Carles Puigdemont

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carles Puigdemont i Casamajó
Retrat oficial del President Carles Puigdemont (cropped).jpg
Date personale
Născut (54 de ani) Modificați la Wikidata
Amer, Spania Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Marcela Topor (din )[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Spain.svg Spania Modificați la Wikidata
Ocupație jurnalist
activist politic[*]
om politic Modificați la Wikidata
Al 130-lea președinte al Generalității Catalunya Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Artur Mas[*]
Președinte al Asociației Comunelor pentru Independență Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Josep M. Vila D'Abadal Serra[*]
Succedat de Josep Andreu Domingo[*]
Primar al Gironei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Anna Pagans i Gruartmoner[*]
Succedat de Albert Ballesta i Tura[*]
Membru al Consiliului Local al Orașului Girona Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Parlamentul Catalunyei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Circumscripția Girona[*]

Partid politic PDeCAT[*] (din )
CDC[*] ()
Semnătură
Signatura Carles Puigdemont.svg
Prezență online

Carles Puigdemont i Casamajó (pronunță: Pugi’de‘mon, n. , Amer, Spania) este un jurnalist și politician catalan, expreședinte ales al Generalității din Catalonia. La 10 ianuarie 2016 a fost ales președinte a Generalității de către Parlamentul Cataloniei în urma acordului realizat cu o zi înainte între Junts pel Sí (Împreună pentru Da) și CUP, unde s-a anunțat că îl va înlocui pe Artur Mas în funcția de președinte al Generalității, în schimbul garanției stabilității parlamentare, al Guvernului Generalității din Catalonia. Înainte de a deveni președinte, a fost jurnalist, activist politic, primar al Gironei, deputat în Parlamentul Cataloniei și președinte al Asociației Municipiilor pentru Independență.[2][3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Începuturi și cariera jurnalistică[modificare | modificare sursă]

Puigdemont s-a născut pe 29 decembrie 1962 pe strada Sant Miquel din Amer (districtul Selva), numărul 6, construcție cunoscută cu numele de Can Crous. Fiul lui Xavier Puigdemont și al Núriei Casamajó, este al doilea din cei opt fii ai unei familii de tradiție patiseri: Francesc, Carles, Enric, Quim, Anna, Montse, Dolors i Josep. Trăiește în Girona, căsătorit din anul 2000 cu o jurnalistă română, Marcela Topor. Are două fiice, Magalí și Maria. Chiar dacă familia sa nu este relaționată direct cu politica, străbunicul și unchiul său Josep Puigdemont (1979–1983) au fost primari în Amer.[4][5]

A urmat școala în satul său natal și a fost intern la Sant Maria del Collell, unde a avut, printre alții, ca profesori pe scriitorul Manel Costa-Pau și pe cantautorul Josep Tero. În timpul tinereții a ajutat în patiseria familiei. Și-a început studiile de Filologie catalană, dar nu ia terminat, la Colegiul Universitar din Girona, o carieră pe care a combinat-o cu unele colaborări în mediile de comunicație locale. Și-a început activitatea fiind corespondent pentru Amer al ziarului Los Sitios și a ajuns redactor șef al ziarului El Punt, unde a început ca corector lingvistic să lucreze în 1982. În timpul anului 1993 a vizitat țările din Uniunea Europeană pentru a elabora diverse reportaje, care au fost publicate în acel an în revista Presència.[6]

A făcut o școală post universitară de gestiune al jurnalismului electronic și se evidențiază în uzul rețelelor sociale. În decada anilor 1990, a demarat proiecte de comunicare prin Internet pentru Delegația Guvernului din Girona. Între 1999 și 2002, a fost primul director al Agenției Catalane de Știri, care s-a născut cu obiectivul de a da mijloacelor locale și regionale catalane un serviciu multimedia prin Internet. De asemenea a fost director general al publicației Catalonia Today, un ziar catalan în limba engleză, la demararea căruia a contribuit.

Este autorul cărții Cata... què? (La Campana, 1994), în care analizează cum a fost tratat naționalismul catalan de către presa internațională, de la complotul de la Prats de Molló până la Jocurile Olimpice din Barcelona din 1992. În această lucrare investighează ecoul internațional pe care l-a avut catalanismul în presa internațională, în special în Statele Unite ale Americii și în Europa în timpul franchismului; de asemenea aprofundează alte teme, cum ar fi: declarațiile starețului Escarré, personalitatea lui Josep Tarradellas, victoria naționalistă catalană, utilizarea limbii, tensiunile dintre Spania și Catalonia, independentismul, etc. Puigdemont, de asemenea, a insistat în această temă, scriind o coloană în revista „Presència”. Mai mult, a publicat diverse eseuri despre comunicare și noi tehnologii și a colaborat cu mass-media. Este membru al Colegiului Jurnaliștilor din Catalonia din partea zonei Girona.

