Sari la conținut

Dimetilmercur

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimetilmercur
Nume IUPACDimetilmercur[1]
Identificare
PubChem CID11645
Informații generale
Formulă chimicăHgC2H6
Aspectlichid incolor
Masă molară230,66 g/mol
Proprietăți
Densitate2,961 g/mL
Punct de topire−43 °C
Punct de fierbere93 - 94 °C
Mirosdulceag
Pericol
T+ : Foarte toxicN : Periculos pentru mediu
Foarte toxic, Periculos pentru mediu,
Fraze RR26/27/28, R33, R50/53
Fraze S(S1/2), S13, S28, S36, S45
SGH06 : ToxicSGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxicSGH09 : Periculos pentru mediul acvatic
Pericol
H300, H310, H330, H373, H410, P260, P264, P273, P280, P284, P301, P310,
NFPA 704

4
4
1
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Dimetilmercurul este un organomercuric cu formula CH3-Hg-H3C. Compusul este unul dintre cele mai puternice neurotoxine. Este un lichid incolor, cu un posibil miros dulceag (nu se poate formula o descriere exactă, deoarece inhalarea vaporilor săi ar fi periculos).[2]

Dimetilmercurul a fost unul dintre primii compuși organometalici observați. Se poate obține prin tratarea amalgamului de sodiu cu halogenuri de metil:

Hg + 2 Na + 2 CH3I → Hg(CH3)2 + 2 NaI

Poate fi obținut și prin reacția de alchilare a clorurii de mercur cu metil-litiu:

HgCl2 + 2 LiCH3 → Hg(CH3)2 + 2 LiCl

Molecula adoptă o structură liniară, având legăturile Hg-C cu o lungime de 2,083 Å.[3]

Proprietăți chimice

[modificare | modificare sursă]

Una dintre proprietățile sale interesante este stabilitatea față de apă, spre deosebire de compușii organometalici de zinc și de cadmiu care hidrolizează foarte ușor. Diferența provine de la afinitatea scăzută a mercurului divalent față de liganzii de oxigen. Dimetilmercurul reacționează cu clorura mercurică, obținându-se un compus mixt:

(CH3)2Hg + HgCl2 → 2 CH3HgCl

În timp ce dimetilmercurul este un lichid volatil, CH3HgCl este un solid cristalin.

  1. ^ „dimethyl mercury - Compound Summary”. PubChem Compound. USA: National Center for Biotechnology Information. . Identification and Related Records. Accesat în . 
  2. ^ Agency for Toxic Substances and Disease Registry (martie 1999). „Toxological profile for mercury”. United States Department of Health and Human Services, Public Health Service. Accesat în . 
  3. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (). Inorganic Chemistry. San Diego: Academic Press. ISBN 0-12-352651-5.