Constantin Prichici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Constantin Prichici
Date personale
NăscutRomânia 8 mai 1911, Huși, județul Iași
DecedatRomânia 27 mai 1977, București
Ocupațiecompozitor, etnomuzicolog, folclorist, profesor
Activitate
Gen muzicalfolclor, muzică populară

Constantin Gh. Prichici (n. 8 mai 1911, Huși, județul Iași - d. 27 mai 1977, București) a fost un compozitor, etnomuzicolog, folclorist și profesor român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la data de 8 iulie 1911 în orașul Huși, județul Iași, unde urmează cursurile scolii primare și ale liceului de băieți „Cuza Vodă”, promoția 1922-1929.

Din 1929 urmează cursurile muzicale ale Academiei de muzică și artă dramatică din Iași și ale Conservatorului din București.

Între 1936-1941 este profesor de muzică la liceele din Sibiu, Orhei și Cetatea Albă.

Între 1941-1950 este șef al bibliotecii și al discotecii muzicale la Societatea Română de Radiodifuziune.

Între 1950-1959 devine cercetător științific principal la Institutul de Folclor din București, în cadrul căruia este șeful colectivului de cercetări folclorice în Moldova.

În 1951, în timpul unei anchete de teren, o remarcă pe cântăreața Elena Constantinescu îndemnând-o să participe la un concurs artistic republican al căminelor culturale, unde câștigă premiul II pe țară.

Între 1951-1955, în paralel cu activitatea științifică la Institut, funcționează ca secretar al Secției de critică și muzicologie a Uniunii Compozitorilor din Republica Populară Română.

În perioada 1959-1964 este transferat la Iași, unde funcționează ca folclorist muzical la Filarmonica de stat „Moldova” și ca profesor la Institutul pedagogic de trei ani din Iași.

În 1964 revine în București funcționând ca folclorist muzical și secretar al Orchestrei „Barbu Lăutarul” până în 1968, când se transferă secretar muzical la Ansamblul „Rapsodia Română” (1968-1972).

A fost colaborator la publicațiile periodice „Muzica” și „Revista de folclor”.

Decesul[modificare | modificare sursă]

Moare la data de 27 mai 1977 la București, la vârsta de 66 de ani.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Didactice[modificare | modificare sursă]

  • Metoda de țambal, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956, 145 pag.

Culegeri de folclor[modificare | modificare sursă]

  • 125 Melodii de jocuri din Moldova, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1955, 134 pag.
  • Cîntece și jocuri populare din Moldova, Editura Muzicală, București, 1963, 192 pag. (în colaborare cu Vasile D. Nicolescu)
  • Balade populare din Ilfov, Centrul de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă, București, 1975, 204 pag.
  • Melodii de jocuri populare din județele Ilfov, Ialomița, Teleorman, Centrul de Creație Populară a județului Ilfov, 1970, 161 pag.

Studii și articole[modificare | modificare sursă]

  • „Țambalul. Contribuții la cunoașterea instrumentelor populare” în Muzica, II, nr. 8-9, 1952
  • „Figuri de eroi în cîntecul nostru popular: Pintea Viteazul” în Muzica, III, nr. 4, 1953
  • „Despre activitatea orchestrei Barbu Lăutaru” în Muzica, IV, nr. 7-8, 1954
  • „Geneza melodică a baladei lui Pintea Viteazul” în Revista de Etnografie și Folclor, II, nr. 4, 1957

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Cosma, Viorel: Muzicieni români. Lexicon, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1970
  • Datcu, Iordan: Dicționarul etnologilor români, București, Editura Saeculum I.O., 2006
  • Datcu, Iordan: Dicționarul folcloriștilor II, Editura Litera, București, 1983, pp. 177-179

Legături externe[modificare | modificare sursă]