Discinaceae

Discinaceae
	Discina ancilis sin. Discina perlata
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Ascomycota
Subdiviziune:	Pezizomycotina
Clasă:	Pezizomycetes
Ordin:	Pezizales
Familie:	Discinaceae; Benedix (1962)
Genul tip
	Discina; Fr. Fr. (1849)
Diversitate
	5 genuri
	Modifică text

Discinaceae Erich Heinz Benedix (1962) din încrengătura Ascomycota în subdivizia Pezizomycotina clasa Pezizomycetes și ordinul Pezizales^[1] este o familie de ciuperci saprofite și/sau parazitare destul de mică, dar răspândită în toată lumea. În momentul de față conține 5 genuri cu 58 de specii, cele mai mari între ele fiind Discina și Gyromitra. Tip de gen este Discina.^[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Familia de fungi Discinaceae a fost determinată pentru prima dată de micologul german Erich Heinz Benedix (1914-1983) în articolul său Zur polyphyletischen Herkunft der Helvelaceen ss. lat., publicat în jurnalul micologic Zeitschrift für Pilzkunde din 1962^[3] și modificată în descriere datorită unui studiu molecular al acidului ribonucleic ribozomal de către micologul Kerry O'Donnell în 1997.^[4] Taxonul este valabil până în prezent (2019).

Încercări de redenumire nu au fost făcute.^[1]

Genurile familiei[modificare | modificare sursă]

Acestei familii aparțin în momentul de față (2019) 5 genuri cu 58 de specii care sunt:^[2]

Discina, (Fr.) Fr. (1849) cu 21 de specii, tip de specie fiind Discina ancilis (Pers.) Sacc. (1889) sin. Discina perlata Fr. (1849);
Gymnohydnotrya B.C. Zhang & Minter (1989) cu 3 specii neeuropene, tip de specie fiind Gymnohydnotrya australiana;^[5]
Gyromitra Fr. 1849 cu 21 (după alții 18) de specii, tip de specie fiind: Gyromitra esculenta (Pers.) Fr. (1849)
Hydnotrya Berk. & Broome^[6] cu 10 specii, tip de specie fiind Hydnotrya tulasnei Berk. & Broome (1846);^[7]^[8]
Pseudorhizina, Jacz. (1913) cu 3 specii, tip de specie fiind Pseudorhizina korshinskii Jacz. (1913),^[9] sinonime sunt Gyromitrodes sau Ochromitra.^[10]

Specii din genurile familiei în imagini[modificare | modificare sursă]

Discina ancilis sin. Discina perlata
Gyromitra esculenta
Hydnotrya tulasnei
Pseudorhizina sphaerospora

Delimitare[modificare | modificare sursă]

Următoarele genuri sunt apropiat înrudite, dar nu aparțin familiei Discinaceae:

Helvellaceae Fr. (1822),^[11] 134 (117) specii în 5 genuri, cu tipul de gen Helvella,^[12]
Morchellaceae Ludwig Reichenbach (1834),^[13] 116 specii în 8 genuri, cu tipul de gen Morchella,^[14]
Pezizaceae Dumort. (1829),^[15] 230 specii în 31 genuri cu tipul de gen Peziza Pers. (1800),^[16]^[17]
Pyronemataceae (Pers.) Bonord. (1851)^[18] aproximativ 500 de specii în 75 de genuri cu tipul de gen Otidea,^[19]
Terfeziaceae E.Fisch. (1897),^[20] 65 de specii în 6 genuri, cu tipul de gen Terfizia.^[21]

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b Mycobank 1
^ ^a ^b P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 214-215, ISBN 0-85199-826-7
^ Erich Heinz Benedix: „Zur polyphyletischen Herkunft der Helvelaceen ss. lat.”, în: „Zeitschrift für Pilzkunde”, Editura Einhorn Verlag, vol. 27, Schwäbisch Gmünd 1962, p. 93-102, familia pe pagina 100
^ Kerry O'Donnell și colaboratori: „Phylogenetic relationships among ascomycetous truffles and the true and false morels inferred from 18S and 28S ribosomal DNA sequence analysis”, în: „Mycologia”, vol. 89, nr. 1, Editura Taylor & Francis, Ltd., Milton Park, Abingdon, 1997, p. 48–65
^ B.C. Zhang & Minter: „Gymnohydnotrya”, în: „Mycological Research”, vol. 92, nr. 2, p. 192
^ Miles Joseph Berkeley & Christopher Edmund Broome: „Notices of British hypogaeous fungi”, în: „Annals and Magazine of Natural History”, vol. 18, 1846, p. 73-82
^ Miles Joseph Berkeley & Christopher Edmund Broome: „Hydnotrya tulasnei”, în: „Annals and Magazine of Natural History”, vol. 18, 1846, p. 78
^ B. Stielow sia colaboratori: „The neglected hypogeous fungus Hydnotrya bailii Soehner (1959) is a widespread sister taxon of Hydnotrya tulasnei (Berk.) Berk. & Broome (1846)”, insa: „Mycological Progress”, vol. 9, nr.2, 2010, p. 195-203
^ A. Jaczewski: „Pseudorhizina”, în: „Opredelitel' gribov”, vol. 1, 1913, p. 414
^ Mycobank 2
^ Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 2, Editura Officina Berlingiana, Lund 1822, p. 1
^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 310, ISBN 0-85199-826-7
^ Ludwig Reichenbach: „Das Pflanzenreich in seinen natürlichen Classen und Familien”, Editura Verlag der Expedition des Naturfreundes, Leipzig1834, p. 2
^ Encyclopedia of Life
^ Barthélemy Charles Joseph Dumortier: „Analyse des familles des plantes, avec l'indication des principaux genres qui s'y rattachent”, Editura J. Casterman, Tournnay 1829, p. 72
^ C. H. Persoon: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Peter Phillipp Wolf, Leipzig 1800, p. 78
^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 512, ISBN 0-85199-826-7
^ Hermann Friedrich Bonorden: „Handbuch der allgemeinen Mykologie”, Editura Schweizerbart'sche Verlagshandlung, Stuttgart 1851, p. 205
^ Brian A. Perry, Karen Hansen, Donald H. Pfister: „A phylogenetic overview of the family Pyronemataceae (Ascomycota, Pezizales)”, în: „”Mycological Research”, vol. 111, nr. 5, 2007, p. 549-571
^ Eduard Fischer: „Natürliche Pflanzenfamilien, Editura Wilhelm Engelmann, Leipzig 1897, p. 312
^ Terfeziaceae în Mycobank

