Corneliu Revent

Corneliu Revent
Date personale
Nume la naștere	Corneliu-Dan Revent
Născut	23 decembrie 1937 Izvoru Alb, România
Decedat	12 aprilie 2000 (62 de ani) Ploiești, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor de teatru[*]​ actor de film
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București

Corneliu-Dan Revent, menționat uneori Cornel Revent, (n. 23 decembrie 1937, Izvoru Alb, Bicaz, Neamț, România – d. 12 aprilie 2000, Ploiești, România) a fost un actor român de teatru și film. A jucat peste 130 de roluri în spectacole de teatru, precum și roluri în peste 30 de filme de cinema și în numeroase spectacole de televiziune, și a condus Teatrul de Stat „Mihai Eminescu” din Botoșani în perioada 1963–1966 și apoi Teatrul de Stat din Ploiești în perioada 1974–1984.

Biografie

Studii

S-a născut la 23 decembrie 1937, în satul Izvorul Alb din comuna Buhalnița (județul Neamț). A absolvit studiile primare în comuna natală și apoi studiile secundare la Liceul „Petru Rareș” din Piatra-Neamț în anul 1954, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la clasa de actorie a profesorului Alexandru Finți, absolvind în anul 1959 și promovând examenul de stat cu nota 10. Încă din perioada studiilor s-a făcut remarcat prin interpretarea câtorva roluri, printre care Sganarelle din Doctorul fără voie de Molière. „Mi-a plăcut actoria, simțeam o deosebită atracție spre ea și am îmbrățișat-o cu căldură”, mărturisea Corneliu Revent în februarie 1961, într-o discuție cu un ziarist, și își definea crezul artistic astfel: „Actorul e mesagerul unor idei. În felul în care el reușește să transmită aceste idei spectatorului constă măiestria actoricească”.

Actor și director la Botoșani

După absolvirea studiilor, a fost repartizat, la fel ca și colegii săi de an, la Teatrul de Stat „Mihai Eminescu” din Botoșani, unde a lucrat timp de 7 ani (1959–1966) și a interpretat 30 de roluri, printre care Leonida din Conu Leonida față cu reacțiunea și Ipingescu din O noapte furtunoasă (ambele de I.L. Caragiale, în regia prof. Al. Finți), care au constituit debutul său teatral, Ghiță Pristanda din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale și Grumio (slujitorul lui Petruchio) din Femeia îndărătnică de Shakespeare (ambele în regia lui Ion Șahighian), profesorul Henry Higgins din Pygmalion de G. B. Shaw, Joe din Celebrul 702 de Al. Mirodan, Spirache din Titanic vals de Tudor Mușatescu (în regia lui Val Mugur), Doru din Ediție specială de M. Pîrvulescu și Leu din Ziariștii de Al. Mirodan etc., care au atras aprecierile spectatorilor.

În perioada petrecută la Botoșani, tânărul actor a fost crainic voluntar la stația locală de radioficare și a transmis abonaților stației știri cu privire la „realizările oamenilor muncii” din diferite domenii, precum și alte materiale. Colegii săi actori și angajații celorlalte instituții artistice din Botoșani (precum instru­­­mentiștii Filarmonicii și mânuitori de păpuși de la Teatrul de păpuși „Cravata roșie”) l-au propus și desemnat în unanimitate la 11 ianuarie 1961 drept candidat al Frontului Democrației Populare (F.D.P.) în circumscripția electorală regională nr. 77 Botoșani la alegerile din 5 martie 1961 pentru funcția de deputat în Sfatul Popular al regiunii Suceava. Propunerea a fost făcută de Gh. Moroșanu, secretarul Comitetului orășenesc de partid Botoșani, și a fost susținută prin cuvântări de actorii Anton Dumitres­­cu, Ioan Plăieșeanu și Sergiu Tudose și de Ilarie Curechian, directorul Teatrului de Stat din Boto­șani, care au argumentat că tânărul Corneliu Revent este „un actor talentat și conștiincios”, care „participă cu dragoste la rezolvarea diferitor probleme obștești”. El a îndeplinit apoi funcția de director al Teatrului de Stat „Mihai Eminescu” din Botoșani în perioada 1963–1966.

