Casian Crăciun

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Casian Crăciun (pe numele de mirean Costică Crăciun (n. 18 martie 1955, comuna Lopătari, județul Buzău) este un cleric ortodox român ce deține în prezent rangul de arhiepiscop al Eparhiei Dunării de Jos, fiind astfel membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Carieră[modificare | modificare sursă]

La 18 martie 1955 se naște în comuna Lopătari, județul Buzău, într-o familie de țărani evlavioși, Rada și Vasile Crăciun, primind educatie creștină în familie și în special, de la bunicii - Stanciu și Anica, Ștefan și Ioana, pe care îi consideră primii dascăli în "buchiile" credinței. Între anii 1962-1970 urmează cursurile școlii elementare în satul natal.

Între 1970-1975 urmeaza cursurile Seminarului Teologic „Kesarie Episcopul” din Buzău, pe care îl absolvește ca șef de promoție. Între anii 1976-1980 este student al Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din București, pe care-l termină cu teza de licență „Biserica - lăcaș de închinare în tâlcuirea principalilor scriitori bisericești și patristici”, sub îndrumarea Preotului profesor de Teologie Liturgică Ene Braniște.

În anii 1975-1976 îndeplinește stagiul militar, apoi, din 1980 devine profesor la catedra I a Seminarului Teologic din Buzău.

La 20 decembrie 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, prin mâinile Episcopului (viitorului Mitropolit al Ardealului) Antonie al Buzăului, iar la 21 decembrie 1980 este hirotonit ierodiacon la Catedrala Episcopală din Buzău Între anii 1981-1984 beneficiază de o bursă de studii pentru doctorat de la Guvernul francez, cu binecuvântarea Episcopului Antonie, la Universitatea de Stiințe Umane - Strasbourg, iar din 1984 este doctor în teologie al Universității Strasbourg II, cu o teză despre spiritualitatea icoanei și picturilor mănăstirilor moldovene, "Icoana și frescele exterioare ale mănăstirilor moldovene - încercare de prezentare a raporturilor dintre ele".

Din 1984 revine ca profesor la Seminarul din Buzau, ca apoi să urmeze pe menorul său, Antonie Plămădeală, la Sibiu, unde la 10 noiembrie 1985 este hirotonit ieromonah în Catedrala Mitropolitană. Este hirotesit apoi protosinghel și arhimandrit la Mănastirea Sâmbata de Sus. Între 1985-1988 îndeplnește funcția de asistent spiritual la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, iar din 1988, e aceea de asistent universitar la Institutul Teologic Universitar din București și de inspector patriarhal pentru învățământul teologic. I se incredințează, pentru scurt timp, conducerea Mănăstirii Antim din București.

Arhiepiscop al Dunării de Jos[modificare | modificare sursă]

La 12 februarie 1990 este ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în treapta de arhiereu, la data de 18 februarie 1990 fiind hirotonit arhiereu, cu titlul de „Gălățeanul”, în biserica „Sf. Nicolae” din Galați.

În urma decesului I.P.S. Antim și a vacantării scaunului de episcop, este ales la 12 iulie 1994 de Colegiul Electoral Bisericesc episcop titular al Eparhiei Dunarii de Jos.

În ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 18-19 iunie 2009 s-a aprobat ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a Episcopiei Dunării de Jos, alături de alte episcopii din structura BOR.

Din 12 iulie 2002, Comisia C.N.A.T.D.C.U (Senatul Universității „Dunărea De Jos”) din Galați îi acordă titlul didactic de profesor universitar, în cadrul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, catedra de Teologie-Filosofie, Galați.

În decembrie 2000 primește Ordinul „Cavaler al Sfântului Mormânt” din partea P.F. Diodor, Patriarhul Ierusalimului.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • 14 februarie 1999 - „Poarta Cerului”;
  • 8 noiembrie 1999 - „Cetatea Sf. Ap. Andrei” și „Duh din Cuvânt - predici către tineri”;
  • 28 noiembrie 2000 - „Ancora Veșniciei";
  • martie 2003 - cartea de meditații si predici „Scara căinței”;
  • 24 iulie 2004 - „Mreaja cuvântului”.