Carl Gustav Jacob Jacobi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carl Gustav Jacob Jacobi
Carl Jacobi.jpg
Date personale
Născut [1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Potsdam, Regatul Prusiei[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (46 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Berlin, Regatul Prusiei[7][6] Modificați la Wikidata
Frați și surori Moritz von Jacobi[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Prussia (1892-1918).svg Prusia Modificați la Wikidata
Ocupație matematician
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesului variolă
Alma mater Universitatea Humboldt din Berlin
Organizație Universitatea Humboldt din Berlin, Universitatea din Königsberg[*]
Premii Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Pour le Mérite
Grand prix des sciences mathématiques[*] ()

Carl Gustav Jacob Jacobi (n. 10 decembrie 1804 în Potsdam; d. 18 februarie 1851 în Berlin) a fost un matematician german. A fost fratele lui Hermann Jacobi.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Jacobi s-a născut într-o familie de origine evreiască. În perioada 1816 - 1821 urmează Victoria-Gymnasium. În 1825 încheie studiile la Universitatea de la Berlin cu titlul de Doctor în filozofie. În perioada 1829 - 1842 este profesor la Universitatea de la Königsberg.

Jacobi se implică politic în Revoluția de la 1848 și candidează pentru parlament din partea grupării liberale. Ca prețuire a activității sale, în 1836 este ales ca membru străin al Academiei Regale de Științe din Suedia.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

În 1828, concomitent cu Abel, a creat teoria funcților eliptice. În 1839 utilizează cu succes coordonatele eliptice la rezolvarea unor ecuații diferențiale.

Jacobi a introdus funcțiile theta pe care le-a reprezentat sub formă de serii trigonometrice, funcții care ulterior aveau să joace un rol important în studiul funcțiilor eliptice. Mai târziu, după modelul acestor funcții, Henri Poincaré a creat funcțiile fuchsiene.

Funcțiile eliptice l-au condus pe Jacobi la diverse teoreme despre reprezentarea numerelor sub formă de sume de pătrate.

Jacobi a studiat o anumită clasă de integrale pe care, în cinstea lui Abel, le-a denumit integrale abeliene. A studiat și determinanții stabilind diverse proprietăți ale acestora. A introdus o clasă de determinanți funcționali, care ulterior vor fi denumiți determinanți jacobieni (de ordinul n, asociat unui ansamblu de n funcții cu n argumente). Jacobi s-a ocupat și cu teoria calculului variațional, domeniu unde a adus contribuții importante.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1829 -- Fundamenta nova theoriae Functionum elipticorum
  • 1839 -- Canon mathematicus
  • 1843 -- Vorlesungen űber Dynamik.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • C. Popescu-Ulmu, Temerari ai științei... Cercetări... Vise împlinite, Editura Albatros, 1987

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat la 22 august 2017 
  3. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat la 9 octombrie 2017 
  4. ^ a b SNAC, accesat la 9 octombrie 2017 
  5. ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 10 decembrie 2014 
  6. ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  7. ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014