Mircea Ștefănescu (scriitor)
| Mircea Ștefănescu (scriitor) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România[1] |
| Decedat | (84 de ani) București, România[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Mircea Ștefănescu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un prozator, traducător, dramaturg și cronicar dramatic român.[2] Mircea Ștefănescu s-a născut și a decedat la București.[3]
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la 11 aprilie 1898, în București, în strada Batiștei nr. 11, cu locuitori iluștri (Nicolae Filipescu, N. Grigorescu).[4] A fost fiul generalului Dumitru Ștefănescu și al soției acestuia, Vasikca, născută Scărlătescu.[5]
După ce a absolvit, în 1917, Liceul „Gheorghe Lazăr” din București, a urmat, o vreme, studii juridice, la care a renunțat pentru a se putea dedica teatrului și ziaristicii.
A debutat cu proză în 1920, în revista Cuvântul liber. Prima piesă de teatru i-a fost jucată în 1924 la Brăila. Este vorba de Roba albă, scrisă în colaborare cu cronicarul teatral I. Lăzăroneanu.
A început să colaboreze cu revistele vremii, ca Epoca, Vremea, Îndreptarea, Curentul etc.
Comedia zorilor, care cuprinde patru tablouri din „comedia adolescenței" (1930), a fost primul lui succes important.
În 1980 i-a apărut primul volum de memorii, „Un dramaturg își amintește”, volum care fixa patru decenii de viață, urmând ca al doilea volum să nareze în continuare viața dramaturgului.[4] Volumul „Amintirile unui dramaturg” i-a apărut postum, în 1998.
Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul „I. L. Caragiale" al Academiei (1949).
- Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978).
Opera
[modificare | modificare sursă]- Comedia zorilor, patru tablouri din „Comedia adolescenței", București, 1930;
- Revelația, București, 1932;
- Acolo, departe, roman dramatic în două părți, București, 1939;
- Casa cu două fete, dramă în patru acte și epilog, București, 1946;
- Vis de secătură, comedie în trei acte, București, 1946;
- Secătura mahalalei, piesă în două tablouri, București, 1947;
- Ave Maria, dramă în cinci acte, București, 1947;
- Micul infern, comedie in trei acte, Bucuresti, 1948;
- Jos Tudorache! Sus Tudorache!, comedie într-un act, București, 1952;
- Matei Millo (Căruța cu paiațe), piesă în trei acte, București, 1953;
- Zestrea Ilenuței, piesă în două acte. București, 1953;
- Patriotica Română, comedie în trei acte și un tablou, București, 1956;
- Teatru, cu o prefață de Mihai Gafița, București, 1959;
- Procesul domnului Caragiale, București, 1962 (?);
- Joc de noapte, joc de zi. 27 insomnii, București, 1971;
- Teatru, cu un cuvânt înainte de Nicolae Carandino, București, 1973;
- Căruța cu paiațe, București, 1976;
- Teatru, București, 1979;
- Un dramaturg își aminteste, I, București, 1980;
- Amintirile unui dramaturg. București, 1998.
Traduceri
[modificare | modificare sursă]- D. N. Mamin-Sibirjak, Milioanele lui Privalov, București, 1952 (traducere în colaborare cu Isabela Dumbravă).
Filmografie
[modificare | modificare sursă]Scenarist
[modificare | modificare sursă]- Telegrame (1960)
- Bădăranii (1960) – în colaborare cu Sică Alexandrescu
- Politică cu... delicatese (sm, 1964)
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul Meritul Cultural, în gradul de Cavaler cl. II, pentru litere (1 februarie 1943)[6]
- Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[7]
In memoriam
[modificare | modificare sursă]În București, pe clădirea din Bulevardul Alexandru Ioan Cuza 51, este montată o placă memorială, cu următorul text: Aici a trăit și a creat, între anii 1940-1982, dramaturgul Mircea Ștefănescu (1896-1982).[8] Vezi și Ion Lazu: Odiseea plăcilor memoriale; Ion Lazu: Literaturile Bucureștiului
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Mircea Ștefănescu
- ↑ Mircea STEFANESCU - opera, viata, biografie : comentarii si analize, www.autorii.com
- 1 2 Berechet, Mihai; Niculescu, Ionuț (noiembrie 1982). „Un om și un stil de viață: Mircea Ștefănescu”. Teatrul (11): 78.
- ↑ Mircea Ștefănescu - biografie -
- ↑ Decretul regal nr. 247 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1163–1164.
- ↑ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 383.
- ↑ „Mircea Ștefănescu - Placă Memorială”. Arhivat din original la . Accesat în .
Referințe critice
[modificare | modificare sursă]- Camil Petrescu, Teze și antiteze, 1936;
- Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane 1900-1937, 1937;
- Perpessicius, Opere, IV;
- Val Condurache, în Convorbiri literare, nr. 10, 1973;
- N. Carandino, Autori, piese și spectacole, 1973;
- Florin Faifer, în Cronica, nr. 9, 1974;
- Mircea Ghițulescu, în Tribuna, nr. 36, 1974;
- Ovid S. Crohmălniceanu, în Literatura, III;
- M. Ghițulescu, în Steaua, nr. 5, 1978;
- N. Carandino, în Teatrul, nr. 1, 1979;
- N. Carandino, în Flacăra, nr. 45, 1982;
- C. Isac, Permanențe în dramaturgie, 1982;
- M. Mancăș, în Luceafărul, nr. 45, 1982;
- I. Zamfirescu, în România literară, nr. 44, 1982;
- F. Faifer, Dramaturgia între clipă și durată, 1983;
- Alice Voinescu, Întâlniri cu eroi din literatură și teatru, 1983;
- Valentin Silvestru, în România literară, nr. 16, 1985;
- Virgil Brădățeanu, în Teatrul, nr. 4, 1987;
- M. Ghițulescu, în Steaua, nr. 11, 1988;
- Al. Raicu, Descoperirea păsării Sitela, 1989.