Bibiliografie[modificare | modificare sursă]

Hermann Theodor Jahn „Pilzbriefe”, vol. 6-8, Editura Pilzkundlichen Arbeitsgemeinschaft in Westfalen, 1966
Elke Brechner, Daniel Dreesmann, Barbara Dinkelaker: „Kompaktlexikon der Biologie”, vol. 1: „A până Fotom”, Editura Spektrum Akademischer Verlag GmbH, Tübingen 2012, ISBN 3827430674, 9783827430670
Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber”, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922
Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Discinaceae la Wikimedia Commons

[Mycobank_1-1] Mycobank 1

[Kirk-2] P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 214-215, ISBN 0-85199-826-7

[3] Erich Heinz Benedix: „Zur polyphyletischen Herkunft der Helvelaceen ss. lat.”, în: „Zeitschrift für Pilzkunde”, Editura Einhorn Verlag, vol. 27, Schwäbisch Gmünd 1962, p. 93-102, familia pe pagina 100

[4] Kerry O'Donnell și colaboratori: „Phylogenetic relationships among ascomycetous truffles and the true and false morels inferred from 18S and 28S ribosomal DNA sequence analysis”, în: „Mycologia”, vol. 89, nr. 1, Editura Taylor & Francis, Ltd., Milton Park, Abingdon, 1997, p. 48–65

[5] B.C. Zhang & Minter: „Gymnohydnotrya”, în: „Mycological Research”, vol. 92, nr. 2, p. 192

[6] Miles Joseph Berkeley & Christopher Edmund Broome: „Notices of British hypogaeous fungi”, în: „Annals and Magazine of Natural History”, vol. 18, 1846, p. 73-82

[7] Miles Joseph Berkeley & Christopher Edmund Broome: „Hydnotrya tulasnei”, în: „Annals and Magazine of Natural History”, vol. 18, 1846, p. 78

[8] B. Stielow sia colaboratori: „The neglected hypogeous fungus Hydnotrya bailii Soehner (1959) is a widespread sister taxon of Hydnotrya tulasnei (Berk.) Berk. & Broome (1846)”, insa: „Mycological Progress”, vol. 9, nr.2, 2010, p. 195-203

[9] A. Jaczewski: „Pseudorhizina”, în: „Opredelitel' gribov”, vol. 1, 1913, p. 414

[10] Mycobank 2

[11] Elias Fries: „Systema mycologicum”, vol. 2, Editura Officina Berlingiana, Lund 1822, p. 1

[12] P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 310, ISBN 0-85199-826-7

[13] Ludwig Reichenbach: „Das Pflanzenreich in seinen natürlichen Classen und Familien”, Editura Verlag der Expedition des Naturfreundes, Leipzig1834, p. 2

[14] Encyclopedia of Life

[15] Barthélemy Charles Joseph Dumortier: „Analyse des familles des plantes, avec l'indication des principaux genres qui s'y rattachent”, Editura J. Casterman, Tournnay 1829, p. 72

[16] C. H. Persoon: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Peter Phillipp Wolf, Leipzig 1800, p. 78

[17] P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalpers: „Dictionary of the Fungi”, editia a 10-ea, Wallingford 2008, p. 512, ISBN 0-85199-826-7

[18] Hermann Friedrich Bonorden: „Handbuch der allgemeinen Mykologie”, Editura Schweizerbart'sche Verlagshandlung, Stuttgart 1851, p. 205

[19] Brian A. Perry, Karen Hansen, Donald H. Pfister: „A phylogenetic overview of the family Pyronemataceae (Ascomycota, Pezizales)”, în: „”Mycological Research”, vol. 111, nr. 5, 2007, p. 549-571

[20] Eduard Fischer: „Natürliche Pflanzenfamilien, Editura Wilhelm Engelmann, Leipzig 1897, p. 312

[21] Terfeziaceae în Mycobank

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]