Funcție eliptică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Funcțiile eliptice au fost introduse ca funcții inverse ale integralelor eliptice de Carl Gustav Jacob Jacobi și Niels Henrik Abel din 1828 pornind de la punerea problemei de inversare a integralelor eliptice tratate extensiv în lucrările lui Adrien-Marie Legendre[1].

Joseph Liouville a studiat funcțiile eliptice pornind de la paralelogramul perioadelor.

Corespunzător tipurilor de integrale eliptice există aceleași tipuri de funcții eliptice. Funcțiile eliptice de prima speță sunt dublu periodice.

Dacă se notează prin u argumentul funcției dublu periodice ,atunci prima funcție eliptică care se supune condiției de mai sus ,introdusă de Jacobi, se notează prin z =sn(u) și se numește sinus eliptic.

Alte funcții eliptice au un număr de proprietăți în domeniul de olomorfie, ulterior se pot stabili câteva relații cu noile funcții care se introduc.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mihăileanu, p. 667


Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • N. N. Mihăileanu. Istoria matematicii. Antichitatea și evul mediu, vol. II, Editura Enciclopedică Română, 1981
  • (Smirnov,Piskunov, Sikorski, Juravski ,Emde,Jahnke,aplicații la studiul mișcărilor sub baraje poroase, St.I.Gheorghiță,mircea h.orasanu)