Cenad, Timiș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cenad)
Salt la: Navigare, căutare
Cenad
—  Sat  —
Cenad
Cenad
Stemă
Stemă
Cenad se află în Județul Timiș
Cenad
Cenad
Cenad (Județul Timiș)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°07′59″N 20°35′0″E / 46.13306°N 20.58333°E / 46.13306; 20.5833346°07′59″N 20°35′0″E / 46.13306°N 20.58333°E / 46.13306; 20.58333

Țară Flag of Romania.svg România
Județ ROU Timis County CoA.svg Timiș
Comună ROU TM Cenad CoA.jpg Cenad

SIRUTA 156268

Altitudine 82 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 4.207 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 307095

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Cenad este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România. În antichitate localitatea s-a numit Morisena până târziu în sec XIII.

Cenadul a fost un important oraș medieval, distrus de marea invazie tătară din 1241.

Până în perioada interbelică au existat două localități diferite, Cenadu Mare și Cenadu Vechi (numit și Cenadu German).

Denumiri în alte limbi[modificare | modificare sursă]

În maghiară Nagycsanád, în germană Tschanad, în latină Chanadinum (de la generalul lui Ștefan I al Ungariei, Chanadinus). Numele de Morisena, respectiv Urbs Morisena, înseamnă "Orașul de pe Mureș".

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cenadul este una din localitățile cu cea mai veche istorie documentată de pe întreg teritoriul al Banatului. O istorie bogată care începe încă din perioada cuceririi romane, când aici a existat castrul roman Morisena („Mureșana”). Încă din acea perioadă a avut o oarecare însemnătate pentru această zonă, dar un rol crescut l-a avut în timpul regelui maghiar Ștefan (supranumit Ștefan cel Sfânt, primul rege al Ungariei).

De la Morisena la Cenad[modificare | modificare sursă]

La începutul domniei lui Ștefan, aici își avea reședința un anume Ajtony, care a adus arhitecți din Grecia pentru a ridica o biserică, o mănăstire și un palat. Acest Ajtony, fiind păgân, se dădea la tot felul de abuzuri față de populația locală, motiv pentru care regele Ștefan a decis să-l trimită împotriva lui pe Csanád, rudă a regelui și fost prieten al lui Ajtony, creștinat la Esztergom. Auzind Ajtony despre expediția întreprinsă împotriva sa, a ieșit înaintea lui Csanád, atacându-l prin surprindere și obligându-l să se retragă la Kanisza, după cum povestește în memoriile sale Sfântul Gerard de Cenad. Cronicarul povestește că atunci Csanád s-a rugat la Dumnezeu și a promis că dacă îl va învinge pe Ajtony, va zidi o mănăstire. Acestuia, în vis, îi apare un leu care îi spune să atace imediat și victoria va fi a lui. Csanád și oștirea sa pornesc grăbiți în miez de noapte și se ciocnește cu oastea lui Ajtony pe locul unde astăzi se află Tomnaticul. Ajtony însuși este omorât, iar soldații lui intră în panică și se măcelăresc între ei.

După această victorie răsunătoare, Csanád se întoarce în cetate și îi trimite regelui capul lui Ajtony. Drept recompensă, regele înființează un nou județ, cu numele eroului și sub conducerea acestuia și cu reședința la Morisena, care primește și statutul de cetate regală. Spre sfârșitul secolului XIII și localitatea va purta numele Csanad.

În anul 1030 regele înființează o episcopie condusă de Gerard, episcop de Veneția, care avea să devină un sfânt al Bisericii Catolice. El a ridicat o biserică și a înființat o mănăstire închinată Maicii Domnului. Cu această ocazie a adus ingineri italieni, care s-au stabilit aici și au ridicat pe locul vechii cetății Morisena, cetatea Cenad.

Cenadul medieval[modificare | modificare sursă]

În perioada medievală Cenadul a avut o importanță destul de mare în cadrul regatului maghiar. Ca dovadă stau vizitele pe care diferiți regi le-au făcut aici de-a lungul timpului: Ladislau la 1278, Carol Robert la 1322, Ludovic cel Mare la 1366, Sigismund, de mai multe ori între 1394-1436, Ladislau V la 1459. Ioan Corvinul a fost într-o perioadă prefect al județului Cenad.

