezbătute în cronici literare, în publicații de mare credibilitate (Adevărul și România literară), de doi dintre cei mai mari critici literari ai țării, Nicolae Manolescu și Daniel Cristea-Enache. Dacă Marius Ianuș se laudă cu criticile pozitive de dinainte de 2010 ale acestor doi critici și și-a construit un nume prin ele, el trebuie să își asume și criticile negative de după 2010 ale acelorași critici. Involuția poetică a lui Marius Ianuș și devierea sa sunt analizate în cronici literare, în articole literare, nu sunt simple bârfe în reviste de școală sau de liceu. Sunt date exemple din cărți, sunt analizate pasaje, nu sunt doar niște simple vorbe. Oricât ar vrea Marius Ianuș ca alte persoane să nu se amestece în articolul despre el, îi amintim că oricine are dreptul să posteze informații în articolul despre el, atâta vreme cât acestea sunt publicate în surse de încredere. Ștergerea acestor informații înseamnă vandalizare. Marius Ianuș a șters aprecierile pozitive despre el pentru a putea șterge și aprecierile negative, ori nu asta s-a dorit la cererea de wikizare a articolului. S-a dorit menționarea surselor, s-a dorit menționarea linkurilor, s-a dorit cosmetizarea limbajului. În ceea ce privește Fracturismul, sunt de acord cu Marius Ianuș și consider că informațiile despre Fracturism trebuie să apară în pagina dedicată Fracturismului. Mă voi ocupa personal de acea pagină și voi aduce informații pertinente despre acel manifest. Informații și pro și contra, astfel încât să se respecte condițiile de neutralitate. Vă mulțumesc!--Fiumadane (discuție) 19 noiembrie 2021 15:32 (EET)[răspunde]