Actor și director la Ploiești

În septembrie 1966 s-a transferat ca actor la Teatrul de Stat din Ploiești, unde a lucrat până la moarte și a interpretat peste 100 de roluri, printre care Roșca din Petru Rareș de Horia Lovinescu (r. Emil Mandric, 1967), Lickcheese din Cocioabele Londrei (Casele domnului Sartorius) de G. B. Shaw (r. György Harag, 1967), Ipingescu din O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale (r. Romulus Vulpescu, 24 mai 1968), Hieronymo din Tragedia spaniolă de Thomas Kyd (r. Zoe Anghel-Stanca, 1969), Don Marzio din Cafeneaua de Carlo Goldoni (r. Paolo Magelli, 1970), Harpagon din Avarul de Molière (r. Harry Eliad, 1973), consulul Bemick din Stâlpii societății de Henrik Ibsen (r. Emil Mandric, 1973), Silviu din Timpul în doi de Dumitru Radu Popescu (r. Alexandru Tatos), Macbeth din piesa omonimă de Shakespeare (r. Aureliu Manea), Gogu din Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu, Hrisanide din Interesul general de Aurel Baranga, Marcu din Acești îngeri triști de D.R Popescu, Mircea Busuioc din Dulcile-amare bucurii de Dina Cocea (r. Liudmila Szekely Anton, 18 martie 1986), Dogberry (străjerul nătâng) din Mult zgomot pentru nimic (1988), Leonida din Conu Leonida față cu reacțiunea și Crăcănel din D-ale carnavalului de I.L. Caragiale (ambele în regia lui Dragoș Galgoțiu, 1988), profesorul Kulîghin din Trei surori de A.P. Cehov (r. Aureliu Manea, 11 decembrie 1988), Woyzeck din piesa omonimă de Georg Büchner (r. Aureliu Manea, 9 aprilie 1990), El din Cvartetul de Sławomir Mrożek (r. Adrian Lupu, 30 mai 1991) ș.a.

Făcând un bilanț al activității sale artistice, el afirma următoarele într-un interviu publicat în iunie 1987 în ziarul Ecran prahovean: „Într-un fel, toate [rolurile pe care le-am interpretat – n.n.] au lăsat urme serioase. Nu se văd? Fără glumă: este o mare fericire, adesea scump plătită, să te încumeți a trăi într-o singură existență atâtea vieți omenești (...) Nu vi se pare formidabil numai gândul de a putea trece prin ce au trecut ei? Ei bine, eu am și trecut, încercând să comunic publicului esența vieții acestor personaje. În ce măsură am reușit, asta rămâne la latitudinea spectatorului” (Corneliu Revent, Ecran prahovean, anul XVIII, nr. 201/iunie 1987).

Corneliu Revent a îndeplinit funcția de director al Teatrului de Stat din Ploiești pe parcursul a zece ani (1974–1984), timp în care a fost renovată integral cladirea instituției. Prima premieră a teatrului, pe care a girat-o în calitate de director, a fost Snoave cu măști de Ion Lucian și Virgil Puicea, care prezenta unele peripeții ale lui Păcală și a fost pusă în scenă de Ion Cojar, cu o scenografie creată de Irina Borovschi. Rolurile au fost interpretate de Ion Lucian și de actori ploieșteni experimentați. Colectivul artistic al Teatrului din Ploiești a efectuat în anul 1977 un turneu cu această piesă în Japonia, fiind reprezentate cincizeci de spectacole în patruzeci de mari orașe din întreaga țară, inclusiv în capitala Tokyo, și fiind vizionată de peste 100.000 de spectatori. Snoave cu măști a fost prima piesă românească reprezentată în Japonia, iar spectacolele, care aveau replici traduse în limba japoneză, au provocat amuzamentul publicului (îndeosebi al copiilor). Un alt spectacol celebru al teatrului din acea perioadă a fost Macbeth de William Shakespeare, care a fost pus în scenă de Aureliu Manea și a fost inclus în topul celor mai importante spectacole teatrale românești din anii 1970. Cei zece ani în care Corneliu Revent a condus Teatrul de Stat din Ploiești au reprezentat cea mai prolifică perioadă din istoria acestui teatru prin numărul mare de premii obținute și l-au impus pe Revent ca un director serios și corect.

