Dezső Pattantyús-Ábrahám

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dezső Pattantyús-Ábrahám
P Abraham Dezso.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Debrețin, Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (98 de ani) Modificați la Wikidata
Budapesta, Ungaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupație om politic
avocat Modificați la Wikidata
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei Modificați la Wikidata
Secretary of State Modificați la Wikidata

Dezső Pattantyús-Ábrahám (n. 10 iulie 1875, Debrecen – d. 25 august 1973 Budapesta) a fost un avocat și politician maghiar.

Dezső Pattantyús a fost un politician de dreapta, premier al celui de-al doilea guvern contrarevoluționar de la Szeged.

Și-a terminat studiile la Budapesta, în 1901 a luat exemenul de intrare în avocatură. A profesat ca avocat la Debrecen apoi în Budapesta. Între 1906 și 1918 a fost deputat în parlament din partea Partidului Independent și Partidului 1848.

Din noiembrie 1918 până în ianuarie 1919, a servit guvernul Mihály Károlyi ca secretar de stat la Ministerul de Justiție. A fost membru în comisia administrativă pentru naționalități condusă de Oszkár Jászi și a negociat la Arad cu deputații români. În ianuarie 1919 a demisionat. În perioada Republicii Sovietice Ungare s-a retras la Szeged.

După demisia lui Mihály Károlyi, a devenit prim ministru provizoriu și ministrul de finanțe, din 12 iulie 1919 până în 12 august 1919. Guvernul său l-a desemnat pe Miklós Horthy comandant suprem ai armatei ungare. El a înființat comisia unității naționale de apărare. S-a întors la Budapesta ca notar de stat pe 25 august 1919. Între (1919-1920) a lucrat ca secretar de stat în Ministerul de Interne. După 1920 s-a lăsat de politică.

În noiembrie 1944 partidul Crucilor cu Săgeți al lui Ferenc Szálasi l-a luat prizonier pe podul din Sopron, ̟și l-a internat la Sopronkőhida, iar mai apoi în Germania. În septembrie 1945 s-a întors în Ungaria. Din 1947 până în 1948 a fost membru Partidului Independent Democrat a lui István Balogh. În 1949 a părăsit viața politică, iar din 1958 a fost avocat în Budapesta.