Dimetilmercur
Dimetilmercur | |
Nume IUPAC | Dimetilmercur[1] |
---|---|
Identificare | |
PubChem CID | 11645 |
Informații generale | |
Formulă chimică | HgC2H6 |
Aspect | lichid incolor |
Masă molară | 230,66 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 2,961 g/mL |
Punct de topire | −43 °C |
Punct de fierbere | 93 - 94 °C |
Miros | dulceag |
Pericol | |
Fraze R | R26/27/28, R33, R50/53 |
Fraze S | (S1/2), S13, S28, S36, S45 |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Dimetilmercurul este un organomercuric cu formula CH3-Hg-H3C. Compusul este unul dintre cele mai puternice neurotoxine. Este un lichid incolor, cu un posibil miros dulceag (nu se poate formula o descriere exactă, deoarece inhalarea vaporilor săi ar fi periculos).[2]
Obținere
[modificare | modificare sursă]Dimetilmercurul a fost unul dintre primii compuși organometalici observați. Se poate obține prin tratarea amalgamului de sodiu cu halogenuri de metil:
Poate fi obținut și prin reacția de alchilare a clorurii de mercur cu metil-litiu:
- HgCl2 + 2 LiCH3 → Hg(CH3)2 + 2 LiCl
Molecula adoptă o structură liniară, având legăturile Hg-C cu o lungime de 2,083 Å.[3]
Proprietăți chimice
[modificare | modificare sursă]Una dintre proprietățile sale interesante este stabilitatea față de apă, spre deosebire de compușii organometalici de zinc și de cadmiu care hidrolizează foarte ușor. Diferența provine de la afinitatea scăzută a mercurului divalent față de liganzii de oxigen. Dimetilmercurul reacționează cu clorura mercurică, obținându-se un compus mixt:
- (CH3)2Hg + HgCl2 → 2 CH3HgCl
În timp ce dimetilmercurul este un lichid volatil, CH3HgCl este un solid cristalin.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „dimethyl mercury - Compound Summary”. PubChem Compound. USA: National Center for Biotechnology Information. . Identification and Related Records. Accesat în .
- ^ Agency for Toxic Substances and Disease Registry (martie 1999). „Toxological profile for mercury”. United States Department of Health and Human Services, Public Health Service. Accesat în .
- ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (). Inorganic Chemistry. San Diego: Academic Press. ISBN 0-12-352651-5.