Momentele zbuciumate, de răscruce în istoria medievală a Cenadului, au fost diferitele invazii și ocupații, temporare sau de lungă durată, care au marcat adesea negativ cursul istoric al acestei localități. În anul 1241 tătarii au năvălit dinspre Ardeal, venind de-a lungul Mureșului, au atacat și distrus cetatea. Ea a fost reconstruită de episcopul Bulcs. Două sute de ani mai târziu, a fost rândul turcilor să invadeze cetatea, motiv pentru care la 1459, episcopul Hangocsi a început construirea de fortificații. În 1514 Gheorghe Doja a cucerit cetatea, a dispus masacrarea preoților, a dărâmat biserica și ars casele. Determinat, episcopul Francisc Csaholyi a reconstruit cetatea, pentru ca la 1528-1529 ea să fie vizitată de regele Ioan. Un an mai târziu a fost ocupată de germani pentru scurt timp, la 1551 de turci și apoi, după căderea Timișoarei, Cenadul intră sub stăpânire turcească.

Ocupația turcească a durat 150 de ani, cu scurte întreruperi în 1596, când o cuceresc tătarii și în 1613 când este luată de sârbi. Gabriel Bethlen a recucerit-o și dat-o pe mâna turcilor, care au stat aici până în 1685.

Cenadul în secolele XVIII-XX[modificare | modificare sursă]

După înfrângerea turcilor de către austrieci, printre condițiile păcii de la Karlovitz din 1699 a fost introdusă și aceea de a dărâma cetățile din Banat, cum s-a întâmplat și cea de la Cenad. Dărâmarea efectivă s-a făcut sub coordonarea generalului Oettingen. În acea perioadă Cenadul era locuit în cea mai mare parte de sârbi. Sub austrieci, încep colonizările cu germani, iar primul val se așează aici în 1764-1765. Din acest motiv se înființează practic o nouă localitate, Cenadul German (sau Cenadul Vechi), spre deosebire de Cenadul Mare (sau Cenadul Sârbesc), care era locuit de sârbi. Cele două așezări s-au unit mai târziu într-o singură entitate.

În 1779 se desființează județul Cenad și comuna trece în componența Torontalului. În 1858 ajunge în proprietatea familiei macedo-române Nako, care a construit aici și un castel.

În cursul marii invazii tătare din 1241 a fost distrus și Cenadul. Călugărul italian Rogerius, canonic de Oradea, a descris evenimetul:

XXXII: De destructione Nove-uille et monasterii de Egres. Uersus Orodinum et Chandinum procedere inceperunt, in medio eorum, Noua-uilli dimissa, nomen cuius Pereg fuerat, in qua homines septuaginta uillarum fuerant congregati, et dimisso monasterio Egres Cisterciensis ordinis, in quod tanquam munitum castrum se milites et multe domine receperant. Nec Tartari loca illa aggredi uoluerunt, quousque circumcirca esset terra totaliter desolata. (...) Tartari uero retro post omnes stantes, ridebat de casu et ruina illorum, et retrocedentes a pugna suorum, dabant quamplurimos uoragini gladiorum, ita quod ipsis diebus et noctibus, pugnantibus per unam septimanam, et fossatis impletis ceperunt uillam.”
Magister Rogerius, Carmen miserabile.
XXXII: Despre distrugerea așezării Nova și a mănăstirii Igrișului. [Tătarii] Au început să se îndrepte înspre Arad și Cenad și au lăsat în urmă Nova Villa, al cărui nume fusese Pereg, în care erau adunați oameni din șaptezeci de sate. Au lăsat în urmă și mănăstirea Igriș a ordinului cistercienilor, în care se strânseseră ca într-o fortăreață întărită soldați și multe doamne. Tătarii nu au vrut să atace locurile acelea până când țara din jur nu fusese complet prădată. (...) În spatele tuturor stăteau tătarii și rîdeau de căderea și de prăpădul dușmanilor lor și omorau cu sabia pe cei care se întorceau din bătălie. În acest fel, luptând timp de o săptămână zi și noapte, după ce au astupat șanțurile, au cucerit așezarea.”
Magistrul Rogerius, Carmen miserabile.

În 1514 Gheorghe Doja cu răsculații săi români și maghiari a cucerit cetatea, a dispus masacrarea preoților, a dărâmat biserica și ars casele.

În 1551 Cenadul este ocupat de turci, până în 1698. În această perioadă au fost alungați toți catolicii din oraș. Orașul a fost depopulat ajungând un sat.

În 1758 este mentionat ca primar, Avram românul.

În 1765 sunt aduși de către austrieci, coloniști sărăciți și datornici din Alsacia, Lorena etc.

În 1848 se menționează luptele duse de către românii și sârbii din zonă împotriva ungurilor și a germanilor în timpul revoluției (date preluate din Gheorghe Cotoșman).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gheoghe Cotoșman, „Din trecutul Bănatului - Comuna și bisericile din Giridava-Morisena-Cenad“ Timișoara,1935

Monumente și clădiri[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]