Brigitte Bardot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Brigitte Bardot
Brigitte Bardot - 1962.jpg
Date personale
Nume la naștereBrigitte Anne-Marie Bardot
Născută (84 de ani)
Paris, Franța
Frați și suroriMijanou Bardot[*]
Patrick Bauchau[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuRoger Vadim(1952-57)
Jacques Charrier (1959-62)
Gunter Sachs (1966-1969)
Bernard d'Ormale (1992-prezent)
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
model
cântăreață
autobiografă[*]
actriță de film[*] Modificați la Wikidata
Alma materCours Hattemer[*]
Conservatoire national supérieur de musique et de danse[*]
Alte numeBB
Roluri importanteȘi Dumnezeu...a creat femeia
Alte premii
Premiul Bambi
Order of the Golden Ark[*]
Prix des intellectuels indépendants[*] (2003) Modificați la Wikidata
Semnătură
Brigitte Bardot Signature.svg
Prezență online

Brigitte Anne-Marie Bardot (n. 28 septembrie 1934, Paris) este o actriță de cinematograf, fostă sex simbol al anilor '60. A reușit să-și transforme inițialele B. B. într-o legendă, care va evoca întotdeauna frumusețea, plăcerea de a trăi și libertatea.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Biografie timpurie[modificare | modificare sursă]

Brigitte Bardot, în memoriile sale Initiales B.B., scrie despre ea însăși, "În copilărie am fost timidă și urâtă. Aveam părul rar, ochelari și purtam aparat de îndreptat dinții" . Transformarea sa într-o superbă femeie și inițierea unei cariere de o deosebită strălucire s-au produs treptat. A lucrat mai întâi ca manechin pentru marile case de modă pariziene. La vârsta de 15 ani apare pentru prima dată pe coperta revistei Elle și începe să facă cinematografie la 17 ani.

Filme[modificare | modificare sursă]

Debutul este în Le trou normand de Jean Boyer în 1952, anul în care se căsătorește cu Roger Vadim. La început - spune ea - nimeni nu se interesa de ea. Până în 1956, când triumfă în filmul cu titlu premonitoriu Și Dumnezeu a creat femeia (Et Dieu créa la femme), în regia soțului său, Roger Vadim. El este cel care a lansat o nouă imagine a feminității, eliberată de complexe, directă, inocentă și provocatoare totodată.

Cu următoarele filme En cas de malheur („În caz de nenorocire”) și Babette pleacă la război (Babette s'en va-t-en guerre) devine în Franța mai populară decât Michelle Morgan și în Statele Unite mai iubită decât Marilyn Monroe. Turneazǎ apoi filmul La vérité ("Adevărul"), cu Henri Clouzot, dar succesul îi este umbrit de dezvăluirea amănuntelor vieții ei intime după despărțirea de Roger Vadim, dezvăluiri făcute publice de secretara sa și publicate în revista France Dimanche. Face o tentativă de sinucidere, dar este salvată și - deși voia să abandoneze cariera cinematografică - acceptă propunerea regizorului Louis Malle să interpreteze rolul principal în filmul Vie privée ("Viață particulară"), care i se potrivește acum perfect.

„Femeie fatală”[modificare | modificare sursă]

Devine cea mai fotografiată femeie din lume, cu o notorietate pe care uneori o resimțea ca un infern, urmărită continuu de admiratori și de paparazzi. În mijlocul acestui haos reușește să facă poate cel mai bun film al ei, Le mépris ("Disprețul"), în regia lui Jean Luc Godard. În 1966 se căsătorește cu bogatul om de afaceri german Gunter Sachs, petrece o aventuroasă lună de miere în insulele Tahiti, dar nici această căsnicie (a treia!) nu durează mult. Peliculele de la începutul anilor '70, L'Ours et la poupée ("Ursul și Păpușa"), Les novices ("Novicele") sunt mai puțin convingătoare.

Trăind retrasă și singură[modificare | modificare sursă]

În 1973, după filmul Don Juan 73, realizat cu regizorul de la începutul carierei sale Roger Vadim, își anunță retragerea definitivă din viața cinematografică. Avea 38 de ani și punea punct unei cariere și poate unei epoci. Brigitte Bardot, căsătorită cu Bernard d'Ormale, este acum o doamnă de o anumită vârstă, ducând o viață retrasă, aproape lipsită de cochetărie, dedicându-se acțiunilor de protecție a animalelor. A intervenit și pentru protejarea câinilor vagabonzi din București.

Brigitte Bardot a inspirat hitul lui Serge Gainsbourg, Je T’aime… Moi Non Plus.[1]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Femei care au inspirat cântece nemuritoare, 20 septembrie 2016, OkMagazine.ro, accesat la 20 septembrie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]