Datorie externă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Harta țărilor după datoria externă ca procentaj din PIB

Datoria externă a unei țări este acea partea din datoriile totale care este datorată creditorilor din altă țară. Debitorii pot fi guvernul și firme private sau corporații. Datoria include bani datorați băncilor comerciale private, altor guverne sau instituțiilor financiare precum FMI sau Banca Mondială.

Definiție[modificare | modificare sursă]

Datoria externă brută este alcătuită din soldul pasivelor reale, actuale şi necondiţionate ce presupun plăţi viitoare de rate de capital şi/sau de dobânzi, datorate de rezidenţii unei economii faţă de nerezidenţi.[1]

Datoria externă reprezintă obligațiile unei țări față de creditori din străinatate și cuprinde atât datoria guvernamentală, cât și datoria contractată de beneficiari privați (persoane juridice și/sau fizice).

Datoria externă cuprinde:

  • datoria externă brută în sens larg, toate obligațiile unui stat față de străinatate; aceasta cuprinde sumele datorate de stat, unități administrativ-teritoriale, entități de drept public, agenți economici carora statul le garantează datoria, organisme internaționale, guverne, bănci si altor institutii publice straine, unor banci private, firme si altor creditori;
  • datoria externă brută în sens restrâns, se referă la împrumuturile pe termen scurt (sub un an și la invesțiile directe (nu au termene de rambursare sau de lichidare).[2]

Topul ţărilor cu cea mai mare datorie externă în 2008[modificare | modificare sursă]

Statele Unite ale Americii a înregistrat cea mai mare datorie externă din lume, însă aceasta nu a depăşit PIB-ul. Ţara cu cea mai mare datorie externă raportată la produsul intern brut a fost Irlanda, cu o datorie cu peste 10 ori mai mare decât PIB-ul.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]