Alte activități artistice

El a jucat, de asemenea, în peste 30 de filme de cinema, debutând în anul 1958 în rolul unui student în comedia cinematografică Alo?... Ați greșit numărul! și interpretând apoi roluri memorabile în filme ca Puterea și adevărul (1972), Capcana (1974), Un august în flăcări (serial TV, 1974), Ecaterina Teodoroiu (1978), Liniștea din adîncuri (1982), Pas în doi (1985), Furtună în Pacific (1986), Noiembrie, ultimul bal (1989) ș.a., precum și în numeroase spectacole de televiziune, care au fost puse în scenă de mari regizori precum Sică Alexandrescu, Emil Mandric, Alexa Visarion și Aureliu Manea.

Decesul

Corneliu Revent a decedat la 12 aprilie 2000 și a fost distins post-mortem, prin Hotărârea Consiliului Municipal Ploiești nr. 107 din 19 mai 2000, cu titlul de Cetățean de onoare al municipiului Ploiești, „pentru conduita sa morală și profesională”.

Filmografie

• Alo?... Ați greșit numărul! (1958) – student la Conservator (nemenționat)
• Puterea și adevărul (1972) – activistul comunist care a fost numit director al uzinei metalurgice
• Aventuri la Marea Neagră (1972) – turistul
• Conspirația (1973) – comisarul de siguranță Dăscălescu
• Departe de Tipperary (1973) – comisarul de siguranță Dăscălescu
• Capcana (1974)
• Un comisar acuză (1974) – șeful de cabinet al prefectului de poliție Vișan Năvodeanu
• Un august în flăcări (serial TV, 1974)
• Orașul văzut de sus (1975) – Crăsnaru, directorul fabricii de cărămizi
• Tănase Scatiu (1976) – subprefectul județului
• Gloria nu cîntă (1976)
• Tufă de Veneția (1977) – șeful Serviciului Administrativ al IBPVM
• Rătăcire (1978) – actor român venit în turneu în Germania, interpretul soțului Emiliei
• Ecaterina Teodoroiu (1978) – poetul Octavian Goga
• Falansterul (1979) – funcționarul superior al Agiei
• Cine mă strigă (1980) – bărbatul sibian care o duce pe Ina la mare
• Am o idee!... (1981) – antrenorul Dumitru V
• Destinația Mahmudia (1981) – dr. José
• Liniștea din adîncuri (1982) – comisarul anchetator al Siguranței Statului
• Înghițitorul de săbii (1982) – ofițer
• Năpasta (1982) – preotul satului
• Vreau să știu de ce am aripi (1984) – Baltariu, vecinul soților Ionescu care este deranjat de lătraturile câinelui
• Să mori rănit din dragoste de viață (1984) – Georgescu, inspector al Siguranței
• O lumină la etajul zece (1984) – Tudor, directorul general al combinatului
• Acordați circumstanțe atenuante? (1984) – judecătorul Atanasiu
• Pas în doi (1985) – Pricop, tatăl Monicăi
• Promisiuni (1985) – Mălinescu, inspector de partid cu probleme comerciale
• Furtună în Pacific (1986) – bucătarul Zamfir
• Punct... și de la capăt (1987) – ing. Popa, șeful Biroului Personal de la uzina ARO
• Figuranții (1987) – tov. Colea, șeful serviciului de cadre al Conservatorului
• Cale liberă (1987) – Andronic, directorul adjunct al Întreprinderii Metroul București
• Noiembrie, ultimul bal (1989) – dr. Barboni, medicul german al prințului Cantacuzin și al generalului Argintar
• Marea sfidare (1990) – Predescu, trezorierul Băncii Naționale a României
• Telefonul (1992) – administratorul motelului Paralela 45
• Începutul adevărului (1994) – funcționar superior al SSI
• Terente, regele bălților (1995) – prefectul liberal al județului Brăila
• Trenul vieții (1998) – Zacharie

Galerie

• 
  Candidat pentru funcția de deputat în Sfatul Popular al regiunii Suceava la alegerile din 1961
• 
  Profesorul Higgins în piesa Pygmalion de G. B. Shaw
• 
  Scriitorul Ion Creangă în piesa Eminescu a lui Mircea Ştefănescu

Legături externe

• Corneliu Revent la Internet Movie Database