Activitatea politică[modificare | modificare sursă]

Activist al Strigării pentru Solidaritate în Apărarea Limbii, Culturii și a Națiunii Catalane, Puigdemont a aparținut Tineretului Naționalist Catalan, contribuind la deschiderea sucursalei din județele gironine, împreună cu Pere Casals. A luat parte la organizarea de acte de suport pentru independentiștii reținuți în operațiunea Garzón în 1992. Militant al Convergenței Democratice Catalane din 1983, a fost director al Casei de Cultură din Girona (2002 – 2004) și deputat pentru CiU între a opta și a zecea legislatură autonomică a Cataloniei (perioadă cuprinsă între 2006 și 2015).[7]

În anul 2007 fost cap de listă din partea CiU pentru Primăria din Girona, în locul avocatului Carles Mascort, dar nu a câștigat alegerile și a rămas în opoziție. În alegerile din 2011, însă, a rupt hegemonia PSC-ului în Girona – socialiștii au guvernat în cei 32 de ani de democrație până atunci – și a devenit primar al orașului. A guvernat în minoritate cele doua mandate la primărie, realizând pacte cu diverse formațiuni din consiliu. Ca primar, evidențiază direcția turistică a orașului și susține proiecte ca: Timpul Florilor, Girona 10 și deschiderea către realizarea de seriale americane, ca Urzeala Tronurilor.

Considerat independentist de la finalul decadei anilor 1970, în 2012 a fost denunțat de către Avocatul Poporului că ar fi destinat bani publici pentru contractarea de trenuri speciale pentru Renfe cu ocazia celebrării manifestației <<Catalonia – nou stat al Europei >>, iar în 2015 a fost investigat de către Procuratura Audienței Naționale pentru suportul dat de către Primăria din Girona pentru Declarația începutului procesului de independență al Cataloniei, de către Parlamentul Cataloniei. În același an, CUP, care a criticat în mod special modelul turistic al orașului, a contestat angajările pe poziții de încredere în guvernul municipal gironin.

În iulie 2015 l-a înlocuit pe Josep Maria Vila d'Abadal ca președinte al Asociației Municipiilor pentru Independență, iar puțin după a fost ales deputat în alegerile pentru Parlamentul din Catalonia din 27 septembrie 2015 pe lista Împreună pentru Da. În interiorul coaliției independentiste, ocupa a treia poziție din lista pentru județele gironine, după Lluís Llach și Anna Caula.[8]

Președenția Generalității[modificare | modificare sursă]

Pe 9 ianuarie 2016, președintele în funcție al Generalității în acel moment Artur Mas, a propus numele său pentru președenția Cataloniei. CUP-CC a acceptat pe Carles Puigdemont ca viitor președinte al Generalității și a stabilit, cu Împreună pentru Da, sesiunea de investitură de pe 10 ianuarie 2016, ultima zi legală pentru a fi realizată. Următoarea zi după investitură Carles Puigdemont a lăsat primăria Gironei și a fost substituit de către Isabel Muradàs, viceprimar, până la convocarea de noi alegeri.[9]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.lavanguardia.com/politica/20160112/301340579718/puigdemont-marcela-topor-casaron-rito-ortodoxo-rumania.html  Missing or empty |title= (help)
  2. ^ Junts pel Sí i la CUP tanquen un acord per a dur endavant la legislatura” (în ca-ES). VilaWeb.cat. 9 ianuarie 2016. http://www.vilaweb.cat/noticies/junts-pel-si-i-la-cup-tanquen-un-acord-per-a-tirar-endavant-la-legislatura. Accesat la 9 ianuarie 2016. 
  3. ^ Acord entre Junts pel Sí i la CUP amb Carles Puigdemont de president i sense Mas” (în ca-ES). 324.cat. 9 ianuarie 2016. http://www.ccma.cat/324/acord-entre-junts-pel-si-i-la-cup-amb-carles-puigdemont-de-president-i-sense-mas/noticia/2706377/. Accesat la 9 ianuarie 2016. 
  4. ^ Carles Puigdemont i Casamajó”. Grup Enciclopèdia Catalana. http://www.enciclopedia.cat/ec-gec-0520804xml. Accesat la 9 ianuarie 2016. 
  5. ^ Puigdemon'ts profile as a MP” (în ca-ES). http://www.parlament.cat/web/composicio/diputats-fitxa/index.html?p_codi=1176. 
  6. ^ Vilà, Dani (5 martie 2014). „Si sabem oferir un producte genuí, la marca Barcelona és una oportunitat” (în catalan). El Punt Avui. http://www.elpuntavui.cat/article/3-politica/17-politica/721983-si-sabem-oferir-un-producte-genui-la-marca-barcelona-es-una-oportunitat.html. Accesat la 9 ianuarie 2016. 
  7. ^ Carles Puigdemont (CiU) serà el nou alcalde de Girona i acaba amb 32 anys d'hegemonia del PSC” (în catalan). Ara.cat. 22 mai 2011. http://www.ara.cat/especials/eleccions22m/ELECCIONS_MUNICIPALS-girona_0_485352215.html. Accesat la 9 ianuarie 2016. 
  8. ^ Carles Puigdemont, de alcalde de Girona a president de la Generalitat” (în spanish). La Vanguardia. 9 ianuarie 2016. http://www.lavanguardia.com/politica/20160109/301290104228/carles-puigdemont-president-generalitat.html. Accesat la 10 ianuarie 2016. 
  9. ^ The parties in Catalonia have reached an agreement to form an independentist government”. Vilaweb. 9 ianuarie 2016. http://editora.english.vilaweb.cat/noticies/the-parties-in-catalonia-have-reached-an-agreement-to-form-an-independentist-government/. Accesat la 9 ianuarie 2016.