Ahtum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
În verde, voievodatul lui Ahtum, viitorul Banat de Timișoara
Formaţiuni politice româneşti în secolele IX - XIII.[1]

Ahtum ortografiat și Achtum, Ohtum sau Ajtony, a fost voievod (sau cneaz) al unei formațiuni statale medievale timpurii localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al XI-lea, având ca reședință cetatea Morisena sau Maresiana, pe malul Mureșului. Teritoriul de la Criș până la hotarul Transilvaniei și până la Vidin și Severin se numea, în jurul anului 1000, „Morisena”.

Ahtum a construit în Morisena, cu binecuvântarea episcopilor de rit grecesc, o mănăstire de călugări închinată Sfântului Ioan Botezătorul și condusă de un egumen. A doua mănăstire ortodoxă a lui Ahtum, „Ahtum-monostur” a fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad.[2]

Prin 1030, profitând de faptul că protectorul lui Ahtum, împăratul bizantin, era ocupat cu războaiele din Asia Mică, Regele Ungariei îi poruncește lui Chanadinus (un bănățean fost general de-al lui Ahtum) să preia puterea în țara lui Ahtum. Ahtum câștigă prima bătălie de lângă Beba Veche de astăzi, dar moare în bătălia pierdută de la Tomnatic. Sub pretextul de a pune capăt unui război civil între pretendenții ducatului Morisenei, regele ungar Ștefan ocupă Banatul.

Mai târziu, Chanadinus, după ce l-a înfrânt pe Ahtum, a ctitorit o nouă biserică ortodoxă de călugări închinată Sfântului Gheorghe la Oroslanos (astăzi Maidan în Serbia). Mai târziu, numele Morisena va fi înlocuit prin Cenad. În anul 1054, când biserica Pentarhiei creștine s-a despărțit între ortodocși și catolici, mânăstirea de la Morisena a ales catolicismul sau a fost atribuită călugărilor catolici benedictini, clerul românesc ortodox din zonă fiind mutat în noua mănăstire ortodoxă de la Oroslanos. Mănăstirea benedictină s-a ruinat însă după scurt timp.

După bătălia de la Tomnatic, familia lui Ahtum a încercat să fugă din Morisena dar a fost surprinsă lângă Sânnicolau Mare, unde se presupune că ar fi îngropat Tezaurul de la Sânnicolau Mare.[3]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ După Ovidiu Drîmba - Istoria culturii şi civilizaţiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti 1987, vol.2, pag.404 rectificată: harta originală din această lucrare anticipă cu un mileniu România Mare "de la Nistru pân'la Tisa", omițând hanatele din răsărit, limitele regatului ungar, țaratul vlaho-bulgar, Iașii, Pecinegii și Cumanii, amestecând formațiuni politice fictive din Gesta Hungarorum (Gelu, Glad, Menumorut) cu altele, precum Litovoi, Seneslau sau Ioan, recunoscute de toți istoricii, și omițând printre formațiunile recunoscute de toți istoricii, cnezatele Onutului și Strășinețului - vezi Nicolae Iorga : „Istoria românilor”, Ediția I, 1936-1939 : Vol. 2, „Oameni ai pământului” (până la anul 1000), București, 1936, 352 p. Vol. 3, „Ctitorii”, București, 1937, 358 p. Vol. 4, „Cavalerii”, București, 1937, 446 p. ; Vol. 5, „Vitejii”, București, 1937, 428 p.
  2. ^ c. Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania, vol. II, București, 1968, p.288.
  3. ^ Paul Lazăr Tonciulescu, De la Țara Luanei la Ieud, Editura Miracol, București 1998.


Predecesor:
Glad
Conducător al Banatului
955 - 1013

Succesor:
Chanadin sub conducerea Regatului Ungariei



Flag of Romania.svgHourglass drawing.svg Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.