Cumarină

Cumarină
Nume IUPAC	Cumarină
Alte denumiri	1,2-benzopironă 2H-1-benzopiran-2-onă rromen-2-onă α-benzopironă
Identificare
C1=CC=C2C(=C1)C=CC(=O)O2
Număr CAS	91-64-5
Informații generale
Formulă chimică	C9H6O2
Aspect	pulbere incoloră, luciosă
Masă molară	146,14 g/mol
Proprietăți
Densitate	0,935 g/cm3 (20 °C)
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	71 °C
Punct de fierbere	301 °C
Solubilitate	se dizolvă în solvenți organici și apă
Nociv,
NFPA 704
1 2 0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cumarina este o substanță toxică de natură vegetală care se formează în fânul proaspăt, ca și în planta rubiaceae „Asperula odorata” sau „Melilotus officinalis”, „Prunus mahaleb” și „Dipteryx odorata”. Cumarina este descoperit în anul 1822 în boabele Tonka, fiind produs pe cale sintetică în 1868, fiind vândut ca substanță aromatizantă. După ce prin experimentele pe animale s-a constatat toxicitatea ei va fi în anul 1954 interzisă ca aromatizant pe teritoriul SUA. In Germania este admis ca aromatizant într-o concentrație maximă de 2 mg/Kg. Din grupa cumarinelor fac parte și „furanocumarinele” substanțe toxice vegetale Angelica archangelica, Heracleum mantegazzianum, dar și plante citrice din familia Magnoliophyta.

Utilizare

Cumarina din cauza mirosului plăcut asemănător cu mirosul de vanilie, este utilizată mai ales în parfumerie, cosmetică, folosirea ei în industria alimentară fiind în majoritatea țărilor interzisă. Derivatele de cumarină ca warfarina sunt folosite în medicină ca anticoagulant pentru prevenirea hemoragiilor cerebrale, sau în doze mai mari ca otravă pentru combaterea rozătoarelor, producând acestora hemoragii interne. Derivatele fluorescente de cumarină sunt folosite în fabrica vopselelor.

Vezi și

• Cumaronă